Profesoară la Universitatea Bucureşti, acuzată de studenţi că-i terorizează. „N-avem ce face. Aşa îşi desfăşoară doamna cursurile, prin intimidare“
0
Conducerea Universităţii din Bucureşti a început o serie de verificări cu privire la acuzaţiile făcute de o studentă, pe Facebook, la adresa unei profesoare de suedeză de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, care este acuzată că transformă viaţa studenţilor într-un „calvar”.
„Această femeie (profesoara n.red.), deşi nu poate fi numită aşa, s-a asigurat că începând de atunci viaţa noastră să devină un calvar. Acela a fost momentul când am descoperit cu adevărat ce înseamna frica, anxietatea, stresul şi atacurile de panică”, scrie Geanina Maria pe Facebook, care spune că a fost studentă la secţia Suedeză - Engleză la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti.
Profesoara acuzată de toate acestea ar fi Carmen Vioreanu, conferenţiar universitar activ în cadrul departamentului de Limbi şi Literaturi Germanice, unde susţine cursuri de limba suedeză, scriu jurnaliştii de la Edupedu.ro
Mesajul postat de fosta studentă ar fi însoţit şi de un memoriu transmis conducerii Facultăţii, pe acelaşi subiect, iar din informaţiile EduPedu.ro acel memoriu a fost urmat, în ultimele zile, de circa 20 de mesaje similare din partea unor foşti sau actuali studenţi.
Purtătorul de cuvânt al Universităţii, Mirabela Amarandei, a precizat pentru aceeaşi sursă că au început verificările.
Geanina Maria a descris pe larg experienţa sa în această facultate, descriind toate traumele suferite care au determinat mai mulţi studenţi să abandoneze pe parcurs studiile. Iată textul integral postat pe FacebooK.
Povestea unui „calvar”
„Sper că mesajul acesta să ajungă cât mai sus şi să fie de asemenea un semnal de alarmă atât pentru conducerea facultăţii cât şi pentru viitorii absolvenţi de liceu ce urmează să îşi aleagă facultatea. Doresc să povestesc motivul pentru care drumul meu şi al FLLS-ului a luat sfârşit.
Am fost la suedeză - engleză la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti. Când am terminat liceul am dorit să urmez ceva ce îmi place, aşa că în clasa a 11-a mi-am adresat această întrebare de multe ori: "Ce îmi place să fac şi să studiez la şcoală?". Am ajuns la concluzia că îmi plăcea limba engleză şi am decis să încep pregătirea pentru admiterea de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine. Ulterior m-am hotărât să aleg specializarea filologie suedeză - engleză.
La început am fost tare încântată. Mi se părea totul foarte interesant şi atrăgător, de la materia studiată până la ofertele şi locurile de muncă pe care le puteai avea după terminarea facultăţii. Dar, din nefericire, nu a fost totul lapte şi miere. Totul a durat 2-3 săptamâni până când profesorii de la suedeză şi-au dat aramă pe faţă, în special Doamna C.V., cea care coordonează totodată catedră de suedeză.
Această femeie, deşi nu poate fi numită aşa, s-a asigurat că începând de atunci viaţa noastră să devină un calvar. Acela a fost momentul când am descoperit cu adevărat ce înseamna frica, anxietatea, stresul şi atacurile de panică.
La începutul anului 1 am fost înscrişi la secţia suedeză 35 de studenţi. La începutul anului 2 mai eram doar 24. Deci ce s-a întâmplat cu cei 11 studenţi?
Păi hai să vedem. La cursurile lui C.V. eram în permanentă jigniţi, făcuţi în toate felurile, “balcanici”, “bătuţi în cap”, “facem ţară de ruşine”, “copii de grădiniţa care n-au ce caută la facultate”, “cum e posibil că unul că ţine să între la această facultate, nu înţeleg”, “sub orice critică”, “analfabeţi” “toţi ţăranii ar putea înţelege suedeză dar în grupa asta mai greu” şi lista poate continuă.
Era începutul semestrului 1. Toată lumea era dornică să răspundă, dar din nefericire nu mulţi aveau acest drept. Celor care greşeau când citeau sau nu citeau cu intonaţia potrivită le era interzis să mai ridice mâna pentru a răspunde deoarece “erau sub nivelul grupei”.
Se întâmpla să avem orarul foarte încărcat. Ne mutam de la o facultate la altă pentru că, na, facultatea nu are spaţiu pentru toţi studenţii în aceeaşi clădire. Aveam ore şi până la 8 seară. Spre finalul cursurilor se instala oboseala. O colegă “a îndrăznit” să caşte la C.V la curs. Ce s-a întâmplat atunci? Un scandal de 15 minute în care a făcut “terci” pe respectiva fată pentru că e lipsă de respect să caşti şi să pui mâna la gură, după dansa. A fost făcută nesimţită. În alte dăţi a dat studenţi afară doar pentru că nu i-a convenit postura pe care o aveau în banca. Ţipa la studenţi fără un motiv întemeiat. Mi se rupea sufletul când îmi vedeam colegele că plâng în pauze sau chiar plecau pentru că nu mai puteau suporta cursurile acelea. Cuvintele cu care aş putea descrie acea perioadă sunt “stres, ameninţări, jigniri, ţipete, ceartă, circ”.
