DISCRIMINARE Studenţii cu dizabilităţi, ţinuţi la uşa universităţilor
0
Studiile superioare rămân un vis aproape imposibil pentru tinerii cu deficienţe locomotorii. Astăzi doar câteva din cele 34 de universităţi din ţară sunt parţial adaptate pentru accesul persoanelor în scaun rulant
În timp ce pentru majoritatea tinerilor admişi la universitate căminul şi bursa sunt preocupările de bază, pentru cei care nu se pot mişca pe propriile picioare greutăţile se dublează. Drumul până la facultate şi accesul în sala de studii sunt o provocare zilnică. Administraţiile unor universităţi au încercat să rezolve problema, instalând rampe de acces. În realitate, însă, aceste construcţii nu îi ajută cu nimic pe oamenii în scaunul cu rotile ci, dimpotrivă, le pun viaţa în pericol, întrucât sunt prea abrupte. Cei care se aventurează să le încerce riscă să se traumatize, spun reprezentanţii organizaţiilor care apără drepturile persoanelor cu dizabilităţi.
Legislaţie ambiguă
Normele în vigoare în Republica Moldova nu specifică exact cum trebuie să arate rampele de acces, iar imaginile detaliate lipsesc. În acelaşi timp, legislaţia europeană recomandă o înclinare a rampei de maxim 5 grade şi o lungime maximă de desfăşurare în proiecţie orizontală de 10 metri. „Rampele instalate la intrările în universităţile noastre au un unghi de montare mult mai mare, iar lăţimea şinelor nu este potrivită pentru toate tipurile de scaune rulante. Acest lucru le face impracticabile", spune Igor Meriacre, director executiv al Asociaţiei „Motivaţie".
Ludmila, o tănără cu dizabilităţi, este studentă la Universitatea Pedagogica de Stat „Ion Creangă". Ea spune că atunci când a venit la facultate, accesul era total limitat. Abia când a trecut în anul II, după mai multe cereri depuse la administraţie, la intrarea în bloc au fost instalate doua şine de metal, doar că în zadar.
RAMPELE MAI PERICULOASE DECÂT TREPTELE
„Cei care s-au gândit să le instaleze ar trebui să se aşeze într-un scaun rulant şi să vadă dacă vor putea intra în blocul de studii. Cărucioarele sunt diferite după dimensiuni şi dacă e unul cu roţile mai mari, el pur şi simplu nu va încăpea pe aceste şine. Dacă mă întrebau pe mine, i-aş fi sfătuit să facă o rampă care să ofere cu adevărat acces şi să fie utilă", spune Ludmila.
La rândul său, rectorul Universităţii „Ion Creangă", Nicolae Chicuş, admite că rampele pot fi impracticabile. „E complicat. Blocurile de învăţământ nu au fost construite ieri, de aceea amplasarea acestor rampe şi deplasarea pe ele e destul de dificilă, studenţii au nevoie de ajutor", susţine rectorul.
PATRU BLOCURI UTM, INACCESIBILE
La Universitatea Tehnică, din zece blocuri de studii patru nu sunt deloc adaptate pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi. Prorectorul Petru Todos spune că singura specialitate solicitată de aceşti tinerii cu dificultăţi locomotorii este cea de Tehnologii Informaţionale, unde au şi fost create condiţii de acces. Prorectorul afirmă deschis că instituţia nu este interesată să facă mai multe rampe. „Spuneţi-mi, poate un copil în scaune pe rotile să devină specialist în energetică? Aşa e ingineria asta, studenţii trebuie să fie sănătoşi tun. Noi încercăm să facem ce putem când este nevoie, dar să pregătim blocul dinainte, în eventualitatea că cineva ar putea dori să vină la studii, nu putem, noi şi aşa abia supravieţuim", explică Petru Todos.
VREI CONDIŢII? LUPTĂ SINGUR!
