Profesorii, salvatorii copiilor agresați în familie. „Avem mulți părinți care consideră că e normal să-și bată copilul”
0Angajații din unitățile de învățământ preuniversitar vor fi obligați să ia măsuri dacă observă sau au suspiciunea că un copil, elev sau preșcolar, este victima violenței în afara școlii, se arată într-un proiect de regulament pentru gestionarea cazurilor de violenţă în şcoli pus în dezbatere publică de Ministerul Educației.
„Este recomandat ca suspiciunea să fie discutată în mod discret cu profesorul diriginte, pentru a afla dacă semnele au fost observate şi de alţi membri ai personalului. Personalul şcolii informează directorul cu privire la suspiciunea de violenţă asupra copilului, în afara mediului şcolar“, se arată în proiect. Astfel, în gestionarea cazurilor de violenţă, reprezentanţii unităţilor de învăţământ trebuie să sesizeze instituţiile abilitate, să colaboreze cu acestea şi să aplice sancţiuni şi măsuri de sprijin pentru autori, respectiv măsuri de sprijin pentru victime. „În situația în care nu există suspiciuni împotriva părinților/reprezentanților legali de violență asupra copilului (violență domestică, trafic de persoane), personalul de conducere informează părinții/ reprezentanții legali ai copiilor. Dacă există suspiciuni împotriva părinților/reprezentanților legali de violență asupra copilului, personalul de conducere al școlii sesizează direct 119, structurile de poliție“, se arată în proiect.
În situaţia în care există suspiciunea săvârşirii unei infracţiuni, profesorii vor fi obligați să sesizeze în regim de urgenţă serviciul unic de urgenţă 112. În cazul în care există suspiciunea unei situaţii de trafic de minori, va fi notificată Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane prin apelare la Telverde 0 800 800 678. Proiectul ministerului menționează și câteva semne și simptome care ar putea fi observate la copiii abuzați, respectiv tulburările de comportament, de alimentaţie, automarginalizarea, agitaţia sau apatia extremă. În plus, copiii-victime ale violenței pot avea ticuri precum clipit sau rosul unghiilor, dar și dificultăţi în comunicare, scăderea randamentului şcolar, vânătăi, leziuni, arsuri sau fracturi.
Fără sancțiuni nu va funcționa
Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Părinților, susține că modificarea regulamentului sună bine pe hârtie, dar este sceptic în legătură cu aplicarea lui. „Un dascăl adevărat, de bun-simț, reacționa și până acum dacă vedea că un elev este supus violențelor în afara școlii. Dacă ar fi văzut că părinții sunt de vină, ar fi trebuit să anunțe Direcția Generală de Asistență Socială şi Protecția Copilului, Poliția, autoritățile în general. Problema este că aceste lucruri nu s-au făcut decât foarte rar. Majoritatea acestor cazuri de copii traumatizați nu s-au raportat. Profesorii și-au văzut de treaba lor. Cu ce schimbă lucrurile acest regulament? Cu nimic, și vă explic imediat de ce. Acolo s-au tranșat niște reguli, modul în care trebuie gestionat un astfel de caz. Da, dar nu există și sancțiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor, iar toate cadrele didactice or să-și vadă de treaba lor în continuare pentru că nu pot fi sancționate. Pentru a avea un regulament funcțional, care să aibă și efecte, trebuie specificat foarte clar regimul de sancțiuni pentru cel care nu respectă regulile“, a precizat Iulian Cristache.
Responsabilitate didactică
Psihologul Mihai Copăceanu consideră că este rușinos pentru noi, ca țară, să impunem reguli pentru astfel de intervenții. „Lucrurile astea ar trebui să vină dintr-un simț civic, din responsabilitate didactică sau chiar umană. Am avut cazuri de copii agresați, iar directorii acestora au spus că nu-i interesează pentru că actele violente s-au întâmplat în afara școlii. Practic, au scăpat de responsabilitate, s-au lepădat de ea, de fapt. Fenomenul este unul grav pentru că avem o problemă cu violența domestică, iar profesorii sunt cei care pot de multe ori să fie salvatorii copiilor. Pot spune chiar din experiență că au fost profesori care mi-au semnalat cazuri de agresiuni sau chiar abuzuri sexuale, iar eu, la rândul meu, ca psiholog, am anunțat serviciile sociale și poliția după ce am discutat cu victimele. Din păcate, avem rapoarte oficiale din care reiese că avem mulți părinți care consideră normal să-și bată un copil. Avem încă o cultură a pedepsei, de folosire a violenței pentru corectarea unor comportamente ale copiilor. Chiar recent, doi copii au fugit de acasă pentru că erau exploatați. Repet, în astfel de cazuri, profesorii pot fi salvatorii victimelor agresiunilor sau abuzurilor“, a precizat Mihai Copăceanu.
Exces de zel
În Occident, autoritățile au reguli foarte clare pentru gestionarea cazurilor în care copiii sunt victime ale violenței în afara școlii, cu anunțarea imediată a autorităților, dar unele voci susțin că există țări care fac și exces de zel în astfel de cazuri. În urmă cu ceva timp, victime au fost și familii de români. Este și cazul familiei Bodnariu, care a iscat indignare nu doar în România, ci în întreaga lume. Aflați în Norvegia, Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţia sa norvegiană, Ruth, asistentă medicală, au rămas fără cei trei băieţi şi cele două fete. Copiii au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului Barnevernet, fără verificări prealabile, după ce fetele, cele mai mari din familie, ar fi spus la școală că primesc corecţii fizice de la părinţi. Cu greu, după opt luni de demersuri oficiale făcute inclusiv de autoritățile române, copiii au fost recuperați de la statul norvegian.
Se încarcă comentariile...
