Românii înghit umilinţa de la locul de muncă
0
Aproximativ 8% din angajaţi sunt hărţuiţi psihologic de şefi, iar alţi 41% au şefi care ţipă sau care se poartă urât cu subalternii. Numărul celor care sunt terorizaţi la serviciu este mai mare, deoarece unor intervievaţi le-a fost teamă să spună adevărul, susţin sociologii care au realizat cercetarea.
Analiza Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) este prima realizată în România pe hărţuirea psihologică la locul de muncă sau „mobbing", cum este cunoscut fenomenul la nivel internaţional. Sociologul Cristina Tomescu spune că românii nu sunt obişnuiţi cu acest concept:
Citiţi şi:
Alba Iulia: S-a sinucis din cauza stresului la locul de muncă
Niciun vinovat pentru angajaţii din Vest care s-au epuizat muncind până la moarte
„Pe de o parte, oamenii nu-şi dau seama că sunt nefireşti astfel de comportamente. Unora li se pare normal să fie trataţi urât. Pe de altă parte, dacă nu s-a vorbit despre aceste lucruri în România, nu le este uşor să recunoască faptul că suportă asemenea tratamente din partea şefilor", explică Tomescu. De aceea, este foarte posibil ca numărul cazurilor de hărţuire sau doar de comportament neadecvat la locul de muncă (ţipete, jigniri) să fie mult mai dese.
Jumătate dintre români sunt stresaţi la job
Potrivit studiului, conflictul cu şeful este cel mai întâlnit tip de conflict apărut într-o firmă. Cel mai mare procent al celor care au recunoscut că lucrează într-un mediu tensionat, unde se ţipă şi se insultă, sunt cei din zona Bucureşti - Ilfov.
Studiul a mai surprins şi alte aspecte legate de nivelul de stres la locul de muncă. Astfel, jumătate dintre intervievaţi sunt stresaţi la job, o treime din ei lucrează peste program, iar o cincime sunt copleşiţi de volumul de muncă.
Mobbingul înseamnă o presiune psihologică exercitată de şefi sau chiar de colegi pentru a-l determina pe un salariat să părăsească singur o firmă sau o instituţie. Cristina Tomescu atrage atenţia că nu este vorba neapărat de oameni ineficienţi: „Sunt salariaţi care deranjează, într-un fel sau altul. O persoană poate deranja pentru că este prea bună profesional şi şeful poate reacţiona astfel pentru că se simte ameninţat".
Ca să se încadreze în mobbing, această terorizare psihologică trebuie să se desfăşoare pe o perioadă de mai multe luni. Hărţuirea se concretizează prin mai multe comportamente, explică Tomescu: şeful ţipă la victimă, o jigneşte şi o critică de faţă cu ceilalţi colegi. De asemenea, îi poate da sarcini de serviciu greu de îndeplinit şi îi pune piedici pentru a nu-şi îndeplini misiunea.
Şefii, primii factori de stres
Potrivit Monicăi Manu, psiholog specializat pe psihologia muncii şi organizaţională, şefii se înscriu pe primele poziţii într-un top al factorilor de stres la locul de muncă. „Mulţi ridică tonul, cer prea multe şi nu ştiu să explice, nu au atitudini potrivite", spune Manu.
Specialiştii vorbesc de „mobbingul strategic", cel care apare într-o firmă unde chiar managementul pune la cale acţiuni de persecuţie psihologică pentru a-i determina pe oameni să plece de bună voie. Se întâmplă când firmele fac restructurări, când fuzionează, când vine o conducere nouă. Această politică a managementului apare şi în vremuri de criză, când patronii nu doresc să plătească salarii compensatorii.
