Geografia lui Putin: liderul de la Kremlin voia să împartă Ucraina, oferindu-le polonezilor bucăţi din ţara vecină

Campania demarată de aproape un an în Ucraina a fost gândită cu ani buni înainte, iar strategia lui Vladimir Putin este, de fapt, foarte simplă: este rentabil să anexeze Crimeea, Odessa, Zaporoje şi Dnipropetrovsk, însă regiunea Donbass nu este profitabilă, aşa că preferă să o menţină într-un conflict îngheţat.

Mulţi economişti vestici susţin că Putin s-a întins mai mult decât îi era plapuma, odată cu anexarea Peninsulei Crimeea. De fapt, susţine Radoslaw Sikorski, fost ministru de Externe al Poloniei, Kremlinul şi-a făcut temeinic calculele, iar actualul conflict din estul Ucrainei nu este altceva decât un rezultat al „matematicii după Putin”. 

„Am aflat că Rusia făcea calcule pe care provincii ar fi rentabil să pună mâna”, afirmă Sikorski, în prezent preşedintele al Seimului - camera inferioară a parlamentului polonez, într-un interviu acordat publicaţiei americane „Politico” pe când era încă ministru al Externelor. 

Varşovia şi-a dat seama că Moscova considera că ar fi profitabil să anexeze regiunile Zaporoje, Dnipropetrovsk şi Odesa, evaluând că zona Donbas, controlată în prezent de rebeli proruşi, nu ar fi profitabil să fie încorporată în Rusia, continuă Sikorski, care a fost favoritul în cursa pentru funcţia de Înalt Însărcinat al UE pentru Politică Externă, pe care a pierdut-o însă în scandalul declanşat de publicarea mai multor interceptări în care Sikorski îi critica pe americani pentru lipsa de acţiune în conflictul ucrainean, dar şi pe britanici şi mai multe foruri UE. 

Putin „a vrut ca noi să devenim participanţi în această împărţire a Ucrainei”, declară Sikorski, în interviul preluat de Mediafax. „Putin vrea ca Polonia să angajeze trupe în Ucraina. Acestea sunt semnalele pe care ni le-au trimis... Ştiam cum gândesc de ani de zile. Acesta este unul dintre primele lucruri pe care Putin i le-a spus premierului meu Donald Tusk (care urmează să fie preşedintele Consiliului European) când a vizitat Moscova. A spus că Ucraina este o ţară artificială, că Liov este un oraş polonez şi de ce să nu rezolvăm împreună”, continuă el. „Din fericire, Tusk nu a răspuns. Ştia că este înregistrat”, afirmă Sikorski.

Sikorski mai spune că pregătirile pentru războiul civil din Ucraina au început încă din 2008, adăugând că intenţiile ruse au devenit clare la summitul NATO de la Bucureşti, unde Putin „a susţinut primul său discurs în care a afirmat că Ucraina este o ţară artificială şi că cea mai mare parte din aceste pământuri aparţin istoric Rusiei”. Kremlinul a ameninţat, în cursul summitului, că va răspunde militar dacă Ucraina sau Georgia se alătură Alianţei Nord-Atlantice. Câteva luni mai târziu, forţele ruse au purtat un război-fulger pe teritoriul Georgiei.

În materialul semnat de Ben Judah şi intitulat „Lovitura lui Putin. Cum s-a folosit liderul rus de criza din Ucraina pentru a-şi consolida dictatura”, „Politico” susţine că „serviciile ucrainene de informaţii indică faptul că agenţi operativi ruşi au început să vină în Crimeea din 2012, posibil chiar din 2010”, evocând totodată faptul că agenţi ai Kremlinului au discutat în mod deschis planuri de anexare a peninsulei ucrainene în vara lui 2013. 

