„Satelitul imposibil” Aeolus se va prăbuşi vineri pe Terra. Care a fost misiunea sa VIDEO

Aeolus, un satelit britanic construit sub coordonarea Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), se va prăbuşi vineri pe Terra la finalul misiunii sale inovatoare ce a constat în alcătuirea unei hărţi a dinamicii vântului pe planeta noastră, potrivit BBC, citată de Agerpres.

Aeolus are la bordul său un dispozitiv care trimite din spaţiu raze laser spre atmosfera Pământului pentru a monitoriza mişcările de aer în orice punct de pe Terra, la fiecare altitudine şi la nivel global.

Misiunea satelitului britanic a avut un succes atât de mare, încât inginerii de la ESA fac deja planuri pentru un înlocuitor al acestui satelit.

Proiectul a fost însă la un pas să fie anulat din cauza dificultăţii tehnice asociate cu operaţiunile întreprinse de Aeolus.

Mia bine de zece ani, inginerii europeni au încercat să dezvolte un instrument în spectrul ultraviolet care să poată să funcţioneze suficient de mult timp în vidul din spaţiu. Aeolus a ajuns să fie denumit „satelitul imposibil" tocmai din cauza acestei amânări.

Inginerii de la ESA au insistat asupra menţinerii acestui proiect datorită beneficiilor sale - Aeolus urma să furnizeze prima hartă cu adevărat globală a vânturilor care bat pe Terra, de la suprafaţa solului şi până la mare altitudine în atmosferă (de la 0 la 30 de kilometri).

Satelitul va reintra în atmosferă deasupra Oceanului Atlantic. FOTO ESA

În perioada care a trecut până când Aeolus a ajuns pe rampa sa de lansare, în 2018, şi de-a lungul misiunii sale de aproape cinci ani, practicile referitoare la scoaterea de pe orbită a vehiculelor spaţiale „defuncte" s-a schimbat însă.

Vehiculele spaţiale trebuie să deţină de acum fie capacitatea de a-şi controla cu precizie prăbuşirea pe Pământ într-o zonă sigură, fie de a arde complet la reintrarea în atmosferă.

Satelitul Aeolus, care cântărește peste o tonă, nu deţine niciuna dintre aceste două capacităţi. Sistemul său de propulsie este prea slab pentru a controla în întregime coborârea spre zona de prăbuşire, iar până la 20% din structura sa va supravieţui cel mai probabil până la impactul cu suprafaţa Pământului.

Va reintra în atmosferă deasupra Oceanului Atlantic 

Săptămâna aceasta, inginerii de la ESA au lucrat la o „reintrare asistată" în atmosfera terestră. Aceștia i-au transmis satelitului comanda de a-şi scădea altitudinea printr-o serie de manevre, iar ultima dintre ele, care va fi executată vineri, ar trebui să îl aducă pe Aeolus la altitudinea de 120 de kilometri.

„Din acel punct, forţa de atracţie din atmosferă ar trebui să îl tragă în jos. Ne aşteptăm ca satelitul să reintre în atmosferă undeva deasupra Oceanului Atlantic şi să se deplaseze pe direcţia sud-nord"", a declarat directoarea de operaţiuni Isabel Rojo, pentru BBC News", a adăugat ea.

Riscul pentru oamenii de la sol

Fragmentele desprinse din Aeolus care vor ajunge la suprafaţa oceanului vor conţine probabil elemente din telescopul din grafit al satelitului şi din rezervorul său de combustibil. Dar, ţinând cont de vastitatea Oceanului Atlantic, riscul pentru oamenii de la sol este minimal.

Satelitul Aeolus a monitorizat comportamentele vânturilor ce ar putea contribui la identificarea unor tipare meteorologice cu mai multe zile înainte de apariţia acestora. Observaţiile făcute de acesta s-au dovedit a fi de mare ajutor pentru prognozele meteorologice pe termen mediu.

De asemenea, Aeolus a îmbunătăţit cunoştinţele despre uragane şi despre felul în care cenuşa vulcanică se deplasează în atmosfera înaltă a Pământului.

Înainte de misiunea satelitului Aeolus, profilurile vânturilor terestre erau alcătuite cu ajutorul unei combinaţii de metode: de la anemometre zburătoare, baloane şi avioane, până la sateliţi care deduc comportamentul vânturilor urmărind norii de pe cer sau măsurând agitaţia de la suprafaţa apelor oceanice.

Toate aceste măsurători erau însă limitate la anumite zone şi la anumite altitudini, iar acesta este motivul pentru care perspectiva globală oferită de Aeolus a fost atât de apreciată.

Planuri pentru înlocuitori 

Statele membre în ESA au aprobat deja un buget de 413 milioane de euro pentru a începe să dezvolte două vehicule spaţiale înlocuitoare, care se vor numi Aeolus-2.

Eumetsat, organizaţia interguvernamentală care administrează sateliţii meteorologici europeni va avea, la rândul ei, o contribuţie financiară suplimentară.

Se estimează ca, spre sfârşitul acestui deceniu să fie lansat primul dintre sateliţii înlocuitori.