"Domnişoara Pogany", urmărită internaţional de poliţişti din Statele Unite şi din Europa

Celebra lucrare a lui Brâncuşi este ascunsă pe teritoriul SUA, neputând fi repatriată fără o hotărâre judecătorească definitivă în România. Cu toate acestea, poliţiştii români

Celebra lucrare a lui Brâncuşi este ascunsă pe teritoriul SUA, neputând fi repatriată fără o hotărâre judecătorească definitivă în România. Cu toate acestea, poliţiştii români spun că locaţia lucrării nu este
secretă .

Scoasă clandestin din ţară de către proprietari, "Domnişoara Pogany" a fost pierdută de statul român, care ar fi vrut-o, cel puţin la nivel declarativ, în patrimoniul naţional.

Din cauza ignoranţei sau a complicităţii unor reprezentanţi ai autorităţilor, opera brâncuşiană este plimbată de la un cumpărător la altul fără ca statul român să aibă habar.

"Adevărul" a reuşit să intre pe filiera vânzării la negru a "Domnişoarei Pogany".

Unul dintre proprietari, Alexandru Eugeniu Botez, s-a încurcat în propriile-i declaraţii, trădând faptul că opera se află pe teritoriul Statelor Unite.

Aflată în proprietatea a doi fraţi, Alexandru şi Alvaro Botez, "Domnişoara Pogany" este scoasă la mezat, pe sub mână, dat fiind statutul juridic incert al lucrării. Cei doi fraţi refuză să dea detalii despre tranzacţiile în care au implicat-o pe "Domnişoara Pogany".

Tăcerea lor este firească, mai ales în contextul în care opera lui Brâncuşi este filată de Interpol. Surse din cadrul IGP susţin că, în ciuda "operaţiunilor secrete" ale fraţilor Botez, poliţiştii români ştiu unde se află statueta şi că aşteaptă doar un semn de la Justiţie pentru a declanşa procedurile operative de repatriere.

Or, "semnul" ar fi o hotărâre judecătorească definitivă prin care opera lui Brâncuşi să fie clasată în patrimoniul naţional. Până atunci, ofiţerii români nu pot face altceva decât s-o "fileze" pe "Domnişoara Pogany".

De la origini, în prezent

Brâncuşi a realizat trei versiuni ale "Domnişoarei Pogay". Una a fost vândută la New York, alta a fost dăruită modelului Margit Pogany, iar cea de-a treia este cea la care facem azi referire. Turnată în bronz, în 1913, varianta dispărută a "Domnişoarei Pogany" a fost expusă în 1914, în SUA, unde Brâncuşi a primit consacrarea mondială.

Un an mai târziu, sculptorul a dăruit lucrarea familiei Frederic şi Cecilia Cuţescu-Stork, foarte buni prieteni ai artistului. După venirea comuniştilor la putere, Cecilia Cuţescu-Stork a donat-o statului.

Donaţia s-a făcut în 1947, pentru ca, la 15 ianuarie 1948, colecţia Stork să fie declarată "de utilitate publică", "asimilată muzeelor şi colecţiilor publice".

După moartea Ceciliei Cuţescu-Stork, statueta a ajuns moştenire a lui Romeo Kunzer Stork, unchiul fraţilor Alexandru Eugeniu şi Alvaro Botez.

Aceştia din urmă au cumpărat statuia de la unchiul lor prin contract de vânzare-cumpărare, deşi documentele de arhivă ar fi putut demonstra faptul că, odată donată statului, "Domnişoara Pogany" nu mai aparţinea Ceciliei Stork, astfel încât aceasta nu o mai putea lăsa moştenire.

Însă, în martie 2000, la capătul unui lung şir de procese, magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au decis restituirea sculpturii "Domnişoara Pogany" fraţilor Alexandru şi Alvaro Botez. Cei doi promiteau în faţa instanţelor că statueta va rămâne în ţară, dar, după doar câteva luni de la câştigarea procesului, capodopera a "plecat" pe ascuns în străinătate.

