Originea zilei de 14 februarie: Cine a fost Sfântul Valentin și de ce reprezintă sărbătoarea iubirii

Ziua Îndrăgostiților este o sărbătoare internațională marcată în fiecare an pe 14 februarie. În Statele Unite și în alte locuri din lume, inclusiv în România, bomboanele, florile și cadourile sunt dăruite între iubiți, toate în numele acestei sărbători.

Cuplu. FOTO: arhivă

Dar cine este acest sfânt misterios și de unde provin aceste tradiții? Află despre semnificația și istoria Zilei Îndrăgostiților, de la ritualul roman antic Lupercalia până la obiceiurile de a oferi felicitări din Anglia victoriană.

Istoria Valentine's Day

Istoria Zilei Îndrăgostiților – și povestea sfântului Valentin – este învăluită în mister. Știm că februarie a fost mult timp sărbătorită ca o lună a romantismului și că Ziua Sfântului Valentin, așa cum o știm astăzi, conține vestigii atât ale tradiției creștine, cât și ale tradiției romane antice. Dar cine a fost Sfântul Valentin și cum a ajuns să se asocieze cu acest rit străvechi?

Biserica Catolică recunoaște cel puțin trei sfinți diferiți pe nume Valentine sau Valentinus, toți martirizați. O legendă susține că Valentin a fost un preot care a slujit în secolul al III-lea la Roma. Când împăratul Claudius al II-lea a decis că bărbații singuri sunt soldați mai buni decât cei cu soții și familii, a interzis căsătoria pentru tineri. Valentine, dându-și seama de nedreptatea decretului, l-a sfidat pe Claudius și a continuat să oficieze căsătorii pentru tinerii îndrăgostiți în secret. Când acțiunile lui Valentin au fost descoperite, Claudius a ordonat să fie omorât. Alții insistă că Sfântul Valentin de Terni, un episcop, a fost adevăratul omonim al sărbătorii. Și el a fost decapitat de Claudius al II-lea în afara Romei.

Alte povești sugerează că Valentin ar fi putut fi ucis pentru că a încercat să-i ajute pe creștini să scape din închisorile romane dure, unde erau adesea bătuți și torturați. Potrivit unei legende, un Valentine întemnițat și-a trimis primul salut "Valentine" după ce s-a îndrăgostit de o tânără fată – probabil fiica temnicerului său – care l-a vizitat în timpul detenției.

Înainte de moartea sa, se presupune că i-a scris o scrisoare semnată "De la Valentine", o expresie care este folosită și astăzi. Deși adevărul din spatele legendelor Îndrăgostiților este neclar, toate poveștile subliniază atracția sa ca figură eroică și, cel mai important, romantică. Până în Evul Mediu, probabil datorită acestei reputații, Valentine avea să devină unul dintre cei mai populari sfinți din Anglia și Franța.

Originea: Un festival păgân

În timp ce unii cred că Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită la mijlocul lunii februarie pentru a comemora aniversarea morții sau înmormântării Îndrăgostiților – care probabil a avut loc în jurul anului 270 d.Hr. – alții susțin că biserica creștină ar fi decis să plaseze sărbătoarea Sfântului Valentin la mijlocul lunii februarie, într-un efort de a "creștina" sărbătoarea păgână a Lupercaliei. Lupercalia a fost un festival al fertilității dedicat lui Faunus, zeul roman al agriculturii, precum și fondatorilor romani Romulus și Remus.

Pentru a începe festivalul, membrii Luperci, un ordin de preoți romani, se adunau într-o peșteră sacră unde se credea că copiii Romulus și Remus, fondatorii Romei, au fost îngrijiți de o lupoaică. Preoții sacrificau o capră, pentru fertilitate, și un câine, pentru purificare. Apoi dezbrăcau pielea de capră în fâșii, o înmuiau în sângele sacrificiului și ieșeau în stradă, plesnind ușor atât femeile, cât și câmpurile de cultură cu pielea de capră.

Departe de a fi temătoare, femeile romane au primit cu bucurie atingerea pieilor, deoarece se credea că le va face mai fertile în anul următor. Mai târziu în acea zi, conform legendei, toate tinerele din oraș își puneau numele într-o urnă mare. Burlacii orașului alegeau fiecare un nume și se asociau pentru anul respectiv cu femeia aleasă. Aceste potriviri se terminau adesea cu căsătorie.

Semnificație

Lupercalia a supraviețuit ascensiunii inițiale a creștinismului, dar a fost scoasă în afara legii – deoarece a fost considerată "necreștină" – la sfârșitul secolului al V-lea, când Papa Gelasius a declarat 14 februarie Ziua Sfântului Valentin. Abia mult mai târziu, însă, ziua a devenit definitiv asociată cu dragostea.

În timpul Evului Mediu, se credea în mod obișnuit în Franța și Anglia că 14 februarie a fost începutul sezonului de împerechere al păsărilor, ceea ce s-a adăugat la ideea că mijlocul Zilei Îndrăgostiților ar trebui să fie o zi pentru romantism. Poetul englez Geoffrey Chaucer a fost primul care a înregistrat Ziua Sfântului Valentin ca o zi de sărbătoare romantică în poemul său din 1375 "Parliament of Fowls", scriind: "Pentru că aceasta a fost trimisă în ziua lui Seynt Valentyne / Când fiecare greșeală vine acolo pentru a-și alege partenerul".