Când SIDA este alternativa mai bună: bărbaţii care vor maladia ca să obţină o chirie mai mică şi bonuri de masă
0
Un fenomen ciudat a fost identificat în cartierele mărginaşe din New York. Tinerii de origine afro-americană din Bronx preferă să ia virusul HIV pentru a supravieţui în jungla urbană, decât să înfrunte problemele financiare.
Într-un material din revista "Out", jurnalisul Maral Noshad Sharifi explică drama acestor adolescenţi pentru care SIDA reprezintă scăparea din sărăcie.
Tye Fortner este un tânăr de 28 de ani, care trăia pe străzi. La 16 ani, era unul dintre băieţii care îşi vindea trupul altor bărbaţi, de cele mai multe ori prea drogat sau beat pentru a-şi aminti să mai folosească prezervative. Acum şase ani, diagnosticul a fost clar: HIV pozitiv.
Dacă l-a început a suferit, şi-a dat seama rapid că poate fi un avantaj. A primit o casă, ajutor, mese regulate şi servicii medicale gratuite. "Nu ştiam că dacă ai SIDA ai dreptul la toate lucrurile acestea", spune Fortner. "Când eşti pe stradă toată ziua, fenomenul nu e surprinzător. Ai o alternativă ca să ai unde sta", povesteşte tânărul de 28 de ani. El trăieşţte acum într-un apartament pentru care plăteşte doar 217 dolari, din chiria de 1.150 de dolari. Restul este plătit de stat. De asemenea, mai are şi bani de cheltuit - 400 de dolari pe lună. Nu este foarte mult, dar este mai bine decât deloc.
O soluţie din 1987
Sage Rivera, un cercetător din cadrul Centrului pentru controlul şi prevenţia bolilor contagioase din New York a lucrat cu sute de tineri care aparţin comunităţii LGBT. "E ca o eliberare sau ca un ajutor nesperat. Există diverse nume pe care le folosesc pentru HIV: monstrul, pisica, mâncărimea, cadoul. Aşa că oamenii zic «am luat pisica, acum pot să am o casă» sau «Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără monstru». Am întâlnit cel puţin cinci băieţi care mi-au zis asta", poveste Rivera.
Problema este că nu numai cei care s-au îmbolnăvit considera SIDA o eliberare, ci şi mulţi dintre vagabonzii care trăiesc pe străzi. Ei consideră că dacă ar lua HIV, ar putea avea o casă şi masă. Rivera povesteşte despre un băiat care i-a spus "Viaţa mea nu se îmbunătăţeşte. Am nevoie de ajutor şi SIDA ar fi singura soluţie".
Potrivit lui James Bolas, director la ONG-ul Empire State Coalition din New York, fenomenul nu este nou şi a întâlnit cazuri chiar în 1987, pe vremea când SIDA nu putea fi controlată. Surprinzător, Biroul pentru Protecţia familiei şi copiilor din New York a declarat pentru revista "Out" că nu ştie de existenţa unor asemenea cazuri. Cei care sunt aleşi trebuie să aibă virusul şi o altă boală.
Tinerii trebuie să se prezinte la agenţia numită HASA, care avea grijp de 43.845 de persoane, potrivit statisticilor din luna mai. Pentru a fi eligibil pentru programele HASA, numărul limfocitelor T trebuie să scadă sub 200, moment când se dă diagnosticul de SIDA. Astfel, mulţi tineri aşteaptă ca starea lor fizică să se deterioreze pronunţat, pentru a fi eligibili şi pentru a intra în programele HASA. "Nu lua niciun medicament. Nu te duce la doctor. Asta am făcut. M-am sabotat pentur a-mi scădea nivelul limfocitelor", a declarat Fortner. În 2008, el a intrat pe lista pentru case subvenţionate, ajutor financiar, ajutor medical şi bonuri de mâncare.
Cât este prevenţie şi cât ajutor?
Johnny Guaylupo este coordonatorul programului Housing Works, care face legătura între locuitori din New York infectaţi cu HIV şi proprietarii de apartamente dispuşi să le închirieze. El încearcă să înţeleagă fenomenul şi să vadă ce fac aceşti tineri. Guaylupo este îngrijorat că prostituţia LGBT a crescut extrem de mult, mai ales îne poca internetului, pe site-uri cum ar fi Rentboy.com.
De asemenea, o altă grijă vine din cifrele care cresc constant. Rata de infectare a crescut cu 12% din 2008 până în 2010. 55% din aceştia erau afro-americani. Dar pentru mulţi afro-americani, această viaţă de pierzanie este singura soluţie, după cum povesteşte şi Fortner. El a crescut cu părinţii până la 14 ani, când a fost dus la orfelinat. La 17 ani trăia într-un internat din New York, care-i cazează pe tinerii LGBT care trăiesc pe străzi.
Nu a avut o viaţă uşoară. A trăit pe străzi, purta tocuri şi se dădea cu ruj pentru a atrage bărbaţii. Poşeta lui era plină de prezervative, dar conţinea şi un ciocan, o şurubelniţă şi un cuţit. Motivul? Mulţi nu vor să plătească. "Într-o noapte am făcut sex cu 14 bărbaţi. Puteam să o fac fără alcool şi droguri, dar era mai uşor aşa".
Se încarcă comentariile...
