Campaniile antidiscriminare, o luptă cu morile de vânt în România? Cum comentaţi?

Discriminarea etnică este o problemă delicată, tristă şi foarte complicată, iar prejudecăţiile sunt bine înrădăcinate în mintea românilor, totuşi anumite campanii sociale încearcă să ajute la integrarea romilor în comunitate cu mesaje cu impact puternic, dar care nu au de fiecare dată efectul scontat. Coordonatorul proiectului S.P.E.R, un specialist în comunicare şi Regele romilor, Florin Cioabă, au dezbătut pro

Vă invităm şi pe dumneavoastră să vă spuneţi părerea, la finalul articolului, în legătură cu situaţia romilor din România. În ce măsură este îndreptăţită atitudinea discriminantă faţă de membrii acestei etnii?

S.P.E.R. este o platforma de comunicare susţinută prin fonduri PHARE care are ca scop îmbunătăţirea percepţiei populaţiei majoritare cu privire la etnia romă.

Campania SPER adică Stop Prejudecăţilor despre Etnia Romă ne transmite un mesaj imprimat pe asflatul din centrul Bucureştiului: "Sunt rom şi am obosit să fiu călcat în picioare în fiecare zi. Dă-mi o şansă. Cunoaşte-mă înainte să mă judeci.", acelaşi semnal de alarmă tras şi în câteva staţii de metrou. Etichetele lipite deja pe fruntea romilor sunt greu de îndepărtat şi doar o observare atentă a reacţiilor trecătorilor care aşteaptă la trecerile de pietoni demonstrează că românii nu se lasă uşor sensibilizaţi când vine vorba de discriminarea romilor.

"Discriminarea romilor la noi este în primul rând determinată de stereotipiile create în jurul etniei. Ţiganii fură, ţiganii te bat pe stradă, ţiganii cersesc. Pentru ca o campanie sa aiba succes cred ca trebuie demontate aceste stereotipii. Nu văd cum ar putea opinia publica să îşi schimbe părerea faţă de etnia romă dacă nu sunt scoase în faţă exemple pozitive de genul "se poate" din randul minorităţii. De exemplu, cutare Florin a crescut într-o şatră de la periferia Bucureştiului, fura portofele pe linia lui 102, cerşea în piaţa Universităţii, dar acum, pentru că societatea i-a dat o şansă, Florin s-a angajat taximetrist şi câştigă bani cinstit de 5 ani de cand e şofer pe taxi.", ne-a spus Livius, un student care s-a oprit sa citeasca mesajele S.P.E.R.

Regele romilor, Florin Cioabă, a spus, pentru "adevarul.ro" că discrimarea romilor în România este o problemă la nivel naţional, recunoscută şi de Guvernul României, motiv pentru care apar astfel de campanii antidiscriminare.

“Potrivit sodajelor există un procentaj de 80% dintre români care care au un resentiment faţă de romi. Chiar ei o spun. Când a fost Madonna, aici în România, aţi văzut că, atunci când a vorbit despre discriminare, ei au huiduit, au fluierat. Însuşi Guvernul României recunoaşte asta, ca dovadă campaniile antidiscrimanre iniţiate de acesta”, a declarat Cioabă.
 
Regele romilor, Florin Cioabă, a declarat despre denumirea de “ţigan”: Noi ne-am numit mereu romi. Termenul de ţigan înseamnă sclav, rob. Este un termen cu o conotaţie negativă.



"Un prieten “ţigan”  - care este ok...nu este ca ăia!” 

Coordonatorul proiectului S.P.E.R, Ciprian Necula, crede că soluţia pentru ca românii să scape de etichetele pe care le folosesc atunci când vine vorba de romi stă în dorinţa oamenilor de a se cunoaşte între ei. “Soluţia este să învăţăm unul despre celălalt. Ştiţi, când port o discuţie cu un român cu prejudecăţi, descopăr, mai mereu, că are un prieten “ţigan”  - care este ok...nu este ca ăia!” 