Sikorski afirmă că intenţiile Rusiei cu privire la Crimeea au început să-l alarmeze în 2011 şi 2012, când Putin a început să viziteze festivaluri ale unor grupuri de motociclişti ruşi în peninsulă. Însă semnalul de alarmă a fost tras la Ministerul polonez de Externe în vara lui 2013. „Am aflat că Rusia făcea calcule pe care provincii ar fi rentabil să pună mâna”, afirmă Sikorski, care susţine că Varşovia şi-a dat seama că Kremlinul considera că ar fi profitabil să anexeze regiunile Zaporoje, Dnipropetrovsk şi Odesa, evaluând că zona Donbas, controlată în prezent de rebeli proruşi, nu ar fi profitabil să fie încorporată în Rusia.

„Dar, în timp ce făceau deja clacule despre cum să pună mâna pe Crimeea, ca să-l şantajeze pe (fostul preşedinte ucrainean prorus) Viktor Ianukovici, ştiu din conversaţiile şi întâlnirile mele cu Ianukovici că (acesta) voia să accepte Acordul de Asociere (UE-Ucraina)", afirmă Sikorski. „Însă în noiembrie 2013 s-a întâmplat ceva, ceva s-a rupt. Pe baza conversaţiilor noastre, cred că Putin i-a spus ceva la Soci. Cred că Putin l-a şantajat pe Ianukovici: acum ştim că se scoteau săptămânal ori de ori pe săptămână bani (furaţi de la bugetul ucrainean) într-un transfer de fonduri. Şi cred că i-a spus: «Nu semna Acordul de Asociere, altfel luăm Crimeea». De asta a cedat”, a adăugat fostul ministru de Externe.

Adevăratele costuri ale anexării Crimeei

Anexarea Crimeei aduce cheltuieli uriaşe pentru Rusia, însă Kremlinul pare dispus să plătească preţul. Preşedintele Vladimir Putin nu este afectat de costurile de zeci de miliarde de dolari, ba chiar profită din plin. Însă adevăratele presiuni generate de campania expansionistă asupra bugetului Rusiei ar putea să-l lase pe Putin fără capitalul de imagine şi să-i atragă nemulţumirea populaţiei, în timp ce economia rusă alunecă în criză.

Vestul continuă să spere că sancţiunile economice aplicate Rusiei vor avea puterea să schimbe planurile Moscovei în ceea ce priveşte estul Ucrainei. Până acum însă, singurele efecte notabile asupra economiei au fost cele indirecte: exodul de capital străin dar şi domestic din Rusia, pe fondul temerilor investitorilor faţă de viitorul unei economii care riscă oricând să rămână izolată. 

Însă nu presiunile externe vor fi cele mai puternice în această ecuaţie, susţin unii analişti. Costurile aduse de expansionismul Rusiei vor fi singurele suficient de puternice pentru a schimba calculele Kremlinului, care-şi va pierde treptat recentul val de popularitate atunci când ruşii vor realiza adevăratul impact asupra economiei naţionale. 

De la aprinderea focarelor separatiste din Doneţk, Lugansk şi Odessa, se repetă aproape obsesiv că asistăm la repetarea scenariului din Crimeea, unde Rusia a reuşit să anexeze peninsula printr-un referendum controversat şi cu ajutorul unor trupe speciale pro-ruse, care au acţionat fără însemne.

Însă actuala situaţie a Crimeei merită analizată şi din punct de vedere economic, financiar şi administrativ, aducând o imagine destul de clară despre ceea ce ar însemna alipirea estului Ucrainei la Rusia - şi mai ales costurile pe care ruşii ar trebui să le achite pentru un astfel de deznodământ. 

Încă de când Ucraina a devenit un stat independent, în 1991, Crimeea a primit subvenţii de la Kiev cu o valoare mai mare decât cea a taxelor şi impozitelor pe care le-a primit. Situaţia va continua, însă de acum Moscova va fi cea care va achita nota de plată. În ultimii ani, Crimeea a reuşit să-şi asigure necesarul financiar doar în proporţie de 35%, iar pentru restul a depins de ajutoare din partea Kievului. Nici Ucraina nu şi-a putut onora total toate aceste costuri, având în vedere starea economiei naţionale. 

