Harta accidentelor nucleare din SUA şi URSS: de la emisii de uraniu la explozia reactorului de la Cernobîl

Reactorul de la Cernobîl după explozie FOTO Svetlana Aleksandrovna Aleksievici, „Dezastrul de la Cernobîl“

Până în anul 1986, accidentele de la centralele nucleare din URSS au rămas necunoscute opiniei publice, cu mici excepţii.

Pe harta tragediilor nucleare nu se află doar Cernobîlul. Specialistul atomist Grigori Medvedev, care a lucrat un timp la CNE Cernobîl, a enumerat în cartea „Adevăruri despre Cernobîl“ scrisă în anul 1987, toate incidentele provocate la centralele nucleare care au semănat moarte.

În anul 1951, la Detroit a avut loc un accident la un reactor destinat cercetării, ca urmare a supraîncălzirii materialului fisionabil după ce s-a depăşit temperatura admisă. Rezultatul a fost poluarea aerului cu gaze radioactive. La 24 iunie 1959 s-a produs topirea unei părţi din elementele combustibile după defectarea sistemului de răcire la reactorul energetic experimental de la Santa Susana, California. 

Trei oameni au murit la 3 ianuarie 1961 în urma unei explozii provocate de abur la un reactor experimental de lângă Idaho Falls, statul Idaho. La 5 octombrie 1966 s-a produs topirea parţială a zonei active ca urmare a defectării sistemului de răcire la reactorul Enrico Fermi din apropiere de Detroit. Aproape 200.000 de litri de apă contaminată cu substanţe radioactive din depozitul de reziduuri, umplut în exces, de la reactorul de la Monticello, statul Minnesota, s-au scurs în Mississippi la 19 noiembrie 1971. 

La data de 28 martie 1979 s-a produs topirea zonei active din cauza pierderii agentului de răcire a reactorului de la CNE Three Mile Island. Consecinţa a fost evacuarea de gaze radioactive în atmosferă şi de reziduuri radioactive în râul Susquehanna, populaţia din zona calamitată fiind evacuată. 

La 7 august 1979, aproximativ 1.000 de oameni au fost radiaţi ca urmare a unei emisii de uraniu înalt îmbogăţit la uzina de combustibil nuclear de lângă oraşul Erwin din statul Tennessee, iar la 25 ianuarie 1982, a avut loc o emisie de vapori radioactivi în atmosferă ca urmare a unei explozii la o conductă a generatorului de abur de la reactorul Ginna de lângă Rochester. 

Pe 30 ianuarie 1982 a fost declarată stare de alertă la centrala nuclearoelectrică din apropiere de oraşul Ontario din New York, după ce în urma unei avarii la sistemul de răcire a reactorului a avut loc o eliminare de substanţe radioactive în atmosferă. Şirul accidentelor nucleare continuă cu data de 28 februarie 1985 când la CNE Summer Plant s-a produs o creştere necontrolată de reactivitate nucleară, cu data de 19 mai 1985 când la CNE Indian Point 2 de lângă New York s-a descoperit o scurgere de apă radioactivă sau cu anul 1986 când la Webbers Falls o persoană a murit şi alte opt au fost rănite după ce rezervorul de gaz radioactiv la uzina de îmbogăţire a uraniului a explodat.

Accidentul din septembrie 1982 de la CNE Cernobîl 

Nici URSS nu a fost ferit de tragedii nucleare premergătoare celei de la Cernobîl. La 7 mai 1966 s-a constatat o creştere de reactivitate la CNE din oraşul Melekess, când au fost iradiaţi un dozimetrist şi un şef de tură. Reactorul a fost oprit cu doi saci de acid boric. Între anii 1964 – 1979 s-au produs mai multe arderi ale elementelor combustibile din zona activă la grupul numărul unul al CNE Beloiarski. 

O explozie a rezervorului de reţinere a gazelor radioactive de la grupul numărul unu al CNE Leningrad s-a produs la 7 ianuarie 1974, iar câteva zile mai târziu, la 6 februarie 1974 a avut loc fisurarea circuitului intermediar la grupul numărul unu al CNE Leningrad ca urmare a atingerii punctului de fierbere a apei, urmate de şocuri hidraulice. Au murit trei persoane. 

Şi în octombrie 1975 pe harta tragediilor nucleare se află tot Leningradul. Atunci, a avut loc distrugerea parţială a zonei active la grupul numărul unu de la CNE. Reactorul a fost oprit şi după o zi a fost purjat cu azot, care a fost evacuat în atmosferă prin coşul de ventilare. Doi ani mai târziu, în 1977, s-au topit jumătate din elementele combustibile ale zonei active la grupul doi al CNE Belolarski. Reparaţiile, în condiţiile de suprairadiere a personalului centralei, au durat aproximativ un an.

La 31 decembrie 1978 a ars grupul numărul unu de la CNE Beloiarski. Incendiul a izbucnit din cauza prăbuşirii unei plăci din plafonul sălii maşinilor peste cuva de ulei a turbinei. A ars întregul cablu de control, iar reactorul a rămas fără control. În procesul de realimentare a reactorului cu apă de răcire au fost suprairadiate opt persoane.

În septembrie 1982 istoria consemnează distrugerea unei casete combustibile centrale la grupul numărul unul de la CNE Cernobîl din cauza unor greşeli ale personalului de exploatare. Atunci, s-a produs o emisie radioactivă care a afectat zona industrială şi oraşul Pripiat, precum şi personalul. După doar o lună, şirul accidentelor nucleare a continuat cu o explozie la generatorul de la grupul numărul unu al CNE Armenia, când a ars sala maşinilor. O parte din personalul operator a părăsit centrala în panică, lăsând reactorul fără supraveghere. A sosit un grup de intervenţie cu avionul. 14 persoane au murit la 27 iunie 1985 când s-a produs un accident la grupul numărul unu de la CNE Balakovo.  

Până în anul 1986, accidentele de la centralele din URSS au rămas necunoscute opiniei publice, cu mici excepţii, consemnate în Pravda. O menţionare indirectă a unui accident la Leningrad  a fost făcută în martie 1976 la şedinţa activului de partid al Ministerului Energiei Electrice din URSS, la care A.N. Kosîghin, preşedintele Consiliului de Miniştri al URSS, a dezvăluit faptul că guvernele Suediei şi Finlandei au interpelat guvernul rus cu privire la creşterea radioactivităţii pe teritoriile ţărilor lor.  

Cea mai mare catastrofă nucleară

La 26 aprilie 1986, la ora 1, 23 de minute şi 58 de secunde, mai multe explozii au distrus reactorul şi carcasa celui de-al patrulea bloc energetic al centralei nuclearoelectrice de la Cernobîl ca urmare a unor greşeli de exploatare şi a ignorării măsurilor de securitate provocând un dezastru nuclear. Trei zile mai târziu, un nivel radioactiv crescut a fost înregistrat în Polonia, Germania, Austria şi România, iar la 30 aprilie compuşii cancerigeni au ajuns în Elveţia şi nordul Italiei şi ulterior în Franţa, Belgia, Olanda şi Marea Britanie. La începutul lunii mai, statiile de monitorizare înregistrau pericole în Japonia, China, India, SUA şi Canada.

Vă mai recomandăm:

Cum au trăit românii accidentul nuclear de la Cernobîl: „O cumnată a vomitat trei zile...“