Viețile secrete ale spioanelor de top din MI6: „Realitatea este de un milion de ori mai interesantă”
0Trei din cei patru directori-generali ai Serviciului Secret de Informații al Regatului Unit, cunoscut sub numele de MI6, sunt femei. „Călătoria mea spre școala de spioni începe în penumbra unui oraș care începea să se trezească. Nu știu unde mă duc și am primit doar instrucțiuni să mă întâlnesc cu contactul meu la un punct de reper din centrul Londrei”, își începe povestea Helen Warrell, redactor al publicației Financial Times.
Warell a petrecut șase luni vorbind cu cele mai puternice spioane britanice pentru a înțelege cum arată viața unei femei care lucrează într-o profesie dominată de regulă de bărbați. Totuși, nume precum Mata Hari, Virginia Hall sau Vera Atkins au dovedit că domeniul spionajului este un loc în care, în ciuda riscurilor și a durității meseriei, femeile pot excela cu ușurință.
La ușă, a fost întâmpinată de o femeie scundă, veselă cu păr scurt, blond și ondulat, a cărei primire radiantă este în contradicție cu atmosfera neobișnuită a locului în care se afla. Kathy se ocupă de toate operațiunile de spionaj efectuate de ofițerii MI6 (serviciul de informații externe al Regatului Unit) și de agenții lor din întreaga lume.
Aceasta glumește spunând că atunci când i s-a oferit prima ofertă de a lucra pentru MI6, mama ei s-a întrebat de ce fiica sa ar vrea să facă ceva atât de „ciudat și ieșit din comun”.
„Tatăl meu mi-a spus doar: „Fă-o”. Kathy susține că nu este „deosebit de curajoasă”, însă este una dintre cele mai puternice spioane din Marea Britanie.
Aceasta este unul dintre cei patru directori generali ai SIS, fiecare dintre ei raportând șefului MI6, cunoscută drept „C”. Pentru prima dată, trei dintre directori sunt femei. Acestea lucrează în cele mai importante domenii ale spionajului. Kathy este director de operațiuni, iar Rebecca este asistenta lui „C” și se ocupă de strategia agenției. Cea mai impresionantă funcție din MI6 îi aparține Adei, șefa departamentului de tehnologie, căreia i se mai spune și „Q”.
Pentru MI6, absența istorică a femeilor este atât o greșeală gravă, cât și o armă secretă. Principalii adversari de astăzi ai Regatului Unit - China, Rusia, Iran și Coreea de Nord – sunt societăți represive, cu puține femei la putere. Pentru spioane, această slăbiciune a inamicului este exploatabilă, fiindcă ele sunt frecvent trecute cu vederea, ceea ce face ca femeile să poată ajunge cei mai buni spioni din întreaga lume.
„Oportunități alternative”
Când Kathy a trecut pragul sediului MI6 pentru prima dată se gândea dacă era cu adevărat pregătită pentru acest rol. Aceasta a fost trimisă într-o zonă de război și a lucrat alături de militari.
Avea în jur de 20 și ceva de ani, terminase recent un doctorat în literatură și încerca pentru a doua oară să participe la programul de formare a studenților organizat de ministerul britanic al Afacerilor Externe. Aceasta a fost redirecționată înspre spionaj printr-o scrisoare în care era invitată la un interviu pentru „oportunități alternative” în afara țării, despre care i s-a spus să nu vorbească cu nimeni.
Și-a dorit dintotdeauna să fie ambasador, însă era intrigată și de această organizație paralelă. Primul job al lui Kathy era legat de armamentul iranian, însă a progresat la roluri în care coordona agenți din întreaga lume.
Kathy își amintește de zilele dinainte de introducerea datelor biometrice, când trecea granițele țărilor în care se infiltra pe jos, schimbându-și deghizarea pe drum. Ocazional se plimba cu 50.000 de lire sterline în geantă, probabil pentru a-i plăti pe agenți, însă nu a dat detalii. „Este o slujbă cu adevărat ciudată", a declarat ea. În mod neașteptat, spioanele au succes în unele dintre cele mai conservatoare țări.