De cealaltă parte, închirierea bazelor navale din Crimeea de către ruşi aducea venituri în valoare de patru miliarde de dolari în bugetul Ucrainei, bani care nu vor mai fi livraţi de acum. Totodată, de-a lungul costelor Crimeei ar exista rezerve nedovedite de gaze naturale, care acum ar putea fi exploatate de Rusia, asta presupunând că nu vor exista dispute teritoriale pentru acestea. 

Deocamdată, Ucraina a estimat pierderile suferite de pe urma anexării Crimeei la 10,8 miliarde de dolari, ameninţând cu procese pentru daune în valoare de „sute de miliarde de dolari”. 

Însă costurile nu sunt de neglijat nici de cealaltă parte. Banca Mondială estimează că, pentru fiecare 20 de miliarde de dolari cheltuite de Rusia, se va pierde un punct procentual din creşterea economică pentru acest an. 

Salarii şi pensii. Cost total: 2,84 miliarde de dolari

Rusia a promis să majoreze salariile bugetarilor şi pensiile locuitorilor din Crimeea, astfel încât acestea să ajungă la acelaşi nivel cu ale ruşilor. În Crimeea trăiesc în jur de 677.000 de pensionari, iar pensia medie este de 168 de dolari. În Rusia, pensia medie este de 281 de dolari. Totodată, toate contribuţiile făcute până acum de localnicii din Crimeea vor rămâne la bugetul ucrainean. 

Totodată, Rusia va trebui să-şi asume şi plata pensiilor celor 32.400 de militari din Crimeea, care erai suportate până acum din bugetul Ministerului Apărării de la Kiev. 

Cu totul, Rusia va cheltui anual în jur de două miliarde de dolari doar pentru majorarea pensiilor. 

Pe lângă pensionari, Rusia va trebui să suporte şi costurile pentru o majorare de peste 100% a salariilor celor aproximativ 140.000 de bugetari din Crimeea. Aceştia au un salariu mediu de 351 de dolari, în timp ce media în Rusia este de 843 de dolari. Doar această armonizare a salariilor bugetarilor va înghiţi anual 840 de milioane de dolari din bugetul Rusiei, potrivit informaţiilor oficiale ale Moscovei. 

Majorarea pensiilor şi a salariilor va aduce astfel costuri adiţionale în valoare de 2,84 miliarde de dolari de la bugetul rus. 

Deficit subvenţionat de Kiev: 260 de milioane de dolari

Însă chiar şi înainte de majorările promise, autorităţile locale din Crimeea aveau dificultăţi în a onora plata salariilor şi a pensiilor. Astfel, acestea primeau anual ajutoare de la Kiev în acest sens. Proiecţia pentru 2014 anunţa un deficit de 260 de milioane de dolari doar pentru aceste cheltuieli. Acum, ele trebuie acoperite de Moscova. 

Investiţii în infrastructură. Costuri totale: patru miliarde de dolari

Rusia a făcut mai multe promisiuni cu privire la planuri pentru construirea unei căi de acces rutier şi feroviar direct către Crimeea. Ministerul Transporturilor de la Moscova lucrează în prezent pentru elaborarea unui memorandul pentru construirea coridorului către Peninsula Crimeea. Podul ar urma să asigure transport rutier şi feroviar, iar pentru construirea lui vor fi alocate 2,8 miliarde de dolari. 

Moscova intenţionează să ridice şi trei centrale în peninsulă pentru a furniza energie electrică. Cele trei centrale de electricitate vor avea o capacitate comună de 1.320 megawaţi, iar costurile totale ale proiectului sunt estimate la 100 de milioane de ruble (2,9 miliarde de dolari). 

