Răul catalan

Catalanii de peste 16 ani, din 168 de comune, ceea ce înseamnă cam 700.000 de persoane, au fost invitaţi de un grup de asociaţii să se decidă pe 13 decembrie în favoarea independenţei regiunii în care locuiesc.

Organizat fără a avea legătură cu lumea politică şi nici cu autoritatea centrală, consultarea nu are nicio valoare legală. Dar ea stă mărturie că, în doar câţiva ani, ca o consecinţă a unei retorici naţionaliste ce a fost inflamată de instituţiile regionale, secesionismul a câştigat teren în Catalonia.

Configuraţia politică destul de instabilă a guvernului regional întăreşte această teză. Mai e nevoie de foarte puţin pentru ca o criză cu Madridul să izbucnească. 

Iar Catalonia nu este singura regiune din Europa de Vest încercată de această dorinţă de emancipare. În afară de Ţara Bascilor, unde violenţele ETA dăunează ideii de independenţă, Flandra - care are multe puncte comune cu Catalonia - şi Scoţia sunt şi ele tentate să se desprindă de Statul central. Aceste regiuni au în comun faptul că dispun de competenţe extinse în ceea ce priveşte administrarea propriilor probleme. Şi reuşesc să o facă bine şi să prospere. În acest caz, de ce doresc să spargă cordonul ombilical cu Statul?

Aparent, statutul de membru în Uniunea Europeană al Belgiei, Spaniei şi al Marii Britanii nu a redus la tăcere naţionalismele regionale. Ba, dimpotrivă. Furnizând acestor regiuni, supuse unor forţe centrifuge, un cadru comun pacificator, Europa politică le-a permis să ia în considerare secesiunea paşnică. A modifica vechiul traseu al frontierelor nu mai este astăzi sinonim cu un conflict armat. În sfârşit, UE, care furnizează de mult timp fonduri regiunilor, nu a formulat niciodată şi judecăţi de valoare asupra tentaţiilor naţionaliste ale acestora.

Extinderea Uniunii spre state apărute de pe urma fărâmiţării URSS şi a Iugoslaviei a dat avânt naţionaliştilor catalani şi flamanzi. Iar aceste noi state sunt adesea mult mai mici şi mai puţin avantajate din punct de vedere economic în comparaţie cu regiunile occidentale bogate. „De ce ar avea slovenii sau letonii dreptul la o ţară, iar noi nu?" se întreabă susţinătorii independenţei din Barcelona şi de aiurea. Recunoaşterea independenţei Kosovo le-a furnizat un argument suplimentar. De aceea, nu întâmplător, Spania neagă noul statut al acestei regiuni a fostei Iugoslavii. Madridul nu vrea să se joace cu focul...