Fobia școlară. Ce facem când refuzul de a merge la școală nu mai este doar un moft
0Deși au trecut mai bine de trei săptămâni de la începerea noului an școlar, există mulți elevi care cu greu sunt convinși să revină în bănci. Există însă și situații mult mai grave, când copiii refuză să meargă la ore. Motivul? Poate frica de necunoscut, teama de eșec, poate dificultatea de a se „rupe” de părinți. Orice ar fi, un astfel de comportament ar trebui să dea adulților de gândit. Căci în aceste situații nu vorbim despre un moft al celor mici ci despre o adevărată fobie de școală.
Care sunt semnele că un copil are fobie de școală și ce ar trebui să facă părinții? Situația este una foarte delicată, căci adulții, din dorința de a-l ajuta pe copil să depășească acest moment, mai rău ar putea să-i facă. „Mulți părinți și educatori au înțeles această frică, mai ales în cazul copiilor care încep să frecventeze pentru prima dată grădinița sau la începutul fiecărui an școlar, la vârsta mică”, precizează psihologul Mihai Copăceanu. „Însă silirea lor să meargă la școală în orice condiții nu face decât să înrăutățească lucrurile”, continuă specialistul.
Cum recunoaștem fobia școlară
Fobia școlară, explică acesta, este un termen utilizat atunci când un copil refuză sistematic să meargă la școală. „Acești copii refuză categoric să participe la cursuri și inventează mereu motive pentru care nu ar trebui să meargă. Ei se plâng că nu se simt bine, invocă simptome vagi, inexplicabile, asupra cărora nu au control conștient și le este greu să spună ce cauzează acest disconfort. Sunt copiii care nu pot vorbi în public, se simt anxioși în școala lor, în clasa lor, într-un mediu cu mai multe persoane în jur. Sunt acei copii care s-au simțit foarte bine în școala online când nu au fost nevoiți să vorbească în fața clasei, când au participat la lecții cu camera video închisă”, mai spune psihologul.
Totodată, sunt copii pentru care mediul școlar devine ostil din cauza hărțuirii zilnice din partea colegilor sau a profesorilor, sub diferite forme.
„Sunt elevi cărora le este teamă de o nouă zi la școală, elevi care simt această teamă pentru că sunt amenințați zilnic de unii profesori sau de către colegi sau și mai grav, elevi care au suferit bullying la școală, iar unii violență fizică. Regulamentele școlare prevăd obligațiile elevilor cu privire la conduita lor școlară, dar nu sunt precizări cu privire la importanța sănătății psihice și la măsurile specifice în cazul acestor elevi, posibilitatea ca un elev care suferă de fobie școlară și absentează de la școală, absențele lor să fie motivate”.
Și deși există recomadări eficiente prin care acești copii pot fi ajutați să depășească fobia școlară, adeseori, atât părinții, cât și educatorii cataloghează stările de anxietate ca fiind un moft al copilului, un răsfăț, ceva demonstrativ. Ei judecă episodul sau episoadele de răzvrătire a elevului pe principiul „lasă-l că îi trece”.
Prin urmare, părinții adoptă strategii prin care silesc copilul să rămână la școală în orice condiții, transmițând mesaje lipsite de empatie care nu fac altceva decât să accentueze stresul copilului, mai subliniază psihologul. „Din păcate, în acest mod, părinții și educatorii nu fac decât să intensifice și mai mult fobia școlară, în ciuda unei suferințe exprimate concomitent cu teamă, angoasă și sentimentul abandonului”.
Sfaturi pentru părinți. Ce cuvinte să nu spunem niciodată copiilor noștri
Psihologul are câteva sfaturi pentru părinții ai căror copii refuză să meargă la școală. În primul rând, părinții ar trebui să-și creadă pe cuvânt copiii atunci când aceștia spun și exprimă ceea ce simt,ar trebui să ia în serios aceste temeri și angoase. Nu să le respingă și să le anuleze. „Să gândească matur și să acționeze responsabil pentru a identifica care sunt explicațiile fobiei școlare.Părinții sunt responsabili să cunoască contextul școlar și ce valențe psihologice are activitatea școlară a propriului copil, cum percepe el emoțional fiecare zi la școală”,explică specialistul. Asta presupune să vorbim deschis cu copiii noștri, să-i întrebăm cum se simt, de ce simt așa, ce nevoi au, cu ce probleme se confruntă. Și să încercăm să-i ajutăm, nu să-i punem la colț și să-i arătăm cu degetul. Ești leneș, ești obraznic, minți..sunt doar câteva dintre cuvintele pe care niciodată nici un părinte nu ar trebui să le rostească în fața copilului său. Ce trebuie să realizeze adulții este faptul că un astfel de comportament ascunde în spatele său o suferință teribilă, cu care copilul se luptă zi de zi.
Psihologul îi sfătuiește pe părinți să colaboreze cu școala pentru a identifica cele mai bune soluții, dar nu din poziția de inamic al școlii, de acuzator, ci de partener. „Nu în ultimul rând, adulții ar trebui să mențină o relație afectivă și mai puternică în această perioadă când copilul are nevoie de un părinte protectiv și înțelegător”, mai spune Mihai Copăceanu.
Psiholog: „Profesorii ar trebui să dea dovadă de răbdare, înțelepciune și empatie”
Situația acestor copii care au transformat în mintea lor școala într-un balaur cu șapte capete trebuie privită, analizată cu mare atenție dar și sensibilitate de către profesori. În primul rând, înainte de orice dascălii trebuie să înțeleagă fobia și s-o recunoască. „Ei ar trebui să citească despre fobia școlară și să se întrebe dacă în vreuna din clasele la care predau ar putea exista un copil cu aceste caracteristici”, consideră psihologul. Odată ce cunoști problema, odată ce o identifici, poți gând un plan de rezolvare.
Dascălii ar trebui să vadă dincolo de afirmațiile copilului, să fie atenți la limbajul non-verbal al acestuia, la tremurul vocii când răspunde, la teama de a răspunde, la jena și refuzul de a vorbi în public. De asemenea profesorul ar trebui să evite să ironizeze în vreun fel elevul respectiv. „Să nu încurajeze prin afirmații complet necorespunzătoare atunci când un elev își exprimă sensibilitatea psiho-emoțională”.
Psihologul Mihai Copăceanu face apel la răbdarea și înțelepciunea dascălului, dar și la empatia acestuia. „Să fie răbdător și înțelept cu elevul, să creeze un management al clasei bazat pe empatie și sprijin colegial, să-i instruiască pe ceilalți elevi despre cum să se comporte cu un elev care suferă de fobie școlară și să creeze contexte favorabile nu doar învățării, cât pentru o colaborare prin compasiune”.