Cum a câștigat România procesul Roșia Montană cu Gabriel Resources. Cronologia unui litigiu de peste un deceniu

România a câștigat litigiul internațional cu compania canadiană Gabriel Resources privind proiectul minier aurifer de la Roșia Montană după mai bine de 10 ani. Miza financiară a urcat până la aproximativ 6,5 miliarde de dolari, reprezentând cea mai mare pretenție din istoria arbitrajului comercial îndreptată împotriva statului român. România a obținut victoria în primă instanță arbitrală în martie 2024, iar după încă doi ani și jumătate de procedură, compania canadiană a pierdut și ultima încercare de a anula hotărârea. Potrivit anunțului făcut de Ministerul Finanțelor pe 14 noiembrie, statul român nu datorează despăgubirile de aproximativ 6,5 miliarde de dolari solicitate de companii. 

Roșia Montană Foto: Shutterstock

Povestea procesului Roșia Montană are rădăcini în anii ’90, când compania canadiană Gabriel Resources a intrat în proiectul exploatării aurului din Munții Apuseni, într-un parteneriat cu statul român. Au urmat aproape două decenii de negocieri, controverse privind folosirea cianurilor, dispute legate de patrimoniul arheologic, procese în instanțele românești, proteste de amploare și decizii politice contradictorii.

1995 – Gabriel Resources intră în povestea Roșia Montană

Compania canadiană Gabriel Resources începe activitățile de explorare în zona Roșia Montană, printr-un program de foraje. Este începutul investiției care avea să genereze unul dintre cele mai controversate proiecte miniere din România postcomunistă.

1997: începutul proiectului minier

Este înființată Euro Gold Resources, societate în care Gabriel Resources deține participația majoritară, de 80%, iar statul român este reprezentat prin compania Minvest. Ulterior, societatea va deveni Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).

Proiectul dezvoltat prin Roșia Montană Gold Corporation avea să provoace o opoziție publică de durată. Primele proteste sunt consemnate în 2002, iar în anii următori compania a cumpărat proprietăți în zona proiectului, în cadrul unui program de strămutare.

1998–1999 – Este acordată licența de exploatare

După adoptarea noii Legi a minelor, în 1998, este aprobată licența de exploatare nr. 47/1999, prin care se deschide calea dezvoltării proiectului aurifer. Licența este emisă către Minvest, cu RMGC în calitate de companie afiliată, și intră în vigoare la 21 iunie 1999.

2000 – Începe oficial proiectul controversat

Euro Gold Resources își schimbă numele în Roșia Montană Gold Corporation. Încep cercetările arheologice, iar proiectul de exploatare începe să fie contestat de localnici și de organizațiile de mediu. Planul companiei presupunea exploatarea aurului și argintului prin utilizarea cianurilor, cu amenajarea unui iaz de decantare în zona Corna.

Galerie Roșia Montană

2007 – Procedura de autorizare este suspendată

În septembrie, Ministerul Mediului suspendă procedura de evaluare a raportului privind impactul asupra mediului. Proiectul rămâne blocat, în timp ce Gabriel Resources continuă să susțină că îndeplinește condițiile pentru obținerea aprobărilor necesare.

2013–2014: protestele și eșecul legii speciale

Guvernul condus de Victor Ponta trimite Parlamentului un proiect de lege specială care ar fi creat condiții pentru demararea exploatării. Decizia provoacă proteste de amploare în București și în alte orașe, în ceea ce avea să devină una dintre cele mai importante mișcări civice de după 1989.

În septembrie, liderii coaliției de guvernare anunță că proiectul de lege ar trebui respins. În noiembrie, Senatul respinge inițiativa, iar în iunie 2014 o respinge și Camera Deputaților, forul decizional.

Pentru Gabriel Resources, acesta este momentul în care proiectul este practic blocat politic. Pentru adversarii exploatării, este o victorie a societății civile. Ulterior, Gabriel Resources a invocat declarațiile liderilor politici și parcursul acestei legi pentru a susține că autoritățile blocaseră investiția.

Protest Roșia Montană Foto: Adevărul / Răzvan Băltărețu

2015: Gabriel Resources deschide procesul internațional împotriva României

La 30 iulie 2015 a fost înregistrată cererea de arbitraj, pin care Gabriel Resources a cerut României despăgubiri de aproximativ 6,5 miliarde de dolari, acuzând statul că i-a compromis investiția. Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources (Jersey) Ltd. au acuzat România că a încălcat obligațiile de protejare a investițiilor asumate prin tratatele bilaterale cu Canada și Regatul Unit. Miza juridică era dacă modul în care statul gestionase proiectul îi încălcase drepturile investitorului și justifica plata unor despăgubiri.

