Cehia, ţara din care oamenii n-au plecat

Puţini cehi au ales să părăsească ţara în perioada de tranziţie, ajutaţi şi de investiţiile străine masive, îndeosebi în sectorul industriei auto Mai puţin traumatizaţi de

Puţini cehi au ales să părăsească ţara în perioada de tranziţie, ajutaţi şi de investiţiile străine masive, îndeosebi în sectorul industriei auto

Mai puţin traumatizaţi de trecerea la capitalism în comparaţie cu românii, cehii au intrat în Uniunea Europeană fără a deborda de entuziasm. Se bazează însă pe o economie solidă şi cultivă un euroscepticism robust.

Dacă te mulţumeşti să umbli doar pe străzile centrului istoric, va fi un pic dificil să-ţi imaginezi că în Praga mai trăiesc şi cehi. În Piaţa Primăriei, pe Podul Carol sau în jurul impunătorului Hrad ai impresia că vă vorbesc toate limbile pământului.

Explicabil. Anul trecut, Cehia, o ţară cu 10 milioane de locuitori, a fost vizitată de 4,6 milioane de turişti. Pentru comparaţie, tot anul trecut, în România, numărul turiştilor străini a fost de 1,7 milioane. Praga este, desigur, principala atracţie şi, din punctul de vedere al numărului de vizitatori, rivalizează cu oraşe europene de top, cum ar fi Parisul, Londra, Roma sau Barcelona.

Doar că, spre deosebire de aceste metropole, Praga are numai un milion şi jumătate de locuitori, ceea ce o face să pară tot timpul un oraş invadat de străini.

Dar la această impresie contribuie şi felul localnicilor de a se comporta, liniştit şi discret. Dimineaţa, când vagoanele metroului sunt mai aglomerate, aproape că nu-i simţi. Oricât s-ar grăbi ca să ajungă la slujbă, praghezul de rând caută să nu deranjeze şi îşi vede calm de cartea, de revista sau de ziarul său. Asta nu are cum să nu-ţi sară în ochi. Cehii citesc.

Ce le place cehilor

Cehii nu par să se dea în vânt după televiziune. Oferta locală cuprinde doar patru mari programe generaliste - două publice şi două private. Recent, societatea publică de televiziune a mai deschis un canal de sport şi unul de ştiri. Cehii preferă însă ieşiri la spectacole - nu ai cum să nu remarci densitatea de teatre din Praga - sau la cinema.

Şi nu e vorba numai de filme americane. Destule cinematografe propun filme europene, ba chiar est-europene. Ba chiar româneşti.

A doua zi după triumful de la Palme d'Or, fotografia lui Cristian Mungiu a dominat primele pagini ale ziarelor, alături de articole elogioase. În weekend, mulţi cehi se retrag cu familiile în casele lor de la ţară, situate pe maluri de lacuri sau lângă păduri - nimic impunător, locuinţe în general modeste, adesea construite din lemn.

Ce altceva le mai place cehilor? Evident, berea. De calitate excepţională şi la preţuri cât se poate de decente - un euro, un euro şi jumătate halba. (Bineînţeles, în afara perimetrului frecventat de turiştii americani sau ruşi, unde preţurile pot urca până la cer sau chiar mai sus).

Seara, cehilor le place să iasă în restaurantele lor de cartier. Felurile de mâncare specifice, bazate pe carne de porc, de raţă sau gâscă, găluşte din cartofi ori varză călită se cer stinse cu multe, multe halbe de bere şi, la sfârşit, cu un păhărel de "Becherovka", digestivul tradiţional. Asta dacă nu cumva seara se va încheia apoteotic cu un absint, la unul din puzderia de puburi ale Pragăi.

"Detroitul Europei"

Desigur, Cehia rămâne o fostă ţară a blocului comunist şi are problemele ei. Rata şomajului este destul de ridicată - circa 9 la sută. Salariul mediu, de peste 500 de euro lunar, asigură un trai mai bun faţă de România, mai ales că produsele de bază sunt ceva mai ieftine (poate şi pentru că TVA la alimente este de numai 5%, la fel cu cel pentru construcţii). Salariile cehilor rămân totuşi inferioare mediei din UE.

