Adevărul Live: Poate Grecia să evite falimentul fără ajutorul UE şi FMI?

Premierul elen Alexis Tsipras a confirmat duminică faptul că va rupe acordurile de finanţare cu UE şi FMI, denunţând condiţiile împrumuturilor şi cerând, în schimb, un „credit de tranziţie”, care să ajute ţara să evite intrarea în incapacitate de plată în viitorul apropiat. De la ora 12.00, profesorul universitar Daniel Dăianu explică dacă pot guvernanţii de la Atena să reformeze economia Greciei fără ajutorul FMI şi UE.

Poate Grecia să-şi onoreze angajamentele financiare?

Tsipras, Syriza, cei care conduc Grecia acum vor, în esenţă, un alt aranjament financiar, care să-i permită economiei să iasă dintr-un cerc vicios. Datoria nu a scăzut, a rămas chiar la un nivel mare - 175% din PIB. Însă situaţia Greciei este foarte complicată din punct de vedere economic. Ţara creează o serie de dileme pentru Bruxelles. Avem un război în Ucraina, este şi o intenţie a Federaţiei Ruse de a avea o bază militară în Cipru. Printre primele declaraţii ale noilor lideri de la Atena au fost şi cele care vorbeau de o altă relaţie a UE cu Federaţia Rusă, puneau la îndoială logica sancţiunilor. Aşadar contextul geopolitic este complicat. Pe acest fond avem şi o situaţie economică a Greciei complicată cu reverberaţii în alte ţări cu o situaţie mai mult sau mai puţin similară - Portugalia, Spania, Irlanda. Există şi o dimensiune de politică internă pentru fiecare dintre ţările asemănătoare economic cu Grecia. Avem de-a face cu un ghem de circumstanţe, explică prof. Dăianu.

În general, sectorul bancar din Europa are o situaţie mai bună decât în perioada de după criză. Avem şi o modificare radicală de conduită a Băncii Centrale Europene (BCE) care a declarat că vor face orice ţine de ei pentru a salva euro. BCE a recurs la o serie de măsuri neconvenţionale. Achiziţii de obligaţiuni suverane care să meargă de-a lungul unei perioade de până în septembrie 2016. Aceasta este o primă fază, pentru că dacă va fi nevoie se va continua şi peste această limită. Este un program masiv, de peste 1,000 de miliarde de euro şi este menită să dezgheţe arterele bancare. Lichiditatea nu circulă, nu există cerere. Dacă în România, de exemplu, îndatorarea am spune că este încă rezonabilă (potrivit unor repere europene), în Europa îndatorarea firmelor şi căminelor este dublă. Atunci când apasă o povară mare pe o gospodărie, dorinţa de un alt credit este mult diminuată, spune prof. Dăianu.

N-a învăţat lumea nimic din criză?

N-ai ce să faci. Mare parte din datorii sunt făcute din dorinţa de a salva sistemul financiar. SUA, îndrăznesc să spun, au ieşit din criză. Există şi o capitalizare bună a sectorului bancar, astfel America are un avantaj copios faţă de Europa, referindu-ne la pieţele de capital, care acolo ajung până la două treimi. În Europa situaţia este invers. În UE, ponderea de capital este în jur de 25%. Dacă băncile strănută, situaţia este mult mai complicată, firmelor fiindu-le mai greu să obţină finanţare prin intermediul pieţelor de capital. Economia americană este scăpată din criză. Şi şomajuleste la aproape jumătate a celui din Europa, spune prof. Dăianu.

Valoarea programului din SUA a fost de peste 14 miliarde de dolari...

Au fost mai multe măsuri. Să nu uităm ce diferenţiază SUA. Ele sunt un stat federal. Capacitatea de a lua o decizie rapid este incomparabilă cu cea a Europei. UE nu a putut să facă asta. Oamenii lucizi din UE îşi dau seama că această diferenţă s-a dovedit esenţială. Premiza instituţională a diferenţiat net SUA de Europa. Ai nevoie şi de o filosofie bună. Eu cred că americanii au comis mai puţine erori şi au reuşit în demersul lor. 

În Europa din păcate, deşi întâlnim viziuni concurente, inexistenţa statului federal nu a permis decizii rapide, a existat o credinţă în perioada ce a urmat căderii Băncii de Investiţii, şi anume că această criză va rămâne în SUA, nu se va întinde în Europa. În totţi aceşti ani a domnit un zgomot teribil. Germania este ţara care şi-a redus prin măsuri de politică fiscală şi altele PIB. S-ar putea ca în 2015 să înregistrăm în zona euro o creştere foarte slabă. Există o mare dispută în Europa legată de ce combinaţie de măsuri economice este mai potrivită pentru a scăpa pe viitor. UE pune în discuţie chiar procesul democratic sau procesul european, spune prof. Dăianu.