Cioabă: Copiii sunt învăţaţi de mici să ne urască - "dacă nu eşti cuminte te dau la ţigani"

Nici regele romilor, Florin Cioabă, nu crede că mentalităţile românilor pot fi schimbate prea curând. „Cred că aceste campanii au un efect, însă unul foarte mic. Oamenii aceştia au în mental această ură. Încă din copilărie li se induce respingerea faţă de etnia romă. Li se spun ameninţări de genul: dacă nu eşti cuminte te dau la ţigani. Aşa sunt copiii învăţaţi. Şi cu asta rămân. Adică nu toţi, nu vreau să exagerez, dar sunt încă oameni care au această mentalitate”, a spus Cioabă.

Atât organizatorii campaniei S.P.E.R, cât şi regele Cioabă susţin că presa nu ajută deloc la formarea unei opinii pozitive despre romi, ci din contră, de multe ori scot în evidenţă doar lucrurile negative: ”Nici şcoala, nici mass media, nici alt formator de opinie nu oferă informaţii consistente despre romi. De exemplu, de faptul că singurul român care a câştigat vreodată un Grammy este un rom, nu prea se vorbeşte. Este vorba de Damian Drăghici (foto).“,  a spus Ciprian Necula.

Flrorin Cioabă este, însă, mai vehement în acuzaţii la adresa presei: „De la presă a plecat această discriminare. Înainte de '90 nu exista această respingere. După Revoluţie s-a început practic o campanie împotriva romilor când aceştia au fost arătaţi drept hoţi, violatori, tot ce este rău. Şi după aceea oamenii au rămas cu această imagine. Lucrurile bune nu ies în relief. Presa caută lucruri negative şi senzaţionale.”
   

Obiectivele campaniilor SPER din 2007 şi până astăzi

Obiectivele campaniilor S.P.E.R, care activează încă din 2007, sunt pe termen foarte lung. Ciprian Necula declarând că este greu să schimbi mentalităţi 'bine-conturate' peste noapte. “Cred că prin acest proiect mai stropim cu puţină materie cenuşie creierele viciate de contextul istoric, social şi cultural”.

În cadrul acestui proiect, S.P.E.R. a reuşit să-i pună pe jurnalişti în pielea romilor pentru a simţi exact cum sunt trataţi romii zilnic în România, au creat tabere pentru copiii romi, au obtinut difuzarea mai multor spoturi TV prin care să educe, să informeze populaţia cu privire la problema romilor.

Statistici despre educaţia romilor

Liderul proiectului S.P.E.R spune că “orice statistică legată de romi este aproape imposibila (dat fiind faptul că mulţi nu-şi declară identitatea etnică).”. Totuşi, el vorbeşte despre câteva date cu privire la numărul romilor care abandonează şcoală, oferind şi trei motive care-i determină pe copiii romi să nu mai frecventeze orele de curs.

•    societatea, cea care respinge de multe ori copilul rom;

•   familia, care nu întelege rolul şi importanţa şcolii, iar copilul este trimis să lucreze;

•   tradiţiile căsătoriei timpuri – “o aberaţie culturală păstrată din perioada robiei romilor ca formă de autoprotecţie”, spune Necula.

“În ceea ce priveşte studiile universitare, sunt foarte mulţi absolvenţi romi de studii superioare.Cei mai mulţi, din nou, nu-şi mai recunosc originile însă, cel puţin pe locuriile speciale pentru romi rezervate în universităţi, au absolvit mii de studenţi, numai anul acesta fiind peste 400 de locuri ocupate.”, a completat el.