Dar dacă vorbim strict despre Praga, lucrurile se schimbă. Nivelul de trai se situează peste media europeană, la acest fapt contribuind şi încasările imense realizate din turism.

Cehii nu au produs o emigraţie economică în perioada postcomunistă. Decizia părăsirii ţării a fost mai mult una de ordin individual şi, oricum, puţinii care au recurs la această soluţie nu au construit comunităţi. "Când un ceh pleacă, nu vrea să mai vadă cehi în jurul lui", spune, nu fără o urmă de sarcasm, Karel Jezek, editor al publicaţiei "Ekonom".

Ajutaţi şi de o tranziţie mai puţin dureroasă decât în cazul României, cehii au preferat, în marea lor majoritate, să rămână să lucreze în economia ţării lor. O economie care se bazează îndeosebi pe industria auto, de pe porţile uzinelor ceheşti ieşind zilnic peste 1.000 de maşini de cele mai diferite mărci: Skoda, Volkswagen, Peugeot, Toyota, Citroen, Hyundai.

În 2009, economiştii apreciază că Cehia va ajunge pe locul întâi în lume la producţia de maşini raportată la numărul locuitorilor. Nu degeaba ţării i se mai spune "Detroitul Europei".

Radek Pech, director pentru Afaceri Europene în Ministerul de Externe de la Praga şi fost ambasador al ţării sale în România, afirmă că "mâna de lucru înalt calificată a fost atuul Cehiei în tranziţie". Un atu la care se mai poate adăuga şi interesul redus al cehilor pentru revendicări sindicale. "Nu prea avem mari sindicate. La noi n-o să vedeţi greve ca în Polonia", afirmă Kerel Jazek, editorul revistei "Ekonom".

Însă dependenţa ţării de industria auto poate fi şi o armă cu două tăişuri, numeroşi economişti gândindu-se deja la riscurile viitorului. Riscuri legate de criza petrolieră, dar şi de concurenţa pe care ameninţă să o facă industriile auto în plină dezvoltare din alte ţări din Est, printre care şi România.

Librărie pe cinci etaje

Cea mai mare librărie din Europa Centrală şi de Est, "Dum Knihy" (Casa cărţii), se află în inima Pragăi. Şi nu oriunde, ci chiar pe bulevardul Venceslas, vecină cu buticurile marilor case de modă şi parfumuri. Cele cinci etaje ale librăriei sunt mereu populate, iar asupra înclinaţiei cehilor pentru lectură stau mărturie şi tirajele ziarelor: "Blesk", un tabloid, conduce în top, cu 400.000 de copii zilnic.

Dar nici ziarele quality nu merg deloc rău. "Dnes" iese zilnic în 300.000 de exemplare, iar "Prado", un cotidian cu orientare de stânga, tipăreşte 150.000. Enorm, în comparaţie cu România, unde tirajele ziarelor din gama quality sunt de ordinul zecilor de mii - şi asta la o populaţie dublă! Martin Simecka, redactorul-şef al revistei "Respekt", nu-şi face nici el prea multe griji în legătură cu viitorul, tirajul fiind mulţumitor.

Revista, apărută iniţial în anii '80 în sistem samizdat, este axată pe investigaţie şi pe un gen de satiră de mare calitate intelectuală - ceva foarte "cehesc". Iar Martin Simecka spune cu mândrie că "am rămas singurii independenţi", în sensul că marile publicaţii aparţin acum unor puternice case de editură străine, în special germane.

Bere şi scepticism

Spectaculoasă şi creativă, Praga îşi consumă o stare permanentă de răzvrătire foarte rar în stradă, cel mai adesea în creaţiile de artă avangardistă şi contemporană, în cluburile de jazz, în puburi şi berării.