Gazoductul pe sub Marea Neagră, care va costa în jur de şase miliarde de ruble (174 de milioane de dolari), va avea o capacitate totală de două miliarde de metri cubi pe an. Însă un oficial din cadrul Ministerului Energiei a declarat sub anonimitate pentru cotidianul „Vedemosti” că Gazprom ar putea construi un gazoduct cu o lungime de 400 de kilometri, din oraşul rus Krasnodar până la portul Sevastopol, cel mai mare oraş din Crimeea. Acesta ar avea o capacitate anuală de 10 miliarde de metri cubi.    

Costurile pentru gazoduct vor fi suportate de Gazprom, compania de stat care deţine monopolul asupra pieţei gazelor naturale în Rusia. Gazprom va participa şi la licitaţia publică pentru privatizarea companiei energetice Chernomorneftegaz din Crimeea.    

O altă variantă pentru furnizarea de energie peninsulei este construirea unei conducte de la Anapa, un alt oraş din sudul Rusiei, cu costuri estimate la 200-300 de milioane de dolari, potrivit „Vedemosti”. 

Totodată, Rusia a promis că va investi în modernizarea şcolilor, spitalelor, drumurilor, aeroporturilor şi a sistemului de canalizare, dar şi că va construi o nouă universitate. Moscova a anunţat că va sprijini şi agricultura din Crimeea şi că va trimite imediat 80-100 de combine pentru recoltat. 

Practic, toate acestea vor costa Rusia în jur de patru miliarde de dolari doar în 2014, anunţă oficialii ruşi. 

Astfel, cu pensii, salarii şi infrastructură, Rusia va cheltui peste 6,8 miliarde de dolari pentru „sprijinirea” Crimeei. Pentru asta, Moscova a alocat întregul său fond de criză de şapte miliarde de dolari. Acest fond este colectat din contribuţiile la sistemul de pensii ale ruşilor şi, în general, este investit. De data aceasta, Guvernul de la Moscova anunţă că-l va „împrumuta” Crimeei. Banii luaţi din fondurile individuale de pensii nu vor fi înapoiaţi contribuabililor. Aceştia vor primi, în schimb, puncte de pensie, cu o caloare încă incertă şi care va fi stabilită arbitrar de oficialii care gestionează fondul de pensii al Rusiei. 

Venituri pierdute din turism: 2,5 miliarde de dolari

Crimeea câştigă anual 2,5 miliarde de dolari din turism, iar 70% dintre vizitatori vin din Ucraina. Numărul acestora va scădea însă acum, după anexarea Crimeei, şi este puţin probabil ca scăderea să fie compensată de un aflux de turişti ruşi. Aceştia au de obicei pretenţii mai mari faţă de seriviciile pentru care plătesc, în timp ce infrastructura turistică din Crimeea lasă de dorit. 

Modernizarea reţelei de electricitate: 1,5 miliarde de dolari

Anul trecut, Crimeea a importat 80% din necesarul său de electricitate şi 65% din necesarul de gaze naturale din Ucraina. Cea mai mare parte a apei pe care o consumă este adusă din bazinul râului Nipru prin Canalul Nordic al Crimeei. Ucraina a anunţat deja planuri de a major preţurile acestor exporturi către Crimeea, asta dacă nu le sistează complet. Dacă Ucraina nu va mai furniza electricitate Crimeei, Rusia va trebui să construiască şi o reţea de distribuţie a curentului electric de-a lungul strâmtorii Kerci, iar costurile ar putea ajunge la 300 de milioane de dolari. 

Apoi, recostrucţia porturilor va costa încă 2 - 2,5 miliarde de dolari, în timp ce drumurile către Crimeea trebuie recondiţionate - alţi 1,5 miliarde de dolari. Gările şi aeroporturile trebuie şi ele modernizate. 

Pe scurt, analiştii estimează că Rusia va trebui să scoată din vistierii până la 50 de miliarde de dolari pentru a-şi achita promisiunile făcute locuitorilor din Crimeea înainte de anexare, adică mai mult decât a cheltuit cu organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci. 

