Cine este șeful în materie de apărare: NATO sau UE?
0Atât NATO, cât și UE vor să cheltuiască 100 de miliarde de euro pentru apărare, iar asta are potențialul unor ciocniri între cele două instituții cu sediul la Bruxelles, relatează Politico.
Ani de zile, cele două instituții cu sediul la Bruxelles nu au avut ce să discute prea mult pe teme de apărare, cu excepția cooperării militare în zone precum Balcanii. Apărarea era teritoriul NATO, în timp ce UE se ocupa în principal de comerț, agricultură, schimbări climatice și lucruri precum normele pentru brânzeturile de patrimoniu.
„SUA luptă, ONU hrănește, UE finanțează”, rezumă lucrurile un slogan popular în cercurile militare.
Or, situația se schimbă acum.
De pildă, cresc solicitările ca următoarea Comisie Europeană – ce se va forma după alegerile UE din iunie și care va fi probabil condusă tot de Ursula von der Leyen - să aibă primul său comisar pentru apărare. Acesta ar avea sarcina să aloce miliardele de euro ale industriei de apărare a Europei pentru a acoperi atât nevoile blocului, cât și pe cele ale Ucrainei.
Comisia a prezentat, totodată, o strategie pentru industria europeană de apărare, alături de un fond de cel puțin 1,5 miliarde de euro, menit să determine UE să înceapă în sfârșit capete greutate în ceea ce privește apărarea.
Liderii UE încearcă să găsească bani pentru a stimula apărarea UE și au spus Comisiei să „exploreze toate opțiunile” până la summitul din iunie. Diplomații spun că liderii sunt de acord că banii sunt necesari, dar nu sunt de acord cu privire la modalitatea de a-i procura.
Stimulat de războiul din Ucraina și de potențiala întoarcere la Casa Albă a lui Donald Trump, blocul vrea ca membrii săi să înceapă să se gândească la propriul viitor atunci când vine vorba de apărare, unul în care nu se bazează prea mult pe Statele Unite. .
La NATO, unde SUA este membrul cheie și instituție care s-a bucurat de supremație asupra modului în care majoritatea țărilor UE coordonează politicile de apărare, sună deja alarma.
„Nu puteți pune [UE] și NATO să prezinte Germaniei, sau Danemarcei sau Poloniei două liste contradictorii de obiective cu privire la capacitate”, declara luna trecută secretarul general al NATO Jens Stoltenberg reporterilor .
Sunt cuvinte puternice de la de obicei ultra-diplomaticul Stoltenberg.
„Ceea ce este important este că, desigur, NATO este organizația care trebuie să stabilească obiectivele cu privire la capacitate... câte tancuri de luptă, câte avioane, câte nave, ce fel de pregătire și așa mai departe”, a adăugat el.
Dacă mesajul său nu era îndeajuns de limpede șeful alianței a adăugat: „Aceasta este responsabilitatea de bază a NATO”.
Mai mult, săptămâna trecută, echipa sa a vehiculat ideea unui fond de 100 de miliarde de euro, pe cinci ani, pentru Ucraina. Există, de asemenea, un plan NATO de a prelua formatul Ramstein condus de SUA, care organizează ajutorul militar pentru Ucraina.
Anumite țări europene au însă îndoieli cu privire la acest nivel de angajament monetar. Șeful NATO mai precizat că va lucra la planul masiv de finanțare în perioada premergătoare summit-ului NATO din iulie de la Washington.
Un fond UE de apărare de 100 miliarde de euro
Aceeași cifră de 100 de miliarde de euro este populară și la nivelul UE: a fost propusă de comisarul pentru piața internă Thierry Breton pentru un fond de apărare al UE, precum și de Estonia .
Oficialii UE sunt convinși că nu există șansa de dublare, dar insistă că blocul are de jucat un rol financiar.
„Trebuie să construim un atare instrument financiar durabil dacă gtrebuie ca securitatea europeană să fie protejată”, a declarat pentru POLITICO Tomáš Kopečný, trimisul ceh pentru reconstrucția Ucrainei și fost adjunct al ministrului apărării.
Multe depind însă de poziția Washingtonului.
„Dacă SUA ar fi de acord [cu] un fond comun, atunci să o facem sub NATO. Dacă vor să continue să facă asta bilateral, să o facem sub umbrela UE", a spus Kopečný.
Îngrijorări
Scepticismul NATO cu privire la implicarea UE în apărare este profund.
Persoane din interiorul Alianței percep planurile UE drept potențial uzurpând puteri considerate de mult timp sacrosante pentru alianța veche de 75 de ani și spun că îndemnurile de reglementare ale blocului ar putea arunca în haos planurile NATO.
Este, de asemenea, larg răspândită temerea că UE ar putea să comploteze să-și stabilească propriile standarde de muniție, distincte de cele ale alianței, care sunt în vigoare de o jumătate de secol.
