VIDEO UE vrea noi sancţiuni pentru Rusia. Ce şanse are armistiţiul din Ucraina?

Corespondentul „Adevărul” la Bruxelles, Cristian Unteanu, a intrat în direct la Adevărul Live pentru a discuta despre culisele summitului NATO de la sfârşitul săptămânii trecute, despre posibilitatea aplicării unei noi runde de sancţiuni economice asupra Rusiei şi despre şansele de reuşită ale armistiţiului încheiat vineri, în Ucraina, unde luptele continuă însă în mai multe puncte.

Evident că toată lumea doreşte să repare ce s-a petrecut la Vilnius. Sigur, Ucraina va semna acest acord de parteneriat. Întrebarea este, însă, care Ucraina? Ne întrebăm în continuare dacă Ucraina pe care o ştia Europa, mai rămâne aceeaşi cu care se va semna şirul de documente în aşteptare. Acordul de la Minsk prevede apariţia unei noi entităţi, semi-statale, dar care va avea noi reguli de comportament printre care ratificarea acestui document, începe Cristian Unteanu.

Prevederile acestui document vor fi aplicate Ucrainei întregi, sau fără acest semi-stat care vrea alte reguli. În spatele a toate acestea se regăseşte chestiunea energetică. Nu există o perspectivă clară a supravieţuirii energetice a Europei, în cazul în care acest conflict va continua. Cine va lua banii? Cine va lua banii de tranzit? Ucraina sau această zonă?, se întreabă Cristian Unteanu.

Foarte multe ţări ale Europei depind de gazul natural rusesc. Marea Britania, Slovacia, Belgia şi România produc un procent de energie. Şase ţări europene au o dependenţă de 100% - Slovacia, Finlanda şi Bulgaria. Polonia are 80% dependenţă, Germania între 35-40%. Tăierea cordonului ombilical care ne leagă de Rusia nu va fi un răspuns pe termen lung. Principalele alternative se găsesc în Algeria sau ţările Golfului sau de partea cealaltă a oceanului, în SUA. Asta este miza acestei nelinişti europene, continuă Cristian Unteanu.

Aşteptăm lista de sancţiuni şi mai mult ca sigur că şi Rusia va avea un răspuns. Măsurile economice se zvoneşte că sunt extrem de dure. 

Problema aprovizionării energetice este importantă, dar mai există o componentă esenţială: cine asigură securitatea conductelor. Dacă pe lungimea conductelor apare un incident major, o explozie sau altceva?

Unele ţări europene, cum este şi Belgia, au anunţat că au un plan anti-criză, reducând extrem de tare consumul industrial şi penalizând orice depăşire a unei cote. S-ar putea ca în caz de criză să există o impunere de cote de consum pentru populaţie. Avem o comisie europeană care se confruntă cu o problemă esenţială: înfiinţarea Uniunii Europene a Energiei şi facilitare în regim de super urgenţă a creşterii procentajului actual al energiilor neconvenţionale. Este o măsură interesantă, însă ce ne facem cu ea? Sancţiunile de astăzi combinate cu ameninţarea făcută de NATO s-ar putea să ducă la un complex de reacţii.

Până acum, Rusia a câştigat. Din nefericire pentru Europa, pentru starea în care ne aflăm, politica dusă în Crimeea mai are un câştig. S-a sperat că avertismentele vor opri politica agresivă a Rusiei. Marele câştig pentru Rusia este că negocieri internaţionale de pace au dat ca rezultat naşterea unei noi zone teritoriale: teritoriu ucrainean care devine stat. Încă nu se ştie clar, dar este evident că pe hartă va apărea o nouă formulă – un teritoriu foarte mare şi care nu se opreşte în graniţele sale actuale. Acest conflict este în extensie, adaugă Cristian Unteanu.

Lovitura nucleară preventivă

Marea problemă de fond nu este numai conflictul din Ucraina este, aşa cum se vede şi în acest moment din nefericire, este discuţia despre capacităţile reale ale organizărilor internaţionale. Problema este una de voinţă politică şi una despre mijloacele Europei de a interveni.

Una dintre cele mai cumplite decizii: organizarea unor lovituri preventive atunci când se presupune că va exista o lovitură din partea adversarului. Poate că asta ar trebui să ne preocupe... Unde sunt organizaţiile care spuneau că vor să evite aceste lovituri nucleare preventive? Dacă am ajuns să vorbim despre asta, situaţia este foarte gravă.

Sistemul a fost gândit foarte bine numai că s-a bazat pe o gândire de tip pozitiv. Toată lumea a crezut că ţările semnatare au învăţat ceva din conflictele anterioare. S-a sperat după căderea Zidului Berlinului că de fapt ne putem întoarce la formula unui tip de unitate (ca UE, NATO). Numai că o asemenea gândire se contrapune unui tip de gândire imperial. Atâta timp cât revine în actualitate acest tip de gândire, începem să ne apropiem de zona de mari probleme de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Crimeea, Noua Rusie transmit această intenţie: statul naţiune trebuie să fie un stat etnic cât se poate de pur pentru a alimenta alte formule europene care pot să ducă, au potenţialul de a conduce la o fărâmiţare şi o slăbire importantă a structurii economice şi de securitate a continentului european. 