Datele despre Crimeea arată cum ar putea fi afectată economia Rusiei de anexarea estului Ucrainei. Un astfel de scenariu ar aduce Rusiei alţi opt milioane de cetăţeni. Anexarea Crimeei i-a adus două milioane. 

Totodată, Moscova va trebui să găsească o soluţie pentru industria minieră depăşită din estul Ucrainei, care dă produse scumpe de cărbune, minereu feros şi metale, în ciuda calităţii joase. Exporturile acestei industrii sunt posibile doar datorită salariilor extrem de scăzute din zonă. Spre exemplu, centrul metalurgic Kusbass din din Kemerovo dă produse de o calitate mai ridicată, cu costuri mai mult mai mici. 

Dintre cei opt milioane de locuitori din regiune, aproximativ 30% sunt pensionari sau se apropie de vârsta pensionării. Alţi 20% sunt bugetari. Cu alte cuvinte, jumătate dintre noii cetăţeni pe care Rusia i-ar câştiga după anexare ae trebui să fie plătiţi de la bugetul de stat. 

La fel cum s-a întâmplat şi în Crimeea, locuitorii din estul Ucrainei sunt animaţi de nivelul de trai mai ridicat din Rusia, iar Moscova le promite implicit că vor ajunge la aceleaşi salarii şi pensii precum ruşii. 

Cele mai recente date ale Fondului Monetar Internaţional arată că Produsul Intern Brut pe cap de locuitor este cu 10.000 de dolari mai mare în Rusia decât în Ucraina. Diferenţa se reflectă în nivelul salariilor, al pensiilor şi al nivelului de trai. Pentru a-şi achita promisiunile, Rusia ar trebui să aloce uriaşa sumă de 80 de miliarde de dolari, adică 10.000 de dolari pentru fiecare locuitor. 

Dacă Moscova s-ar limita să majoreze salariile bugetarilor şi pensiile, atunci costurile ar fi de numai 40 de miliarde de dolari, dar se va confrunta cu nemuţumiri şi potenţiale proteste din partea lucrătorilor metalurgici. Dacă salariile acestora din urmă ar fi majorate cu jumătatea din diferenţa de salariu faţă de un muncitor rus, atunci costurile ar creşte la 60 de miliarde de dolari. 

În această zonă, între 60 şi 80 de miliarde de dolari, estimează cei mai mulţi economişti că se vor situa adevăratele cheltuieli anuale ale Rusiei pentru anexarea estului Ucrainei. 

Bugetul anual al Rusiei se ridică aproape de 1.000 de miliarde de dolari, adică 38% din Produsul Intern Brut (PIB). Doar anexarea regiunii Donbass, fără Odessa, ar înghiţi 6-8% din bugetul anual al Rusiei. Comparativ, cheltuielile pentru apărare se ridică la 12% din PIB. 

Dacă Rusia ar anexa întreg estul separatist al Ucrainei, adică o populaţie de 15 milioane, costurile ar exploda la 120-160 de miliarde de dolari. 

În plus, anexarea Crimeei i-a lovit deja pe ruşi în unul dintre cele mai sensibile puncte. Rusia depinde în mare măsură de importurile de armament din vestul Ucrainei - 87% din importurile militare ale Rusiei provind din Ucraina. Producătorul Motor Sich, singurul care furnizează motoare pentru elicopeterele MI-8 şi MI-24 produse de ruşi, nu mai vinde Moscovei. Anterior, 50% din motoarele de elicopter cumpărate anual de Rusia erau produse de Motor Sich. 

Deja, Ministerul Economiei de la Moscova şi-a revizuit în scădere prognoza privind creşterea economică. Estimată iniţial la 2,5%, aceasta va fi mai mică de 1% în acest an. Economiştii şi analiştii sunt însă de părere că este mai probabil ca economia rusă să alunece spre o contracţie.