Promisiunea Parchetului European pentru UE. The Economist: corupţia e cel mai important factor învrăjbitor al blocului comunitar
0
Parchetul European a fost creat pentru a oferi UE un mecanism de urmărire penală şi trimitere în judecată pentru infracţiuni cu fonduri europene - o putere pe care o aveau anterior guvernele naţionale, dar care era dificil de coordonat între ţările din UE, relatează The Economist.
De la 1 iunie, UE are propriul procuror european ce are capacitatea de a combate fraudele transfrontaliere cu fonduri UE, ceea ce poate însemna o oportunitate de unificare a unei Uniuni dezbinate de corupţia din interiorul statelor-membre, notează The Economist.
UE nu avea până acum decât Agenţia Europeană anti-Fraudă (OLAF) cu rol de investigare a infracţiunilor financiare afectând bugetul UE, precum: deturnarea de fonduri, corupţia, spălarea de bani şi frauda transfrontalieră în materie de TVA.
Parchetul European este format dintr-un procuror-şef european, un colegiu al procurorilor, procurori europeni delegaţi - cu aceleaşi puteri ca cei naţionali în ce priveşte investigaţiile, urmăririle penale şi trimiterea în judecată - şi camere permanente.
Noul Biroul al Procurorului European (EPPO) este condus de Laura Codruta Kovesi, un procuror redutabil care între 2013 şi 2018 s-a aflat în fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a obţinut zeci de condamnări ale responsabililor şi oamenilor de afaceri corupţi, remarcă The Economist.
EPPO are un rol mai important decât condamnările şi recuperarea banilor deturnaţi - vizează infracţiunile de corupţie, iar corupţia este un factor semnificativ de dezbinare în cadrul UE. De pildă, ţări precum Olanda şi Germania nu mai sunt dispuse să finanţeze fraudele comise în ţări precum Italia unde există niveluri mari ale crimei organizate sau Ungaria, unde justiţia e controlată chiar de cei ce ar trebui să facă subiectul anchetelor. Prin urmare, bugetele în fonduri europene acestor ţări au de suferit.
Din cele cinci ţări din UE care nu s-au alăturat EPPO fac parte Polonia şi Ungaria - printre cele mai mari beneficiare ale ajutorului UE, dar şi cele cu sisteme judiciare subordonate guvernării. Ungaria are cea mai mare rată a fraudei cu fonduri europene din UE.
Parchetul European îşi are sediul la Luxemburg, unde operează aparatul central - procurorul-şef european şi Colegiul celor 22 de procurori, cu rol de supraveghere. Grupaţi în camere permanente, ei decid dacă să aducă un caz în justiţie sau să-l respingă, în timp ce procurorii delegaţi propuşi de fiecare ţară şi validaţi de EPPO se ocupă de anchete şi urmărirea penală.
Un avantaj al EPPO este centralizarea, spune Andrés Ritter, membru în Colegiu din partea Germaniei. El oferă exemplul unui caz din activitatea sa de procuror care a implicat o fraudă transfrontalieră cu combustibil în valoare de 18 milioane de euro - importat ca produse de curăţenie în scopul sustragerii de la taxe energetice, acesta a fost ulterior revândut în Republica Cehă, Polonia şi Italia. Gestionarea unui asemenea caz necesită mari resurse de timp şi efort de coordonare între anchetatori de la nivelului fiecărui stat şi Eurojust, agenţia europeană pentru cooperare judiciară.
În schimb, Parchetul European poate urmări mai eficient cazurile de fraudă în măsura în care ar rezolva şi problema supravegherii lor sau soluţionării lor.
În plus, se poate ocupa şi de investigaţii mai cuprinzătoare decât cele care ar fi de resortul procurorilor naţionali sau OLAF. În acest sens, procurorul delegat al Italiei, Danilo Ceccarelli a observat că UE avea în 2018 un surplus uriaş de comerţ între ţările membre de mai bine de 300 de miliarde de euro - o imposibilitate logică şi probabil un rezultat al eludării taxelor, explicabil prin declararea unei valori umflate a bunurilor pentru reduceri mai mari de TVA.
EPPO se ocupă şi de cazurile sensibile de corupţie implicând politicieni. De pildă, Cehia a trimis în atenţia Parchetului European dosarul de corupţie la adresa premierului Andrej Babis, unul din cei mai bogaţi din ţară, care ar fi profitat de subvenţii europene pentru agricultură pentru o companie a sa în timp ce era în funcţie.
EPPO a întâmpinat deja dificultăţi în Slovenia - unde premierul Janez Jansa a refuzat să aprobe lista de procurori delegaţi nominalizaţi, respectiv Bulgaria unde fostul premier Boiko Borisov, la putere de 10 ani, controlează organismul care numeşte procurorii şi care în repetate rânduri a exonerat responsabili guvernamentali implicaţi în scandaluri.
O altă problemă este faptul că procurorii trebuie să aducă cazurile în faţa tribunalelor naţionale.
„Ar fi fost util să avem o curte europeană pentru procedurile penale, nu încape îndoială”, dar acesta este un proiect pentru un viitor îndepărtat, spune Ritter.
Totuşi EPPO are puterea să refuze la rândul ei procurorii desemnaţi de guvernele naţionale. Kovesi a refuzat deja şase din cei 10 procurori propuşi de Bulgaria.
Mai mult, Parchetul European are mecanisme de protecţie a independenţei - cei 22 de procurori ai Colegiului nu au dreptul să supervizeze cazurile judecate în propria ţară şi, având un mandat iniţial de cinci ani ce poate fi prelungit după voie de Parchetul European, nu pot fi rechemaţi de ţările lor.
EPPO ar trebui să obţină condamnări la nivel înalt rapid, spune Laurent Pech, expert în drept al UE.
„Este un organism nou şi neales, aşa că legitimitatea lui depinde de rezultate”, spune ea.
Se încarcă comentariile...