Uitaţi-vă ce se întâmplă în Scoţia: s-a ajuns la 52% în favoarea independenţei. Problema este deschiderea unei Cutii a Pandorei la nivel juridic european.

NATO - misiuni permanente pe teritoriul României

Este vital pentru România ca în acest context să avem un asemenea comandament. La fel de evident este că există şi va deveni din ce în ce mai puternică o coordonare a capacităţilor NATO şi UE. Un comandament înseamnă şi o posibilă prezenţă viitoare de baze (provizorii) în cazul unor situaţii extreme. Să sperăm că nu este vorba, dar faptul că există un asemenea comandament este ceva vital pentru România în noua sa structură de securitate integrată în NATO şi UE. 

Este important să vedem ce va coordona acest comandament. De câţiva an de zile avem o contribuţie în serviciile secrete (human intelligence) aşa că s-ar putea ca România să fie mult mai puternic integrată în acţiuni de contraofensivă în războiul cibernetic.

Pe 22 august, convoiul rus staţionat de mai multe săptămâni la graniţa cu Ucraina a pătruns pe teritoriul ţării, fără aprobarea Kievului. Vehiculele au trecut printr-un punct de frontieră controlat de separatişti, astfel că nu au fost verificate de vameşi ucraineni. Deşi ruşii susţin că au aprobarea Crucii Roşii, organizaţia internaţională a negat.

Oficialii ruşi anunţă că au luat această decizie pentru că se tem că, atunci când în final vor primi toate avizele, „nu va mai avea cine să primească ajutoarele”.

Guvernul de la Kiev a acuzat Rusia de „invazie directă”, după ce anunţase anterior că va considera o astfel de manevră un act de agresiune. De mai multe săptămâni, ucrainenii, NATO şi UE avertizează că este posibil ca Rusia să încerce să invadeze Ucraina sub pretextul unei misiuni umanitare.

De la începutul lunii august, ruşii au încercat de mai multe ori să trimită diverse convoaie în Ucraina. După ce ruşii au dublat numărul soldaţilor mobilizaţi la graniţa cu Ucraina, aceştia continuă să tatoneze terenul pentru o eventuală forţare a graniţelor. Armata rusă a organizat un nou „convoi umanitar”, pe care-l ţin foarte aproape de un punct de frontieră, a declarat Valeri Chali, adjunct al Administraţiei Prezidenţiale Ucrainene, avertizând că, dacă acest convoi ar fi intrat în Ucraina, ar fi putut provoca un război deschis, total, între cele două ţări. 

Pe 6 august, Kievul a avertizat pentru prima dată că ruşii intenţionează să se folosească de o misiune ori „umanitară”, ori „de menţinere a păcii” pentru a invada Ucraina. 

„Un contingent de forţe pacificatoare, care se află de mai bine de cinci luni la graniţa ruso-ucraineană, cu greu poate fi numită misiune de menţinere a păcii. Prin urmare, mobilizarea ei în Ucraina va fi considerată o agresiune directă şi deschisă. Am încrederea că, astăzi, comunitatea internaţională nu va permite mobilizarea de forţe pacificatoare ruse în Ucraina”, a spus Zubko, potrivit „Kyiev Post”.

În ultimele săptămâni, Rusia a trimis aproximativ 17 batalioane la frontiera cu Ucraina, adică între 19.000 şi 21.000 de soldaţi. Trupele sunt de infanterie, de artilerie, blindate de teren şi aeriene, care se află la doar câţiva kilometri de Ucraina. Ruşii ar putea astfel interveni în orice clipă în cazul în care decid să sprijine oficial forţele separatiste proruse care pierd masiv teren în faţa armatei ucrainene. 

În plus, notează cotidianul american „The New York Times”, armata rusă a consolidat masiv componenta de armament greu din zonă, mărind semnificativ numărul rachetelor sol-aer, de la opt la 14 baterii. 

La 5 iulie, armata ucraineană reorganizată sub comanda preşedintelui Petro Poroşenko a demarat o ofensivă asupra estului separatist al Ucrainei. A fost prima ofensivă reală demarată asupra bastioanelor separatiste, de când rebelii au capturat oraşele, în urmă cu mai bine de patru luni. Separatiştii au pierdut teren rapid. Armata i-a scos din mai multe oraşe care deveniseră adevărate fortăreţe şi a eliberat aeroporturi şi puncte de frontieră controlate de rebeli. 

La începutul lunii august, armata rusă şi-a dublat efectivele mobilizate la graniţele cu Ucraina, mişcare ce o face pregătită pentru un eventual război cu Ucraina, au avertizat mai mulţi oficiali vestici.

În ultimele săptămâni, Rusia a trimit aproximativ 17 batalioane la frontiera cu Ucraina, adică între 19.000 şi 21.000 de soldaţi. Trupele sunt de infanterie, de artilerie, blindate de teren şi aeriene, care se află la doar câţiva kilometri de Ucraina. Ruşii ar putea astfel interveni în orice clipă în cazul în care decid să sprijine oficial forţele separatiste proruse care pierd masiv teren în faţa armatei ucrainene. 

În plus, notează cotidianul american „The New York Times”, armata rusă a consolidat masiv componenta de armament greu din zonă, mărind semnificativ numărul rachetelor sol-aer, de la opt la 14 baterii.