Într-o scrisoare trimisă de Stoltenberg lui von der Leyen pe 26 ianuarie, văzută de POLITICO, el a avertizat „Sunt îngrijorat de potențiala suprapunere cu activitățile existente ale NATO”, adăugând: „În special, aș fi îngrijorat dacă UE ar trece la stabilirea standardelor pentru muniție”.
NATO este responsabilă pentru tipurile și stocurile de muniție — câte să dețină, ce tipuri să păstreze — cu linii directoare pentru a se asigura că acestea sunt interoperabile peste granițe, astfel încât, de exemplu, un obuz francez să poată fi tras dintr-o țeavă germană.
Grijile merg în ambele sensuri.
„De partea UE, când vine vorba de probleme privind apărarea, există oarecum sentimentul de a fi noul venit și partenerul junior”, a declarat Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO, în prezent șeful programului de apărării la Consiliul European pentru Relații Externe. Grand a adăugat că pare să existe „un pic de teamă” din partea UE că „dacă dăm prea mult... dacă recunoaștem prea mult că NATO are expertiza... nu vom avea autonomia noastră strategică. ."
Dar Stoltenberg a arătat clar cine poate stabili standardele în materie de apărare și securitate – și nu este UE.
„Avem nevoie de o singură instituție care să stabilească standardele – deci standardele NATO pentru interoperabilitate, pentru comunicații, pentru interschimbabilitatea munițiilor, toate acestea sunt doar un set de standarde”, a spus șeful NATO. „Nu ai două seturi de standarde – atunci obții exact opusul.”
Totuși, șeful UE pentru politică externă, Josep Borrell, a apărat inițiativa UE de a face mai mult în ceea ce privește industria de apărare.
„Pacea nu mai este un dat, din nefericire. Războiul este la granițele noastre”, a spus el luna trecută . „Războiul de agresiune al Rusiei a provocat un puternic sentiment de urgență pentru a ne intensifica capacitățile de apărare industrială”.
Pentru UE, potențiala revenire a lui Trump în fruntea SUA face cu atât mai urgent pentru Europa să-și consolideze rapid capacitățile de apărare.
Într-un discurs din februarie, von der Leyen spunea că ar fi nevoie urgentă de o „nouă mentalitate europeană de apărare”, pentru că „nu avem controlul asupra alegerilor sau deciziilor din alte părți ale lumii”.
Competiție la Bruxelles
Pe măsură ce competențele celor două instituții se estompează, concurența dintre ele crește, notează Politico.
„Este destul de clar că există și un efort din partea Alianței Atlantice pentru a egala sau chiar a depăși efortul depus de Uniunea Europeană în acest domeniu anume”, a apreciat Antonio Missiroli, fost secretar general adjunct al NATO pentru provocările emergente de securitate.
Complicând lucrurile, apartenența celor două se suprapune în mare măsură – iar banii în cauză provin dintr-o singură sursă națională.
„Acum sunt 23 [țări] care sunt în ambele organizații și cred că unele dintre ele în special se pot simți sub foarte sub presiune”, a spus Missiroli.
Posibil să existe neîncredere între instituții, dar cert este că Stoltenberg o place pe von der Leyen. Ei lucrează împreună în mod regulat și se înțeleg bine.
„Lui Stoltenberg îi place foarte mult stilul ei, mai ales când vine vorba de leadershipul ei în Ucraina”, a spus sub rezerva anonimatului o persoană apropiată șefului NATO,
Cei doi au plecat în călătorii comune în toate cele trei țări baltice, atât înainte, cât și după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022. Au susținut, de asemenea, o conferință de presă comună la Conferința de securitate de la München din februarie.
„Dragă Ursula, este întotdeauna grozav să fiu alături de tine”, a spus Stoltenberg în fața camerelor din München . „Și Ursula, ați jucat un rol cheie în ridicarea cooperării NATO-UE la niveluri fără precedent”.
„În ziua invaziei, tu și cu mine am stat unul lângă celălalt și am transmis un mesaj clar de sprijin pentru poporul ucrainean”, și-a amintit Stoltenberg, omițând cu dezinvoltură pe cealaltă persoană care se afla și ea pe scenă în acel moment – președintele Consiliului European Charles Michel.
Dar există mai puțină încredere la nivelurile inferioare ale NATO și ale Comisiei.
„Paradoxul este că, la cel mai înalt nivel, există o relație de lucru destul de bună și prietenoasă între Stoltenberg și von der Leyen în special. Apoi există o mulțime de schimburi informale de la personal la personal", spune Grand, fostul oficial NATO.
„Dar în momentul în care trebuie să devenim foarte practici și serioși pentru a lua decizii, ne confruntăm cu o combinație de rivalități instituționale, o lipsă de cunoaștere reciprocă și o chestiune legal-politică serioasă”.
Grand și-a amintit că, atunci când avea un rol în NATO, era ținut în mod obișnuit departe de părțile reuniunilor UE la care fusese invitat din cauza rolului său în alianță – chiar dacă este francez. De asemenea, ar fi la fel de complicat pentru aliați să obțină participarea UE la reuniunile NATO dincolo de un scurt segment dedicat actualizărilor reciproce.
Se încarcă comentariile...