Autorităţile române au aflat din presă că "Domnişoara Pogany" va fi vândută în SUA. A urmat o anchetă lungă, finalizată cu Scoaterea de Sub Urmărire Penală (SUP) a celor doi fraţi care au luat statueta din ţară.

Filiera norvegiană

Un înalt oficial de la Bucureşti susţine că opera a fost scoasă din România în valiză diplomatică... norvegiană. În spatele operaţiunii s-ar fi aflat Alexandru Eugeniu Botez, stabilit de mulţi ani în Oslo. După ce a eşuat tentativa de vânzare a lucrării prin Casa de licitaţii Christie's, acelaşi Alexandru Botez a "vândut-o" unui multimilionar norvegian, Christen Sveaas.

Şi această tranzacţie a fost blocată, dar de data aceasta de către celălalt proprietar al operei, Alvaro Botez, stabilit în Paris. Acesta din urmă obţinuse un preţ mai mare de la un cumpărător american, deşi, se pare, exista deja un contract de vânzare-cumpărare cu afaceristul norvegian. Drept urmare, Alexandru Botez a fost dat în judecată în Norvegia.

Procesul de la Oslo

La începutul lunii în curs, ediţia on-line a publicaţiei norvegiene "Aften Post" anunţa că sculptura în bronz "Domnişoara Pogany" constituie obiectul unei aprige dispute judiciare între proprietarii săi români şi omul de afaceri norvegian Christen Sveaas. Conform publicaţiei norvegiene, pe 1 iulie, Sveaas a semnat o înţelegere cu unul dintre cei doi proprietari ai sculpturii, Alexandru Călin Eugeniu Botez, potrivit căreia trebuia să plătească 18,43 milioane de dolari.

Lucrurile s-au complicat în momentul în care fraţii Botez s-au lăcomit şi au acceptat, în paralel o altă ofertă, mai consistentă, făcută de un misterios colecţionar american. Alexandru Botez, care locuieşte la Oslo, a semnat înţelegerea cu Sveaas pe 16 iulie, spunând că are aprobare formală din partea fratelui său, Alvaro Botez, stabilit în Franţa, pentru a vinde capodopera lui Brâncuşi.

La o lună de zile, pe 17 august, avocaţii lui Sveaas au fost contactaţi telefonic de ginerele unuia dintre fraţii Botez, avocatul Pal Kleven. Acesta l-a informat pe Sveaas că Alvaro "se consideră lipsit de orice obligaţie" în ceea ce priveşte înţelegerea încheiată de fratele său şi că doreşte să vândă sculptura unui american, potrivit documentelor de la magistratura din Oslo.

La rândul său, Sveaas a contactat magistraţii din Oslo pentru a bloca vânzarea lucrării. Pe această cale, afaceristul norvegian a obţinut emiterea unui ordin temporar de interzicere a vânzării sculpturii.
Deşi subiectul suscită mare interes în Norvegia, discreţia ambelor părţi în cazul de faţă a fost absolută, ziariştii din ţara fiordurilor nereuşind obţinerea unui punct de vedere nici de la Sveaas, dar nici de la Alexandru Botez.

De la biroul lui Christen Sveaas am primit următorul răspuns: "Din păcate, domnul Sveaas nu poate răspunde întrebărilor dumneavoastră deoarece în prezent face demersuri legale pentru respectarea contractului (de vânzare-cumpărare pentru <> - n.n.) cu Alexandru, Cecilia şi Timon Botez".

Riscuri asumate de cumpărători

Cei care se luptă pentru achiziţionarea "Domnişoarei Pogany" scoasă la mezat de fraţii Boteza îşi asumă riscuri costisitoare. Dat fiind că preţul este de peste 20 milioane de dolari, cei care vor cumpăra această lucrare riscă să piardă toţi aceşti bani dacă justiţia din România va clasa opera ca fiind bun de patrimoniu naţional.

În această situaţie, fie cumpărătorul va restitui, din proprie iniţiativă, lucrarea statului român, fie autorităţile române şi internaţionale vor ridica silit opera. Un alt risc este cel al cumpărării unui fals. În acest sens, trebuie precizat că această versiune a "Domnişoarei Pogany" a fost "siluită" la Bucureşti, fiind modelul după care s-au făcut două copii. Cele două contrafaceri s-au realizat cu aprobarea Ceciliei Cuţescu. Una dintre ele a dispărut…

"Cu americanul avem clauze de confidenţialitate!"