A fost un caz, o colegă care, la sfârşitul semestrului 1 anul 1, a avut probleme grave de sănătate, fiind ulterior internată la spital şi diagnosticată cu anxietate, dar urmând şi o serie de tratamente în acest sens. Din cauza perioadei în care a lipsit riscă să nu intre în examene pentru că nu avea suficiente prezente la cursuri, de aceea a venit cu dovadă internărilor pentru a i se acoperi perioada în care nu a putut fi prezentă. Doamna C. V., foarte indignată de “tupeul” fetei de a veni cu un întreg dosar cu fişe de spitalizare, foi de la medici, reţete etc, nu doar că a ţipat, dar a şi aruncat cu dosarul, făcând scandal şi spunând că pe ea nu o interesează unde a fost studentă în perioada în care a lipsit şi că ceea ce face e de prost gust şi spunând că “putea să vină şi cu certificat de deces că tot nu o interesa de ce a lipsit”.
După nenumărate atacuri de panică studenta respectivă a fost nevoită să meargă la şeful de departament şi la prodecan cu gândul să se retragă, încercând să povestească prin ce trec studenţii de la suedeză. Tot ce a primit că răspuns a fost “da ştim. Au mai venit şi alţii. Dar n avem ce face. Aşa îşi desfăşoară doamna cursurile, prin intimidare.” Şi asta a fost tot.
Una peste alta trecem în mediul online unde lucrurile ai zice că stau mai bine. Dar din păcate nu e aşa. Toată lumea era mai liniştită deoarece era protejată de ecranul laptopului şi parcă furia şi nervii doamnei C.V. nu mai păreau aşa ameninţătoare de la distanţă. Dar a intervenit o altă problemă. Abuzul de putere. Dacă nu îi convenea ceva la un student nu îi dădea accept în conferinţă sau chiar îl scotea în mijlocul cursului din această, nici măcar nu primeau mail-uri cu materiale sau link-urile de la zoom. Dacă încercau să între la cursuri, unora dintre ei nu le era permis accesul. Mulţi nu au putut intra în examene pentru că nu erau primiţi la cursuri şi ulterior nu aveau numărul necesar de prezente pentru a susţine examenul. Nici în sesiunea de restanţă din lucrurile nu au fost mai roz, când, la fel că înainte, nu dădea accept studenţilor să între la sesiunea de restanţe chiar dacă aceştia doreau să le susţină.
Şi că să răspund la întrebarea legată de cei 11 studenţi, asta s-a întâmplat. Se luptau cu morile de vânt. Au renunţat şi au fost foarte încântaţi de alegerea făcută.
Ajungem în anul 2. Începutul a fost promiţător. Apele paşnice. Dar cu o lună înainte de sesiune uraganul şi-a făcut apariţia din nou. Ţipete, jigniri, ameninţări din partea lui C.V. Plânsete, tremurat, atacuri de panică din partea studenţilor ei. Restanţe nemotivate, de ultima jenă de la primele verificări. Acuzaţii pe nedrept de copiere la examen: “ bună ziua! am terminat de corectat literatura încă de sâmbătă, dar încă nu trimit notele, pentru că o persoană a colaborat la examen cu un nativ, ceea ce, evident, e grovt brott (infracţiune). de fapt, persoană din afară i a scris răspunsurile la examen colegei voastre”. Când i s-au cerut informaţii suplimentare despre aceste acuzaţii, doamna a spus că nu mai are ce discuta cu noi.
Aş vrea să ştiu dacă acestei profesoare i s-a atras până acum atenţia în legătură cu aceste lucruri pentru că ştiu sigur că nu se află la prima abatere sau la prima reclamaţie. Care să fie oare explicaţia pentru comportamentul acesta barbar de care dă dovadă doamna conferenţiar universitar doctor C.V.
Cer conducerii să ia în calcul cele menţionate anterior şi poate cu paşi mici putem îmbunătăţii acest sistem şi calitatea actului educativ. Noi suntem o generaţie pierdută, aşa că va rog să nu îi pierdeţi şi pe următorii. Mulţumesc!
Later edit: conducerii să îi fie ruşine! Ruşine Flls! Ruşine Unibuc! Mulţumim pentru nimic! Douăzeci de declaraţii în care au fost povestite evenimente traumatizante pentru studenţi nu au fost îndeajuns pentru a lua o decizie adecvată.”
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