Trebuie să continuăm cu măsurile de austeritate, chiar dacă durerile sunt foarte mari. Dar există şi altă viziune: austeritatea cu orice preţ este contraproductivă.

Grecia este o situaţie particulară. Între 40-50% din populaţie este în sectorul public. Grecia este o ţară ieşită de pe şine, şi nu doar din cauza crizei, ci demult, din cauza a două partide Pasoku şi Noua Democraţie care, într-un fel şi-au bătut joc de greci, explică prof. Dăianu (foto dreapta).

Grecia, stat membru UE, stat mebru NATO, a deraiat. Astfel, aceste două alianţe nu garantează salvarea. Grecia are şi o poziţie cheie, la graniţă cu Turcia, există relaţia cu Cipru. De aceea Grecia este o ţară care nu poate fi tratată doar prin prisma crizei. Ei au internalizat un dezechilibru extern şi bugetar, substituind alt dezechilibru. Au 50% şomaj în rândul tinerilor. Venirea Syrizei la putere, faptul că s-a unit cu un partid de extremă-dreaptă, înclină spre Rusia. Lucrurile sunt extrem de periculoase. Ce se vede în Europa, că există o respingere a politicului, şi din stânga şi din dreapta, şi nu e clar că aceştia vor respecta perceptele democratice. Starea asta sugerează că ceva nu a mers. Autoritatea cu orice preţ nu a funcţionat. 

Nu e vorba doar de austeritate, ci de combinaţia de măsuri economice. Unele corecţii sunt inevitabile. Problema este cum combini la nivel naţional cu cele la nivelul Uniunii şi în cazul Greciei, Portugaliei, cu cele la nivelul zonei euro. Este nevoie de un program de investiţii solid la nivelul Uniunii Europene. Chiar Germania: şi-a redus cheltuielile din bugetul public de investiţii la 16-17%. Este nevoie de un asemenea program să susţină producţia la nivelul UE care ar uşura sarcina guvernelor care sunt obligate să efectueze corecţii, care sunt foarte dureroase. În Grecia s-au tăiat salariile şi pensiile cu 40-50%. O situaţie dramatică într-o ţară europeană. Aici se pune în discuţie o anume viziune: liderii europeni trebuie să fie mai pragmatici, adaugă prof. Dăianu.

Altfel, şi pe fondul scăderii preţului petrolului, va fi lipsă de creştere economică care va agrava tensiunile sociale, cu păreri radicale care vor ajunge la putere ce vor deşira proiectul european. Grecia se cuvine a fi judecată dintr-o perspectivă mult mai largă. Este nevoie de un compromis care să nu pună la îndoială unele principii care guvernează relaţiile dintre creditor şi debitor.

Care ar fi formula care ar putea fi aplicată în Grecia acum, cu actualul guvern?

Este de acceptat că Tsipras şi ceilalţi lideri nu aveau cum să iasă din discursul radical. Însă acest lucru nu ajută. Grecia nu ar putea să-şi plătească, în condiţiile de acum, datoriile. Grecia, chiar dacă va rămâne într-un cadru conturat de principiile care au ghidat negocierile cu troica, va trebui să ajungă la o restructurare a datoriei. 

Important este ca cei de la Atena să-şi modereze radicalismul împotriva UE. Dacă UE a fost aşa de rea pentru Grecia, de ce 70% din greci îşi doresc rămânerea în zona euro. De acord, au existat carenţe ale programului. Însă, trebuie să mai înţelegem ceva: într-o Uniune există reguli ale jocului. Ce s-a aplicat în Grecia, s-a făcut şi în Spania, în Portugalia. Dacă acorzi înlesniri majore Greciei ce faci în relaţia cu Spania, cu Portugalia? Într-un fel dai vânt în velă grupării radicale spaniole Podemos. Cei de la Bruxelles încearcă să judece ansamblul UE, spune prof. Dăianu.

Grecia are nevoie de o linie de finanţare, care trebuie găsită împreună. „Nu ne plac deciziile luate în mod unilateral pentru ca facem parte dintr-o uniune“, spunea Juncker.

[<a href="//storify.com/elenadumitru/grecia-inc-o-dat-in-pragul-colapsului" target="_blank">View the story "Grecia, încă o dată în pragul colapsului" on Storify</a>]