Japonia, teribila provocare

Un cutremur, un tsunami, o criză nucleară: arhipelagul nipon se confruntă cu o tragedie greu de imaginat.

În ciuda unei demografii în declin şi a lipsei unei elite politice, japonezii vor avea forţa unei renaşteri? Japonia a trecut prin multe greutăţi în ultimii ani. Dar nimic nu ar fi putut-o pregăti pentru cutremurul cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter din 11 martie, care a pus la pământ nenumărate oraşe costiere de la nord-est de Honshu, principala insulă a arhipelagului. Energia eliberată a fost de 30.000 de ori mai mare decât cea a bombei de la  Hiroshima. 

Această catastrofă ar putea transforma Japonia. Dar cum? Cutremurul din 1923 de la Tokyo, care a făcut peste 100.000 de morţi, şi cel de la Kobe, din 1995, au fost considerate drept rupturi istorice care au deschis alte ere pentru poporul japonez. Chiar şi distrugerile masive de pe urma celui de-al Doilea Război Mondial au fost fost urmate de patru decenii de creştere şi inovaţii extraordinare.

Rămâne de văzut dacă şi de data aceasta arhipelagul este bine dotat pentru a putea să se reinventeze. Pe termen scurt, declinul producţiei de energie şi haosul din transporturi va afecta economia. În plus, ţara va suferi şi din cauza unui slab leadership politic şi a declinului demografic, care a început de peste cinci ani şi care a dus la îmbătrânirea populaţiei. Generaţia care a cunoscut şi privaţiunile, şi războiul a fost la originea creşterii economice a arhipelagului în anii 1950-1980 şi judecă aspru consumismul orb al tinerilor de astăzi. Se estimează că, într-un an, japonezii ar arunca aceeaşi cantitate de alimente pe care ar consuma-o, în acelaşi interval de timp, întregul continent african.

Marele sanctuar de la Ise este altarul şintoist cel mai venerat din Japonia. Ridicat în urmă cu 1500 de ani, el ţine de cea mai veche tradiţie din ţară. Dar clădirile acestuia sunt de dată recentă. La fiecare douăzeci de ani, structura sa din cedru roşu şi stuf este în mod ritual distrus şi reconstruit în acelaşi timp. Sanctuarul simbolizează reînvierea. Ca şi Natura, ca şi Japonia. În arhipelag, efemeritatea este o tradiţie bine stabilită.