Criza stimulează hărţuirea
Chiar şi fără aceste situaţii premeditate, criza stimulează hărţuirea, întrucât toţi, de la şefi până la angajaţii din josul ierarhiei, se simt nesiguri pe locul lor de muncă. Psihologul Monica Manu spune că totul apare pe fondul unui stres accentuat şi în condiţiile reducerii de personal:
„Se încarcă foarte mult volumul de muncă, şefii sunt presaţi de cei de deasupra şi stresul se transmite în jos pe ierarhie, urmând ca ultima verigă, executantul, să fie cea mai afectată de nervozitatea şefilor".
Complici prin tăcere
Cel mai adesea, spune Cristina Tomescu, persoana hărţuită cedează şi părăseşte acel loc de muncă fără să se adreseze instanţei: „O face mai repede sau mai târziu, în funcţie de personalitatea lui".
Interesant este, spune Tomescu, şi comportamentul colegilor care asistă la abuzurile unui şef asupra unui subaltern: „Întotdeauna se tem să-i ia apărarea celui hărţuit, pentru a nu ajunge în situaţia acestuia. Toţi ar trebui să ia atitudine când un şef ţipă sau umileşte pe cineva".
Efecte pe termen lung
Chiar dacă pleacă din organizaţia respectivă, efectele nu vor dispărea uşor, de obicei fiind nevoie de tratament psihologic. În primul rând, spune Monica Manu, victima îşi pierde încrederea în sine. De asemenea, se ajunge la depresii, manii obsesive şi chiar la somatizarea acestui stres (îmbolnăvire pe fond nervos). În cazuri-limită, unii oameni se pot sinucide, iar alţii se răzbună, cum se întâmplă în unele state occidentale.
În Franţa, închisoare
Francezii au introdus încă din 2002, atât în Codul Muncii cât şi în Codul Penal, articole referitoare la hărţuirea psihologică. Ea se pedepseşte cu un an de închisoare şi amendă. În Italia, primul proces anti-mobbing a fost câştigat în justiţie în 1992, iar prima asociaţie împotriva acestui fenomen s-a înfiinţat în 1996.
Ce trebuie să faceţi dacă sunteţi hărţuiţi
-Strângeţi dovezi
-Căutaţi aliaţi printre colegi
-Păstraţi-vă calmul şi nu vă izolaţi
-Rezistaţi psihic
-Transferaţi-vă la un alt loc de muncă
-Daţi în judecată firma şi şeful hărţuitor.
"Unor salariaţi li se pare firesc să fie trataţi urât de către şefi."
Cristina Tomescu
sociolog
Profilul şefului care ţipă
Sociologul Alfred Bulai spune că aceste comportamente şi tipuri de relaţionare ţin de caracterul omului şi de genul său de educaţie. Avem o problemă de relaţionare la nivel general, explică Bulai, fiindcă toată România funcţionează în formule nemodernizate: „Cetăţenii se scaldă într-o cultură informală, fără proceduri clare şi de aceea apar abateri comportamentale de ambele părţi, şi la şefi, şi la subalterni".
Care este profilul unui şef care îşi umileşte subalternii, ţipă la ei şi crede că numai „biciul" creşte eficienţa şi productivitatea? Psihologul Hanibal Dumitraşcu spune că un astfel de om „este nesigur pe capacitatea lui de a rezolva problemele, este autoritar, discreţionar şi încearcă să controleze totul". În plus, şefii de genul acesta au o viziune totalitară asupra unei structuri: „Au o imagine strict piramidală asupra organizaţiei", spune Dumitraşcu.
Criza a dus la înmulţirea acestor cazuri şi, în general, la creşterea agresivităţii în relaţiile profesionale.
Teama de a-şi pierde scaunul
Psihologul Monica Manu crede că nervozitatea şefilor a crescut în ultimul timp, fiindcă şi ei riscă să-şi piardă poziţia şi chiar să rămână fără loc de muncă. „Şi ei sunt stresaţi şi se simt ameninţaţi de pierderea jobului şi atunci cresc presiunea". Asta cu atât mai mult cu cât, în vremuri de criză, angajatorii obişnuiesc să schimbe managementul, pentru a-l adapta noilor situaţii.
Se încarcă comentariile...
