De ce nu se mai cântă muzică bizantină în bisericile din Republica Moldova

Biserica Ortodoxă din Republica Moldova a renunţat definitiv la muzica bizantină în anul 1945. Din anul 2009, muzica autentică bisericească se cântă integral doar la Mănăstirea Zăbriceni din raionul Edineţ.

Ieromonahul Petru Pruteanu a readus şi dezvoltat muzica bizantină la Mănăstirea Zăbriceni din raionul Edineţ începând cu anul 2003, după ce a absolvit facultatea în România şi a trăit doi ani la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iaşi, România. Venind la Zăbriceni, a constatat că călugării de acolo cunoşteau cântări psaltice învăţate după CD-uri din România, dar fără a şti cum se cântă cele opt glasuri, cele şapte note şi partiturile muzicii bizantine.

Unde se cântă integral muzică bizantină

În primii ani, combinau muzica corală cu cea psaltică, deoarece pe teritoriul Mănăstirii activa Seminarul de Teologie, iar studenţii nu învăţau psaltica. Ieromonahul Pruteanu împreună cu călugării cântau psaltica, iar studenţii de la seminarul teologic cântau muzica corală. Din anul 2009, a fost închis Seminarul de Teologie şi la mănăstire se cântă doar pe muzică bizantină. 

„Am avut destulă putere administrativă de a impune muzica psaltică la seminarul teologic ce funcţiona pe lângă Mănăstire, dar nu am avut timp să mă ocup de predarea psalticii la studenţi. Nici studenţii nu erau foarte interesaţi de învăţarea ei, deşi o auzeau zilnic la slujbele mănăstireşti. Efortul învăţării ei se compară cu efortul de a învăţa o limbă străină, iar motivaţia de a învăţa limbi străine în Republica Moldova ştiţi că este minimă: de ce să învăţ franceza, dacă n-o să ajung în Franţa? Şi iată că mulţi au ajuns şi nu ştiu nimic. Aşa e şi cu psaltica”, spune Ieromonahul Petru Pruteanu.

Părintele Pruteanu a plecat de la Zăbriceni în anul 2011, dar cultura muzicii bisericeşti autentice continuă şi azi. „Mănăstirea Zăbriceni a adoptat rânduiala liturgică şi duhvonicească a mănăstirilor athonite (un complex de mănăstiri înconjurate de ziduri groase - n.r.), iar aceasta dă un plus de frumuseţe slujbelor. Mulţi au auzit despre aceasta şi merg la Zăbriceni special pentru psaltică, iar alţii în continuare sunt reticenţi”, menţionează Pruteanu.

Frumuseţea mistică a cunoaşterii lui Dumnezeu

Muzica bizantină este specifică Ortodoxiei şi a fost creată special pentru a înfrumuseţa cântarea bisericească, dar şi deoarece creştinilor le este mai uşor să înţeleagă şi să simtă melodia şi textul. Aceasta se pare că nu este uşor de readus în Republica Moldova. „Subiectul muzicii psaltice este în continuare politizat. Atunci când cânţi psaltică, înseamnă că eşti român şi vrei unirea cu România. Mai sunt asocieri prosteşti legate de faptul că Biserica Română ţine calendarul nou, ţinut şi de catolici şi, prin urmare, «promovând muzica psaltică, promovezi catolicismul». Am auzit această prostie chiar din gura unor preoţi rusofoni din Republica Moldova, care sunt împotriva muzicii psaltice, fără să ştie că anume muzica corală pe care o cântă ei este romano-catolică 100%, iar muzica psaltică este adevărata muzică ortodoxă”, argumentează Ieromonahul Petru.

Motivele geopolitice

Potrivit Mitropoliei Basarabiei şi Mitropoliei Moldovei, muzica bizantină se mai cântă parţial la Mănăstirea Sireţ din raionul Străşeni, Mănăstirea Frumoasa din raionul Călăraşi, Biserica Sf. Vasile din Orhei, Biserica din Donduşeni, Biserica Sf. Treime din curtea Liceului Prometeu, Mănăstirea din oraşul Durleşti, Biserica Sf. Dumitru din sectorul Botanica şi alte câteva Biserici din raioanele Cahul şi Cantemir. Muzica psaltică este cunoscută de cei care au studiat teologia în România. În cadrul Academiei de Teologie din Chişinău nu se predă, dar nici nu avem specialişti care ar putea preda muzica bisericească.