Cu toate acestea, regele romilor se arată optimist cu privire la viitorul romilor în România, sperând că generaţiile următoare vor înţelege că romii nu sunt aceiaşi ca acum 100 de ani, când erau robi. „Acum fac parte din insituţiile publice, sunt parlamentari, au studii, facultăţi, sunt secretari de stat. Generaţia asta a avansat foarte mult. Încetul cu încetul, toată lumea îşi va da seama că şi romii pot face aceleaşi lucruri ca şi românii.”, spune Florin Cioabă.

„Deşi am câştigat nişte drepturi, acum trăim în sărăcie, suntem marginalizaţi”

Pentru ca romii să aibă o viaţă mai bună este nevoie de contribuţia autorităţilor locale şi centrale, dar şi de societatea majoritară,  « şi..foarte important,  grupul în sine! », spune Necula.

“În afară de coordonatorul SPER şi cu alte excepţii (experţi pe termen scurt), toţi cei implicati în campania SPER sunt români. Beneficiem şi de un număr mare de voluntari atât de etnie romă, cât şi română. Mai mult decât atât, prin seminariile organizate, am întâlnit în teren şi unii oameni care în meseria lor de zi cu zi (educatori, preoţi, jurnalişti, funcţionari), indiferent de etnie, înţeleg problematica romilor şi se implică activ în rezolvarea ei. Cei mai mulţi însă aleg să stea deoparte sau din contră...”, adaugă team leader-ul S.P.E.R.

Astfel de campanii şi de iniţiative venite din partea guvernului sunt binevenite, consideră Cioabă.
“Este important că Preşedinţia, instituţiile statului nu fac legi discriminatorii. dacă există o discriminare, există la nivel izolat. Oamenii trebuie să-şi dea seama că şi romii sunt nişte cetăţeni care au drepturi şi că nu trebuie să fim priviţi tot timpul drept inferiori.”

Cioabă: Trăiam mai bine înainte de '90

Totuşi regele romilor nu se arată prea încâtat de situaţia actuală a romilor, spunând că înainte de ‘90 erau trataţi mai bine,  erau obligaţi să muncească şi discriminarea societăţii nu era la fel de accentuată ca astăzi: „deşi am câştigat nişte dreptuturi, acum trăim în sărăcie, suntem marginalizaţi”.

Laura Mesina (foto), Lector Doctor Universitar al Facultăţii de Litere din Bucureşti, membru al Centrului de Excelenţă in Studiul Imaginii, a explicat pentru Adevărul.ro plusurile şi minusurile campaniilor de antidiscriminare a ţiganilor.

"Atitudinea discriminatorie faţă de romi are şi cauze istorice"

Cum vedeţi dumneavoastră, ca specialist, campaniile de antidiscriminare a romilor din România? Consideraţi că reuşesc să schimbe în vreun fel prejudecăţile legate de romi?

L.M.: Campaniile de luptă împotriva discriminării romilor, în România, sunt nu doar utile, ci şi absolut necesare. Aş adăuga, însă, imediat, o precizare extrem de importantă pentru întrebarea dumneavosatră.: campaniile pentru conştientizarea problemelor de integrare şi de comunicare socială, in general. Pentru că nu vorbim doar despre atitudinea majorităţii faţă de o minoritate etnică, ci si despre atitudinea acesteia din urmă faţă de majoritate şi, în plus, de auto-situarea rromilor, în mod individual, a unora faţă de alţii, atât de diferiţi chiar în interiorul etniei respective.

Ce nu se cunoaşte atât de bine în afara României este că atitudinea discriminatorie faţă de romi are şi cauze istorice, se bazează şi pe stereotipuri moştenite, dar şi pe prejudecăţi pe care, în baza unor realităţi cotidiene, incontestabile, majoritatea şi le dezvoltă faţă de această minoritate şi chiar grupurile din cadrul etniei, unele faţă de celelalte, până la comportamentul extrem de violent.

Nu aş reduce problema comunităţii rome în România la prejudecăţile despre care pomeniţi, ale „celuilalt”, oricine ar fi el. As corela permanent comportamentul discrimatoriu aplicat minoritarului cu comportamentul provocator al minoritarului faţă de majoritar.