Surprins şi oarecum speriat că cineva din România i-a aflat numărul de telefon din Norvegia, Alexandru Botez (foto) a răspuns întrebărilor puse de reporterul "Adevărul".

Reporter: Bună ziua! Ne puteţi acorda câteva minute?
Alexandru Botez: ...Depinde despre ce!

- Pot să vă pun unele întrebări despre statueta "Domnişoara Pogany"?
- Ce vă interesează?

- Am vrea să ne spuneţi unde se află.
- Aţi nimerit prost!

- Aveţi idee unde este statueta acum?
- Nu ştiu, vreţi să faceţi un articol?

- Da, despre procesul din Oslo, sistarea licitaţiei de la New York.
- Da, astea au fost... Nu vreţi să o lăsaţi baltă ca să nu mai lungim o durere? De unde aveţi numărul meu de telefon? Aţi vorbit cu fratele meu?

- Da, am vorbit şi cu el. Ce s-a mai întâmplat în Oslo, la tribunal, cu Sveaas?
- Ăsta e un şmecher, nu s-a întâmplat nimic. Sper să nu se întâmple şi să ne lase în pace. Sigur, dacă o să se întâmple ceva, o să apară în ziarele de aici. Nu e nimic secret. Nu pot eu să încep să discut! Nici măcar cu prietenii nu vorbesc despre asta, să nu spun vreo prostie.

- Aveţi ceva detalii mai noi despre asta?
- Nu s-a întâmplat nimic nou, asta vă pot spune. Din ziua când a apărut în ziar şi s-a sistat licitaţia, acolo stă.
- Şi nu ştiţi unde e staueta în prezent?
- Nu, şi nici nu vreau să ştiu. Dacă ştiu, cine ştie, mai spun la cineva şi fac vreo prostie.

- Ştiţi cum a fost scoasă din ţară?
- Asta e treabă de şapte ani de zile. E de mult scoasă, cazul este închis, legile care erau atunci au permis acest lucru, acum sunt alte legi, altă mâncare.

- Deci nu puteţi spune cum a fost scoasă sau nu ştiţi cum?
- Nu, nu pot să spun şi nici nu vreau să ştiu. A ajuns statuia aici, am zis mersi şi gata. Nu a fost o situaţie dramatică, foarte frumos.

- Statueta a ajuns până la urmă în Oslo?
- A ajuns unde trebuie. Domne, noi suntem proprietarii. Statueta a fost la noi în casă de 80 de ani. Am propus statului român să o cumpere pe mai nimic şi au zis "nu, lasă că o luăm noi pe gratis". Nici chiar aşa! Deci le-am dat-o o dată: "Luaţi-o cu 2 mil. dolari". 1,5 milioane am cerut, ca să fiu mai exact, şi au zis nu. Deci au avut posibilitatea să o ia, dar nu au ştiut să aprecieze. Brâncuşi le-a dat tot atelierul şi au zis "nu". Asta a fost şi dup-aia s-au trezit.

- Deci, să înţeleg că ştiţi unde este statueta, dar nu puteţi să îmi spuneţi?
- La ora actuală nu am nicio idee.

- Puteţi să ne daţi informaţii despre cumpărătorul american?
- Nu, nu pot! Există clauza de discreţie cu presupusul cumpărător. Dacă se rupe, plăteşti.

- A făcut Sveaas presiuni asupra dumneavoastră, v-a creat probleme?
- A făcut presiuni, vrea să facă presiuni.

- Acesta luptă în continuare pentru ea?
- Da.

- A plătit pentru statuetă?
- Nu, dacă dădea banii, nu mai stăteam de vorbă.

- Vă mulţumesc pentru timpul acordat!
- Vă mulţumesc, dar lăsaţi-o baltă. Până acum am cam citit toate articolele despre asta şi toate sunt pline de lucruri nesigure.