De cealaltă parte, Igor Meriacre susţine că asigurarea condiţiilor de acces ar spori numărul de studenţi cu dizabilităţi: „Mai multe persoane au capacitatea de a învăţa şi de a deveni personalităţi. Însă din cauza lipsei de condiţii şi a unui suport din partea statului, a universităţii, acestea rămân închise în casă ani de zile".
Victoria, o altă tânără, în vârstă de 26 de ani, se deplasează cu ajutorul cârjelor. Ea a absolvit în 2012 Universitatea de Stat din Moldova şi a obţinut o bursă la masterat. Deşi au trecut patru ani de când a păşit pentru prima dată pragul universităţii, ea spune că nu poate uita ziua în care a venit să depună actele. „Erau atât de mulţi candidaţi încât în îmbulzeală era cât pe ce să cad cu tot cu cârje, chiar la intrarea în bloc", povesteşte Victoria.
În primul an de studii a învăţat în blocurile de pe strada Mălina Mică, fiind nevoită să urce zilnic o sumedenie de trepte. „Cazul meu nu este cel mai nefericit. Nu-mi imaginez cum se descurcă studenţii utilizatori ai scaunului rulant", spune Victoria. În următorii trei ani a învăţat în blocul central al USM, la Facultatea de Jurnalism şi Stiinte ale Comunicării, care se află la etajul 4. Clădirea este dotată cu ascensoare, acestea, însă, nu mai funcţionează de vreo 30 de ani.
ASCENSOR DE FRUMUSEŢE
Înţelegând că ascensorul i-ar uşura cu mult existenţa, Victoria a depus o cerere pe numele rectorului Universităţii, Gheorghe Ciocan. Drept răspuns, rectorul a îndemnat-o să-şi găsească tovarăşi de idee, utilizatori ai scaunului rulant, şi să caute împreună ajutor la un ONG de profil, pentru că instituţia nu are bani ca să repare lifturile. Administraţia USM spune că ascensoarele sunt defecte de foarte mulţi ani, iar singura soluţie ar fi instalarea unor lifturi noi, ceea ce ar implica cheltuieli mult prea mari pentru bugetul instituţiei. „Vom încerca totuşi, în funcţie de mijloacele financiare disponibile, să înlocuim aceste ascensoare", a promis prorectorul USM, Nicolae Sadovei.
De jure - la buget, de facto - la taxă
Potrivit regulamentului cu privire la admitere, 15 % din locurile bugetare sunt rezervate persoanelor vulnerabile, printre care şi tinerii cu dizabilităţi. Deşi în mod normal aceşti tineri ar trebui să beneficieze de un loc la buget, în realitate lucrurile stau altfel. Ludmila, spre exemplu, a fost nevoită să înveţe un semestru întreg la contract pentru a obţine, în cele din urmă, o scutire de taxă. Igor Meriacre confirmă că mai mulţi studenţi cu deficienţe sunt nevoiţi să înveţe la taxă, chiar dacă familiile lor şi aşa se descurcă greu. „Câţiva tineri care au mers să înveţe la Universitatea Tehnică au fost nevoiţi să plătească contractul, pentru că învaţă la secţia fără frecvenţă", spune Igor Meriacre.
Dau examenul pe holurile facultăţilor
În unele instituţii nu se ţine cont de faptul că în grupe există persoane care nu se pot deplasa la fel de uşor ca ceilalţi şi orele sunt organizate în blocuri diferite. Astfel, pe parcursul unei zile de studenţie, un tănăr în scaun cu rotile este pus în situaţia să urce şi să coboare zeci de trepte. Ca să le uşureze situaţia, unii profesori le permit să nu vină la ore, să înveţe de sine stătător sau să întârzie.
„Când am rugat să nu mai organizeze lecţiile în blocuri diferite, mi s-a răspuns că nu se poate face nimic. Îmi spuneau: «poţi să nu vii la ore sau poţi lua conspectul de la cineva, noi nu putem schimba nimic». Eu, însă, am venit la universitate pentru a învăţa şi nu pentru a absenta", spune Victoria.