Avem nevoie de campanii vizibile, adresate si minoritarului, care sa il motiveze sa renunte la atitudinile provocatoare

„Uitarea parţiala” sau eludarea faptelor înregistrate local nu poate nicicum ajuta în astfel de campanii. „Tratamentul” mentalitatilor şi al atitudinilor nu este eficient dacă se aplică doar pentru o parte a „organismului” social. El trebuie gândit „clinic”, ca pentru un caz complex, cauzele dezechilibrului stând în mai multe aspecte, care obligatoriu trebuie corelate.

 Altfel, vorbim despre discursuri de campaniei in mare parte ineficiente.

Mesajele antidiscriminare adresate majoritatii nu vor avea succesul scontat nici intr-o suta de ani daca frustrarile acesteia fata de minoritatea cu care are probleme nu vor fi tratate prin campanii vizibile, adresate si minoritarului, care sa il motiveze sa renunte la atitudinile cotidiene provocatoare si revansarde, in fond, de „discriminare pozitiva”.

"Minoritarul îşi revendică un loc vizibil pe scena publică"

Lucrul se întâlneşte în general la orice minoritate care îşi caută un loc în plan social. Nu e suficient că alteritatea, aşa cum o inţelege el, il ignoră, îl lasă să trăiască, îi impune prea puţin, poate chiar îi acordă un respect distant, dar care e deja o bază pentru recuperarea istorică; minoritarul isi revendica un loc vizibil pe scena publica, cu instrumentele pe care le stapineste: forta fizica, forta materiala etc.

În România, deocamdată, această problema nu este tratata in nici un fel. Se trece sub tacere, din cauza unei frici inexplicabile, în toate limbajele de specialitate, faptul ca majoritatea ar putea sa devina tolerantă daca minoritatea i-ar oferi, chiar si printr-un discurs de campanie, asigurarea ca impreuna doresc ca lucrurile sa se schimbe, prin atitudinile si comportamentele fiecarei parti in raport deschis cu cealalta si ca exista un angajament social asumat, un proiect comun pentru acest lucru.

"Campaniile sunt acum doar de conştientizare a unor aspecte ale problemei, nu de schimbare de atitudine"

Deocamdata, campaniile sint gândite de organisme care reprezintă militant doar o voce socială, cu parti pris evident, care nu au studiat intr-atit „bio-medicina” sociala a acestei probleme cronice.

Campaniile sunt acum doar de conştientizare a unor aspecte ale problemei, nu de schimbare de atitudine, de comportament şi de mentalitate, atât ale majoritarului, cât şi ale minoritarului.

"Societatea romaneasca se ghideaza în opţiunile sale mai mult dupa ce ii comunica imaginea televizata"

Va reuşi campania S.P.E.R să-şi facă mesajul cunoscut? Cât de receptivi sunt românii la astfel metode neconvenţionale de comunicare?

L.M.: Avem suficiente indicii ce apar în urma analizei sociologice care ne arată ca societatea romaneasca se ghideaza in opţiunile sale mai mult dupa ce ii comunica imaginea televizata, decit dupa gindirea rationala, moderna, radicala si reflexiva. Ca atare, campaniile sociale au toate sansele sa le atraga atentia.

Nu in forma de expresie aleasa vad problema care ar putea duce la lipsa receptivitatii, ci, cum spuneam mai devreme, la faptul ca avem de-a face, prin chiar modul in care sint concepute aceste campanii, cu doi actori care nu se aud unul pe celalalt. Lipseste tocmai dialogul, monitorizat cu grija de institutii, in care fiecare parte sa isi exprime direct, dar in deplina civilitate, cu demnitate si rational, cu competenta explicativa si interpretativa, frustrarea provocata de celalalt.