Opera poate fi adusă în ţară cu mandat

Inspectoratul General al Poliţiei (IGP) ne-a prezentat situaţia juridică actuală a statuetei, dar şi pârghiile legale prin care poate fi repatriată.

"Modalitatea legală de readucere în ţară a sculpturii este cea prevăzută de Convenţia UNIDROIT, privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma în 1995 şi ratificată de ţara noastră prin Legea nr. 149/24.07.1997.

Pentru ca prevederile acestei convenţii să fie aplicabile în cazul de faţă, este necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, referitoare la acţiunea civilă intentată de Ministerul Culturii şi Cultelor, aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prin care se solicită obligarea pârâţilor Botez Alexandru Eugeniu şi Botez Alvaro la readucerea în ţară a piesei, proprietatea acestora, în scopul clasării în patrimoniul cultural naţional român, categoria juridică Tezaur, conform prevederilor Legii nr. 182/2000, cu modificările şi completările ulterioare", se menţionează în comunicatul IGP.

În ceea ce priveşte etapa următoare a hotărârii judecătoreşti, "statul român, reprezentat de Ministerul Culturii şi Cultelor, conform Convenţiei UNIDROIT, introduce o cerere la tribunalul sau altă autoritate competentă din statul pe teritoriul căruia se află bunul cultural exportat ilegal, solicitând ca acesta să ordone restituirea bunului cultural în cauza către statul român.

Fără îndeplinirea acestor cerinţe şi în lipsa unui temei legal, activităţile de localizare şi stabilire a posesorului actual al sculpturii au un caracter formal, neputându-se acţiona pentru indisponibilizarea şi readucerea în ţară a piesei", precizează IGP.

În afara cadrului neoficial, aflăm că poliţiştii români monitorizează "îndeaproape" toate "plimbările" "Domnişoarei Pogani" pe mapamond. Acţiunile formale ale poliţiştilor constau, de fapt, într-un filaj strâns al celor care manipulează opera lui Brâncuşi. "Să avem noi hotărârea judecătorească, şi ştim cum o să o aducem în România. Pentru noi, locaţia lucrării nu este secretă", ne-a declarat unul dintre ofiţerii care lucrează "formal" la acest caz.

>> Să avem noi hotărârea judecătorească, şi ştim cum o să o aducem
în România
Un ofiţer care lucrează la acest caz

Despre statuetă, doar în limba franceză

Am vrut să aflăm mai multe detalii despre tranzacţiile cu "Domnişoara Pogany" şi de la celălalt proprietar, Alvaro Botez (foto), stabilit în Franţa.

Este cel care a blocat tranzacţia norvegiană "obligat" de oferta mai mare făcută de un colecţionar american. La telefon ne răspunde o doamnă, probabil soţia. Ne prezentăm în limba română. Doamna ne răspunde în franceză. Continuăm discuţia în franceză, dar doamna, cu mâna pe receptor, îi comunică lui Alvaro, în română, cine suntem şi ce vrem. Suntem rugaţi să revenim peste cinci ore.

A doua discuţie a fost seacă: "Domnul Alvaro vă mulţumeşte pentru telefon, dar, pentru că doreşte o discreţie absolută în cazul <> , nu va putea să vorbească cu dvs. şi vă va contacta când va considera că este cazul". Probabil, niciodată!

Christie`s: "Lucrarea nu a fost oferită spre licitaţie"

Opera lui Brâncuşi, "Domnişoara Pogany", a fost la un pas să fie vândută la casa de licitaţii Christie`s. Însă, dat fiind statutul juridic incert al statuetei, casa de licitaţii a decis sistarea licitaţiei la sfârşitul anului 2000.
Statueta "Domnişoara Pogany" fusese "plasată" spre vânzare de către fraţii Botez.

Ofiţerul de presă al Christie`s, din Londra, Matthew Paton, ne-a declarat că nu poate da detalii legate de clienţi, pentru că aceasta este politica de confidenţialitate a companiei. În cele din urmă, Paton ne-a declarat că "lucrarea nu a fost niciodată scoasă la licitaţie".