Probabil că scepticismul tipic ceh este rezultatul combinaţiei dintre răzvrătire şi bere - o atitudine explicabilă pentru un popor mic, aflat secole de-a rândul la intersecţia unor imperii cu mult mai puternice. Imperii în faţa cărora vitejia prost dozată ar fi însemnat sinucidere. Şi iată că Praga, care nu a fost niciodată capitală de imperiu, arată azi de parcă asta ar fi fost dintotdeauna.

Localnicii spun că aspectul medieval pe care oraşul l-a păstrat se datorează faptului că nu a mai ajuns să fie sistematizat după model parizian, aşa cum s-a întâmplat în timpul împăratului Franz Josef cu Viena şi Budapesta.

Scepticismul ceh se vede şi în sondajele privind religia. Doar o treime din cehi se declară practicanţi ai unei religii, fiind, din acest punct de vedere, cel mai ateu popor al Europei. Altfel, scepticismul ceh este prezent azi în tot ce înseamnă politică. Ţara a aderat la UE la 1 mai 2004. Nu a debordat de entuziasm şi a privit aderarea mai mult ca pe o revenire la normalitate decât ca pe o victorie epocală. Membri încă recenţi ai UE, cehii sunt eurosceptici.

În frunte cu preşedintele lor, Vaclav Klaus, părintele tranziţiei economice postcomuniste. Fără a beneficia de prerogative politice importante (nu poate dizolva parlamentul, nu poate convoca referendum), Klaus este pur şi simplu o figură foarte respectată în societatea cehă. Aceasta în timp ce fostul preşedinte Vaclav Havel, liderul "revoluţiei de catifea" din noiembrie 1989, se află într-un con de umbră, fiind preocupat mai mult de probleme globale.

"Trăieşte în altă lume, îl interesează mai mult situaţia delfinilor decât Cehia", spune Katerina, o studentă din Praga. Pentru cea mai mare parte a clasei politice din Cehia, Uniunea Europeană este doar o mare piaţă, care se poate întinde peste tot unde regulile pieţei libere sunt respectate. În privinţa integrării politice şi a unei Europe federale, cehii rămân - cum altfel - sceptici.

După aderare, agricultorii cehi au aceleaşi probleme ca şi cei români

Republica Cehă îşi doreşte o reformă a Politicii Agricole Comune

În acest sens, o delegaţie a parlamentului din Cehia s-a deplasat în urmă cu două săptămâni în România pentru a atrage şi Bucureştiul în acest proiect.

Preşedintele Comisiei pentru agricultură din Legislativul de la Praga, Jiri Papez, a declarat că Cehia nu este mulţumită cum funcţionează în cadrul Uniunii cotele de lapte şi sprijină ideea ca din 2014-2015 acestea să fie desfiinţate integral. "Sistemul actual nu este foarte bun. El limitează atât producătorii, cât şi procesatorii de lapte", a declarat oficialul ceh care a constatat că şi agricultorii din România au aproape aceleaşi probleme cu cei din Cehia.

În perspectiva deschiderii discuţiilor privind bugetul european, în 2009, Praga intenţionează să propună ca plăţile directe să fie transferate în dezvoltarea rurală, fiecare stat să hotărască unde va direcţiona banii, pentru că unele programe ale domeniului rural diferă de la un stat la altul. Acest sprijin s-ar putea îndrepta spre IMM-uri sau spre producţia produselor regionale tradiţionale, spune Jiri Papez.

Cehia va întocmi şi o listă cu legile UE care consideră că trebuie abrogate, a declarat Alexandr Vondra, vicepremierul ceh pentru afaceri europene. Un exemplu în acest sens dat de către vicepremierul ceh a fost propunerea referitoare la regularizarea vitezei maxime pe toate drumurile europene, care a fost înaintată Parlamentului European.

El a mai menţionat şi încercările de a reglementa consumul de alcool printr-o lege europeană universală. "Europa nu este o singură naţiune, este o comunitate de naţiuni cu tradiţii şi temperamente diferite. Acest lucru ar trebui respectat", a explicat Vondra.