„Trebuie să spunem și minciuni”
„Când te joci într-o cultură care este dominată de bărbați, femeile tind să fie subestimate și, astfel, să fie percepute ca fiind mai puțin amenințătoare”, a declarat Kathy. „Există un paradox la baza acestui job pentru că suntem profund etici, dar trebuie să spunem și minciuni. Facem asta pentru că trebuie să ne atingem obiectivul – sună foarte pretențios – în numele binelui”, a afirmat aceasta.
Aproape niciunul dintre prietenii apropiați ai acesteia nu știu că ea este spion. În general, ofițerii MI6 susțin că lucrează la Ministerul de Externe. Când este întrebată despre muncă, ea descrie un rol „atât de plictisitor încât nimeni nu o să te mai întrebe din nou. Cred că săracilor mei prieteni le este milă de mine”.
„Unii dintre prietenii mei sunt conștienți de ceea ce fac pentru că, la un moment dat, devine absurd să am șase telefoane în poșetă. Și unul din ele sună și trebuie să plec. Și spun: 'Îmi pare foarte rău, dar trebuie să plec de la cină acum. S-ar putea să nu mă întorc până foarte târziu în seara asta, așa că uite cheile de la casă și nu îți face griji”, a declarat ea.
Kathy, care a lucrat în domeniul antiterorismului în perioada de vârf a activității ISIS în Irak și Siria, a ajutat la dejucarea atacurilor care vizau Marea Britanie. Detaliile sunt clasificate, însă când Warrell a întrebat-o pe Kathy dacă a salvat vieți, aceasta a afirmat: „Da, dar nu vreau să crezi că este numai meritul meu”.
Rolul lui „Q”
Ada a vrut dintotdeauna să lucreze în acest domeniu. Aceasta a relatat prima ei misiune în domeniul neproliferării pe care o descrie drept o combinație între înțelegerea „științei foarte profunde” din spatele tehnologiei nucleare și alcătuirea de „relații incredibil de apropiate cu un număr de agenți diferiți care își riscau viețile pentru a putea să împartă secrete cu noi”.
Acești agenți se află în centrul misiunilor interpersonale de colectare a informațiilor pentru identificarea celulelor teroriste, programelor de înarmare și, din ce în ce mai des, în războiul cibernetic. În vreme ce MI5, agenția de spionaj intern, cultivă surse din interiorul Regatului Unit, ofițerii MI6 vorbesc cu persoane din întreaga sferă culturală, lingvistică și religioasă a planetei. Ei le solicită oamenilor să-și trădeze țările și guvernele.
Ada a fost prima femeie care a primit rolul lui „Q” la nivelul de director-general. Ada a mărturisit că departamentul ei se ocupă cu camuflarea unor dispozitive de înaltă tehnologie în obiecte de zi cu zi, precum ceasuri, cești de ceai, nasturi și broșe.
Aceasta a prezentat „cultura Q„ a departamentului său ca fiind „o convingere că poți duce lucrurile la bun sfârșit. Este acel echilibru splendid între a fi foarte binedispus și foarte serios în același timp”.
Despre directoarea adjunctă a MI6
Directoarea adjunctă a MI6, pe numele său Rebecca, are peste 50 de ani, nu este „înnebunită după avioane” și nu-i plac prea mult nici podurile.
„Nu m-aș apropia de pericol. Nu este genul meu. Eu sunt cea care, dacă barca cu vâsle se clatină, spune: Toată lumea să iasă de aici. Chestia asta o să se scufunde. Dar am realizat că există vitejie fizică și există curaj. Și ele sunt lucruri destul de diferite”, a afirmat ea.
Rebecca a mărturisit că filmele cu spioni o plictisesc: „Dacă ar știi ei ce se întâmplă cu adevărat [...], realitatea este de un milion de ori mai interesantă!”.
Pentru Rebecca, „să îți dai seama de piesele lipsă ale unui puzzle... fragmentele de informații care explică de ce țările fac anumite lucruri sau de ce liderii foarte ostili au intențiile pe care le au... să șezi cu cineva câteva ore și să pui cap la cap toate lucrurile împreună, asta este magie”.
Aceasta, care este ieșită la pensie, se teme că femeile se exclud pe ele însele din acest domeniu „pentru că se gândesc că nu reprezintă imaginea de spion pe care o vezi la televizor.”
Se încarcă comentariile...