2021: Roșia Montană intră în patrimoniul UNESCO

Înscrierea peisajului minier de la Roșia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 2021, a devenit un alt punct al disputei. Compania a susținut că protecția patrimonială compromitea proiectul. Tribunalul nu a acceptat însă că includerea în UNESCO provocase blocarea investiției: potrivit motivării relatate de Europa Liberă, zone importante beneficiau deja de protecție națională, iar unele certificate de descărcare arheologică fuseseră anulate în instanță.

1/12

Rosia Montană Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (259) JPG

Septembrie 2023: procedura pe fond este închisă

La 14 septembrie 2023, tribunalul a declarat procedura închisă. Dosarul ajungea astfel în etapa premergătoare verdictului, după ani de arbitraj în fața Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții, cunoscut sub acronimul ICSID.

8 martie 2024: România câștigă procesul de arbitraj

Tribunalul a respins pretențiile companiilor și a stabilit că România nu încălcase obligațiile din cele două tratate de investiții. Decizia a fost luată cu majoritate, unul dintre cei trei arbitri formulând o opinie separată. Reclamanții au fost obligați și la rambursarea unor cheltuieli de arbitraj și de reprezentare ale României, de aproximativ 10 milioane de dolari, plus dobânzi.

De ce a câștigat statul? Motivarea arată că tribunalul nu a identificat o acțiune concertată a autorităților împotriva investiției. Proiectul nu obținuse toate documentele necesare, inclusiv acordul de mediu. Majoritatea arbitrilor a considerat că dificultățile de mediu, sociale, culturale și economice ale unei investiții miniere de asemenea amploare nu puteau fi puse în seama unei singure părți sau a unei singure cauze.

Iunie 2024 – România refuză prelungirea licenței de exploatare

Agenția Națională pentru Resurse Minerale respinge solicitarea RMGC de prelungire a licenței de exploatare. Compania contestă ulterior această decizie în instanțele românești.

Este important de precizat că acest demers este distinct de arbitrajul internațional și nu reprezintă o continuare a procesului pentru despăgubiri.

Iulie 2024: Gabriel Resources cere anularea hotărârii

Compania a contestat hotărârea, invocând presupuse probleme privind constituirea tribunalului, independența și imparțialitatea unor arbitri. A solicitat și suspendarea executării obligației de plată a cheltuielilor acordate României. Acestea erau acuzațiile reclamanților, nu constatări ale tribunalului. Procedura de anulare s-a desfășurat din iulie 2024 până în noiembrie 2026 și a inclus memorii scrise și o audiere a părților, potrivit Ministerului Finanțelor.

2025 – România își apără victoria și începe recuperarea banilor

În aprilie, Gabriel Resources depune memoriul prin care cere anularea hotărârii, iar România răspunde în iulie. Urmează noi schimburi de memorii și argumente juridice.

Un moment important este 25 aprilie 2025, când comitetul confirmă încetarea suspendării executării hotărârii arbitrale.

În paralel, România începe să recupereze efectiv cheltuielile de judecată. La 23 decembrie 2025, ANAF anunță demararea executării silite a acțiunilor deținute de Gabriel Resources la RMGC pentru recuperarea a 46.779.769 de lei.

13 noiembrie 2026: Gabriel Resources pierde și ultima cale de atac

Comitetul ad-hoc ICSID a respins integral cererea de anulare și a menținut hotărârea din 8 martie 2024, a anunțat Ministerul Finanțelor pe 14 noiembrie. Potrivit instituției, toate motivele invocate de companii au fost respinse, iar reclamanții au fost obligați și la plata cheltuielilor procedurii de anulare. Ministerul a precizat că această decizie epuizează calea de atac disponibilă în sistemul ICSID.

Ce înseamnă victoria și ce mai are statul de recuperat

Victoria nu înseamnă că România primește cele aproximativ 6,5 miliarde de dolari: acestea erau despăgubirile cerute de investitori, pe care statul nu trebuie să le plătească. Prin hotărârea din martie 2024, compania a fost obligată să plătească României aproximativ 10 milioane de dolari. ANAF a început executarea silită pentru recuperarea a 46,78 milioane de lei.