"Si povestea poate continua mult timp... "

Atunci am putea avea campanii in care fie majoritarul, fie minoritarul sa-si recunoasca el insusi tarele comportamentale in raport cu celalalt actor social. Atit timp ct nu facem exercitiul umilintei, al sinceritatii si doar „mimam”, la limita exploatarii subliminale a unor afecte pe care toata publicitatea le pune cunoaste – discriminarea in rindul copiilor –, atunci va trece inca foarte mult pina sa ne schimbam cu adevarat, unii in raport cu ceilalti, indiferent cine sintem.

Curajul de-a prezenta intr-o campanie atit problemele legate de violenta, de atitudinile provocatoare cotidiene, de limbajul care jigneste, de problemele sociale ale hotiei, ale cersetoriei, ale criminalitatii – probleme care indeparteaza pe oricine, indiferent de etnie sau cetatenie, cit si solutiile aferente inca nu exista in Romania contemporana. Fiecare actor social va comenta separat, in felul lui, o astfel de campanie – care, de altfel, costa destul de mult -, isi va intari sistemul de frustrari, pentru ca i se va parea ca „celalalt”, de fapt, nu isi recunoaste propriile derivatii comportamentale. Si povestea poate continua mult timp... 

Exista vreun pericol ca o astfel de dispunere a mesajului (pe jos) sa permita trecatorului sa interpreteze mesajul in sens negativ, si anume, sa-l lase mai degraba sa calce pe aceasta campanie si pe tot ceea ce transmite ea, decat sa asimileze mesajul?

L.M.: Nu, nu cred. Problema e mai curind alta: daca trecatorii citesc atent si reflecteaza asupra mesajului transmis in acest mod, neconventional. Metoda e foarte puternica si poate avea impact, daca cetateanul roman ar avea constiinta faptului ca spatiul public este si responsabilitatea lui, daca ar privi strada si trotuarul ca pe niste componente ale spatiului sau vital, pe care, da, are drepturi sa il foloseasca, dar are, cel putin in egala masura, si respunderea de a-l intretine, de a-l cunoaste si de a-l iubi chiar. E spatiul vietii lui.

Aici e o chestiune cu mult mai grava decit neatentia sau modalitatea de a reprezenta un mesaj al unei campanii sociale. Incultura civica, lipsa de respect, de interes si de bun-simt fata de celalalt, indiferent cine e el, absolut indiferent, lipsa de interes si de implicare in intretinerea „sanatatii” sociale si materiale a spatiului comun, public, lehamitea si atitudinea cinica fata de tot ce ne priveste in comunitatea urbana si nationala sunt „tare” ce stau la baza tuturor comportamentelor colaterale, fata de un altul si fata de sine insusi, in fond.

Problema sociala a minoritatilor e foarte importanta, dar e imposibil de rezolvat atit timp cit cetateanul in sine, roman sau rom, este fie complet indiferent la relatia cu celalalt, fie foarte cinic cu acesta. Incapacitatea de dialogare sociala sta in relatie cu incultura civica, cu incompetenta noastra in ce priveste istoria comunitatii, a cartierului nostru, a orasului in care locuim, de nestiinta de a reflecta asupra noastra insine, de a ne intelege si a ne explica identitatea, cu toate aspectele ei, si pozitive, si negative.

„Taumaturgia” sociala trebuie sa inceapa de la noi insine, majoriar sau minoritar si va veni, firesc, si in tratarea relatiei cu celalalt. Ce nu se asuma nici in aceste campanii antidiscriminare, nici in recenta campanie „Noi vrem respect!”, este ca revendicarea este o metoda de rascoala, antica sau medievala, dar nu moderna.