Cehii percep România ca pe o ţară de prieteni

La 28 octombrie, Republica Cehă aniversează sărbătoarea ei de stat care este legată de anul 1918, când în inima Europei a apărut un stat democratic independent. De-a lungul istoriei lor, cehii au nutrit întotdeauna sentimente de mare simpatie faţă de România, mai ales datorită atitudinii cetăţenilor români în momentele de restrişte ale istoriei noastre - în anii 1938, 1948 şi 1968.

România a fost un aliat apropiat al Cehoslovaciei antebelice în cadrul Micii Înţelegeri, iar contactele noastre politice şi comerciale au fost excepţional de active.

Tocmai de la această tradiţie a colaborării interbelice, de la contactele interumane, de la simpatia şi solidaritatea manifestate în vremea regimurilor totalitare am dori să pornim.

Astăzi suntem aliaţi în Uniunea Europeană şi NATO, precum şi în alte organizaţii internaţionale, au loc contacte foarte intense între politicienii noştri, iar schimburile noastre comerciale cunosc o creştere foarte rapidă.

România este cel mai important partener economic al Republicii Cehe în regiunea Europei de Sud-Est, având o cifră de afaceri care se apropie de 1,5 miliarde de euro. Nu rămân în urmă nici investitorii cehi care participă cu succes la privatizarea unor proiecte şi investesc sute de milioane în întreprinderile energetice, farmaceutice şi alimentare.

Cu toate acestea, consider că relaţiile noastre mai au încă un potenţial mare. Personal, mă străduiesc să contribui la adâncirea contactelor între regiuni şi oraşe, şcoli şi instituţii culturale. Un mare potenţial are turismul din cele două ţări, unde avem la ce să ne referim. Cehia nu înseamnă numai Praga, iar România are atâtea frumuseţi încât acest articol nu ar fi suficient pentru enumerarea lor.

Mă bucură interesul crescând al tinerilor pentru ceea ce se întâmplă în ţările noastre şi îmi face plăcere să constat că avioanele companiei aeriene cehe care leagă Praga de Bucureşti sunt pline.

Totodată, constat că, în general, avem poziţii identice sau foarte apropiate la majoritatea întrebărilor legate de viitorul Europei şi al Uniunii Europene. De aceea, sunt foarte optimist în privinţa relaţiilor noastre reciproce şi sunt bucuros că voi putea contribui la dezvoltarea lor.

De la independenţă la Revoluţia de catifea

La 28 octombrie 1918 este proclamată la Praga Republica Cehoslovacă independentă, la care se uneşte şi Slovacia la 30 octombrie. Tomas G. Masaryk este ales primul preşedinte al statului. Noua republică devine în scurt timp una dintre ţările cele mai dezvoltate din Europa şi din lume.

Epoca de prosperitate şi democraţie ia sfârşit odată cu conferinţa de la Munchen din 29 septembrie 1938, în urma căreia Cehoslovacia a fost nevoită să cedeze zonele de la frontiera cu Germania. La 1 ianuarie 1969 Cehoslovacia este proclamată stat federal, format din două republici egale, Republica Socialistă Cehă şi Republica Socialistă Slovacă.

În contextul transformărilor care au cuprins întreaga Europă în anul 1989, în urma unor demonstraţii populare de amploare, cunoscute sub numele de Revoluţia de catifea, conducerea comunistă este înlăturată şi este ales un guvern de uniune naţională. Fostul disident Václav Havel este ales preşedinte al republicii.

La 20 aprilie 1990 este adoptat noul nume al statului: Republica Federativă Cehă şi Slovacă. În iunie 1991 ultimele trupe sovietice se retrag de pe teritoriul Cehoslovaciei, la 1 iulie este semnat la Praga actul de desfiinţare a Tratatului de la Varşovia. În urma tratativelor din parlamentul cehoslovac, este adoptată decizia separării Cehoslovaciei în două state, astfel încât la 1 ianuarie 1993 este proclamată Republica Cehă ca stat independent.