Şi mai grav este cazul Olgăi, o tânără care a fost nevoită să susţină examenul oral pe scările Facultăţii de Drept, doar pentru că sala de examene era la unul din etajele de sus, iar ascensorul lipsea.
Administraţia USM a propus un program ce ar permite tinerilor cu dizabilităţi să înveţe la domiciliu, în timp ce ei îşi doresc să nu mai fie izolaţi de restul lumii. ;
Blocuri vechi şi lipsă de bani, scuzele permanente
Vechimea clădirilor a devenit o scuză frecventă a rectorilor care nu adaptează clădirile pentru accesul tinerilor cu dizabilităţi. „Majoritatea clădirilor au fost construite în perioada sovietică, atunci când lumea nu se gândea la această categorie de cetăţeni, oamenii în această situaţie fiind mai mult ascunşi prin apartamente. Acest lucru s-a reflectat şi în construcţiile ridicate atunci. De aceea, toate blocurile vechi ale Academiei de Studii Economice (ASEM) nu au fost dotate cu dispozitive, utilaje sau construcţii suplimentare pentru persoanele cu dizabilităţi", spune rectorul ASEM, Grigore Belostecinic.
În acelaşi timp, statul nu oferă universităţilor subvenţii speciale pentru a adapta blocurile de studii. „Sumele necesare de care am avea nevoie pentru asemenea lucrări depăşesc bugetul nostru", a declarat prorectorul USM, Nicolae Sadovei, fără a specifica despre ce sume este vorba.
Tinerii cu dizabilităţi se confruntă cu probleme la orice colţi de stradă
LEGE NOUĂ, PRACTICI VECHI
Potrivit unui raport întocmit de avocaţii parlamentari, doar câteva instituţii de învăţământ superior sunt parţial amenajate pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi. Este vorba despre blocul central al Universităţii de Stat, Institutul de Educaţie Fizică şi Sport şi Universitatea „Univers-Moldova".
În Republica Moldova există legi care reglementează etapele şi condiţiile de proiectare a construcţiilor. În niciunul dintre documente însă nu sunt specificate condiţiile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi şi necesitatea respectării acestor norme. Legislaţia prevede mecanisme pentru soluţionarea problemelor privind accesibilitatea, acestea însă nu sunt reglementate prin procedee concrete, dovedindu-se absolut ineficiente. Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la 30 martie 2012, interzice proiectarea şi construcţia sau reconstrucţia clădirilor fără amenajarea acestor obiective şi mijloace pentru facilitatea accesului persoanelor cu deficienţe locomotorii. De asemenea, legea prevede că obiectele de menire socială trebuie să fie dotate cu rampe de acces, însă nu prevede expres cui îi revine obligaţia de a aloca bani în acest scop. Pe hârtie, legea îi trage la răspundere pe cei care nu îndeplinesc aceste condiţii. Deocamdată, nicio instituţie nu a fost trasă la răspundere în conformitate cu noua lege.
Investigaţia a fost realizată în cadrul campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate", desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova.
UNDE VĂ PUTEŢI ADRESA
Tinerii cu nevoi speciale şi familiile acestora, care consideră că drepturile lor la educaţie şi asistenţă socială sunt lezate şi cei care au nevoie de consultaţii privind drepturile lor, se pot adresa la:
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei - 26 93 01;
Centrul pentru Drepturile Omului, avocaţii parlamentari - 23 48 00; Asociaţia „Motivaţie" - 66 13 93, 76 35 97; Centrul de Asistenţă Juridică a persoanelor cu dizabilităţi - 28 70 90
Linia fierbinte a Coaliţiei nediscriminare - 0 8003 8003. Apelurile către această linie sunt gratuite.
Se încarcă comentariile...