Democratia presupune ca ceea ce ceri sa fie dublat de ceea ce dai. Or, cetateanul roman sau cel rom, sau oricare altul, reduce totul la taxe si impozite si la salariul pe care il primeste pentru un serviciu prestat. O mentalitate datata istoric, depasita, care e a inceputului statului modern, de la care au trecut, totusi, vreo citeva sute de ani. Daca ceri respect, pentru tine ca individ, pentru tine ca majoritar sau minoritar, trebuie mai intii sa oferi respect, si ca persoana particulara, dar si in calitate de cetatean. Acest lucru inseamna implicare reala, deschidere, interes, spirit comunitar, atitudine civica, ratiune mai mult decit orice, competenta, educatie sociala – toate ca numitori comuni ai traiului nostru impreuna. Eu nu regasesc aceste lucruri in Romania de azi, din nefericire pentru noi toti. De aceea, nu cred ca aceste campaniii vor schimba lucrurile, asa cum s-ar astepta. Vreau sa ramin insa o sceptica moderata si sa cred in continuare ca, prin auto-educare, mai avem o sansa sa recuperam ceva din distanta in istorie fata de societatile occidentale democrate, in ce priveste constiinta noastra civica.
 
Care credeti ca este publicul caruia i se adreseaza campania S.P.E.R si de ce?

L.M.: Pentru mesajul scris in textura insasi a spatiului public, pe asfalt, la o zebra, in locul de asteptare – unde, pentru citeva clipe, ai timp sa reflectezi, macar sa citesti ceva! –, dar si de trecere catre altundeva, „pe partea cealalta a strazii” – spre o alta atitudine si  interpretare sau de cealalta parte –, publicul-tinta este majoritarul care discrimineaza. Dar, atentie!, mesajul e unilateral. Si majoritarul poate spune acelasi lucru despre romul care, vecin sau nu cu el, ii aplica tratamente similare.

Alegerea acestui slogan („Sint rom si am obosit sa fiu calcat in picioare in fiecare zi.”) trebuia facuta cu mult mai multa grija la nuante, nu partinitor, nu ignorind realitatea comuna si bine cunoscuta, fragmentind-o, pentru ca astfel nu ajungi nicaieri. Imi pare mereu ca aceste mesaje cauta sa multumeasca asteptarile si dicteul automat al finantatorului extern, care are alta experienta in acest tip de probleme.

Partea a doua a mesajului („Da-mi o sansa. Cunoaste-ma inainte sa ma judeci!”) este insa rationala si justa si, la fel de bine, e valabila pentru orice individ. De aceea, majoritarul se poate recunoaste in ea, este si revendicarea lui umana, ca atare este pus in fata recunoasterii faptului ca „celalalt” e ca el, e parte a lui.

Aceste campanii nu ajuta cum ar trebui daca ramin la nivel emotional, exact acolo unde problemele pentru romani s-au adincit, unde apar frustrarile, atitudinile discriminatorii, furiile. Dimpotriva, unui public neobisnuit sa isi gindeasca rational problemele sociale si politice trebuie sa ii bruschezi orizonturile de asteptare, sa nu lupti cu armele rezistentei lui – emotionale, clamoroase etc. -, ci sa ii pui in fata mesajul de necontestat, cel civic-rationalist. Tratamentul eficient al constiintei sociale si constructia sa solida - ne-au invatat inca de acum citeva secole francezii – incep in momentul in care emotia, retorica si ura sint lasate de o parte.

Institutiile, scoala, ca sa nu mai vorbesc de televiziunea noastra cea de toate zilele, asa cum e ea la noi, ar trebui sa constientizeze rolul pe care il pot juca in reformarea spatiului public romanesc si in refondarea constiintei civice si a gindirii rationale a societatii. Ele trebuie sa faca sonora vocea multora dintre noi, ce risca fie sa ramina frustratii marilor orase, fie sa se niveleze si ei, pina la pierderea interesului pentru tratarea „corpului” comun, care e societatea noastra.

Citeşte despre cazul unui bebeluş al unei familii de romi, care a fost răpit dintr-un spital fără ca nimeni să-şi asume răspunderea:
Timişoara: Discriminare cutremurătoare în cazul bebeluşului rom furat din spital