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Basarabiei, Ioan Cosoi, spune că „la noi în ţară e jale cu cântăreţii de muzică bisericească. Nu avem şcoli şi oameni care cântă muzica psaltică. Unii cântă psaltică după notaţia muzicii corale, dar nu sună la fel de frumos”. 

Secretarul Mitropoliei Moldovei, Vadim Cheibaş, ne-a spus că „muzica bizantină nu s-a păstrat din motive geopolitice. Factorul principal şi unic este că am trecut în subordinea Patriarhiei Ruse. Muzica e frumoasă, autentică, specifică Ortodoxiei, dar nu cred să trecem vreodată pe această muzică. Nu avem specialişti. Este greu de interpretat. E nevoie de cântăreţi cu practică îndelungată, de care ducem lipsă”.

„O şcoală de muzică bisericească bizantină, ca şi una de iconografie, necesită multe investiţii financiare, pe care nimeni nu-i dispus să le facă. Mai-marii Bisericii noastre preferă «kitsch-uri aurite» ruseşti, decât artă bisericească tradiţională, imprimată de duh”, spune Ieromonahul Petru Pruteanu. 

Potrivit Părintelui Petru Pruteanu, muzica bisericească bizantină se practică integral la bisericile de limbă greacă (Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei, Ierusalimului, bisericile Greciei şi Ciprului), la care se adaugă Biserica Ortodoxă Română şi parţial Bisericile Serbiei şi Bulgariei. 

Incursiune în istoria muzicii

La începutul sec. al XVIII-lea, ţarul rus Petru I, fiind fascinat de tot ce văzuse în Occident, a dispus ca Biserica Rusă să renunţe la muzica de origine bizantină şi, după modelul romano-catolic, a trecut la muzica corală. „Trebuie să spunem, fără ocolişuri, că muzica corală nu are nimic cu tradiţia ortodoxă, ci este preluată de la romano-catolici, adaptându-o la sistemul celor opt glasuri bizantine. Fiind atâta timp cântată şi prin mănăstiri, această muzică a fost oarecum „înduhovnicită” şi nu este atât de stridentă şi haotică ca cea romano-catolică şi nici măcar ca muzica corală românească din sec. al XX-lea. Totuşi, ea nu are profunzimea şi bogăţia muzicii psaltice, chiar dacă poate fi mai uşor cântată de masele largi de credincioşi”.

Muzica corală se cântă nu doar în Rusia, ci şi în toate ţările care au fost sau sunt sub influenţa ei: ţările din fosta URSS, Republica Moldova, Polonia, Cehia şi Slovacia, iar parţial şi în Bulgaria şi Serbia. Muzica corală a pătruns treptat în Republica Moldova după anul 1812 datorită lui Mihail Berezovschi şi a şcolii lui, muzica corală devine preferată în Basarabia. După anul 1945, când sunt închise ultimele şcoli de cântăreţi de pe lângă mănăstiri (Dobruşa, Rudi, Curchi), muzica psaltică dispare definitiv din Basarabia. „Abia se mai întâlneau câţiva bătrâni care învăţase în şcolile de cântăreţi de pe lângă mănăstiri, dar şi aceştia evitau să cânte psaltica, întrucât, în Basarabia, muzica psaltică este asociată cu românismul unionist - ceea ce bineînţeles este fals”, precizează preotul Pruteanu.

Alte note muzicale

Muzica bizantină este muzica tradiţională a întregii Biserici Ortodoxe. Aceasta s-a dezvoltat în Constantinopol şi în Muntele Athos. Spre deosebire de muzica corală (liniară), muzica psaltică bisericească foloseşte o notaţie deosebită (nu este portativ, cheie, valori de note). Muzica bisericeasca psaltică are 7 note muzicale - Ni, Pa, Vu, Ga, Di, Ke, Zo - care în muzica occidentală liniară corespund cu Do, Re, Mi , Fa, Sol, La, Si. Muzica populară a vechilor elini a fost adaptată la textul psalmilor şi a cântărilor bisericeşti. Trebuie să mai precizăm că, în limba greacă, verbul „a cânta” are două forme: „psalo” - pentru cântarea adresată lui Dumnezeu şi „tragoudao” - pentru interpretarea cântecelor lumeşti. Iată de ce, muzica bisericească bizantină se mai numeşte „muzică psaltică”, adică muzică închinată lui Dumnezeu.