Ce se întâmplă în creierul unui călugăr buddhist în timpul meditației

Într-un laborator ferit de zgomotul stradal al New Yorkului, un cercetător pasionat de misterele creierului uman trage cu privirea în creierul călugărilor tibetani în timp ce aceștia sunt în stare de meditație.

Zoran Josipovic, profesor la Universitatea din New York a privit, din 2008 și până în prezent, în creierele a peste 20 de călugări și călugărițe care practică meditația în stil tibetan. Josipovic este interesat de cum ajung aceștia la o stare de ”nedualitate”, de confundare cu lumea.

”Un lucru pe care am aflat că meditația îl face este acela de a dezvolta abilități adiționale, care te pot ajuta să duci o viață mai plină și mai liniștită”, a declarat doctorul Josipovic, citat de BBC News.

”Atunci când meditația induce o stare de confundare cu lumea, rețeaua neurologică se schimbă, deoarece se înlătură zidul psihologic dintre cei ce meditează și lume”, a adăugat Josipovic.

Creierul este alcătuit, potrivit profesorului Josipovic, în două rețele: una intrinsecă, sau default, și una extrinsecă. Partea extrinsecă a creierului intră în acțiune atunci când indivizii se concentrează pe sarcini externe, ca de exemplu turnatul unei cești de cafea.

Cealaltă parte, cea intrisecă, acționează atunci când oamenii reflectează asupra propriei persoane și a sentimentelor lor.

Cele două părți nu funcționează simultan, ceea ce ne permite să ne concentrăm asupra îndeplinirii unei sarcini și să ignorăm elementele care ne-ar putea distrage.

În urma cercetărilor sale, profesorul Josipovic a descoperit că cei avansați în ale meditației au capacitatea de a menține ambele părți ale creierului funcționale în timpul meditației. Asta ar putea fi o explicație pentru împăcarea acestora cu lumea.
Inițial, cercetătorii au crezut că partea default întră în scenă doar dacă nu avem o sarcină asupra căreia să ne concentrăm. Dar studiile realizate în ultima decadă a demonstrat că această parte mustește de activitate și numai când ne gândim la lucruri care ne includ.

Acestă parte intrisecă a intrat în sfera de interes a oamenilor de știință în 2001, când profesorul Marcus Raichle, un neurolog de la Școala de Medicină a Universității din Washington, a scanat creierele unor indivizi cărora le-a fost dat să îndeplinească o anumită sarcină.

Subiecții s-au plictisit rapid și pe măsură ce scădea activitatea dintr-o parte a creierului, creștea cea din altă parte. S-a avansat atunci ideea că din cauza plictiselii, persoanele testate nu se mai gândeau la ce aveau de făcut, ci reflectau asupra propriei ființe.

Potrivit profesorului Raichle, această parte a creierului este responsabilă pentru ceea ce suntem noi și pentru cum am devenit ceea ce suntem astăzi, și poate reprezenta cheia în dezlegarea unor boli precum Alzheimer, depresia sau autismul, boli neurologice care atacă partea default a creierului.