Nicolae Minovici, medicul care a cercetat moartea ca să învețe cum poate fi salvată viața: „M-am spânzurat singur de 12 ori“

În anul 1904, prof. dr. Nicolae Minovici s-a supus unor periculoase situaţii pentru a cunoaște senzațiile încercate în momentul spânzurării, experiență care a făcut revoluție în Medicina Legală, în toată lumea, ulterior publicând lucrarea „Studiu asupra spânzurării“.

Medicul în timpul experimentelor cu moartea

De la ce a pornit totul? „Am observat că sunt foarte frecvente cazurile de spânzurați cari ating cu picioarele terenul ferm. Până la experiențele mele, credința generală în medicina legistă era că spânzuratul moare totdeauna prin asficsie. Oprirea răsuflării prin strangularea coardei producea sficsia și deci moartea. Ori, se pune întrebarea: de ce mor și spânzurații ale căror picioare ating terenul ferm? Căci sunt o mulțime de cazuri de spânzurați de clanța ușii, sau de mânerul ferestrei, picioarele atingându-le podeaua. În asemenea cazuri, cu o simplă smucire în spasmurile morții, frânghia se slăbește, aerul își face loc pe gât, iar sinucigașul e salvat. Pentru a-mi explica acest lucru, m-am spânzurat singur de 12 ori, bun înțeles având lângă mine un om care să dea drumul coardei în ultimul moment. Într’unul din aceste 12 cazuri, o singură clipă m’a salvat de la moarte. Omul de ajutor, văzându-mă a sărit să mă ridice în sus, uitând însă, în zăpăceala lui, să dea drumul din mână capului coardei. Întrucât nu-mi pierdusem complect cunoștința, i-am dat o palmă cu ultimele puteri și el, de frică, a scăpat coarda din mână. Eram salvat!“, relata Nicolae Minovici nebunescul gest care putea să-l coste viața.

Medicul în timpul experimentelor cu moartea

Dar omul de știință descoperise ceva cu adevărat senzațional: „moartea spânzuratului nu se datorește întotdeauna asfixiei sau, mai precis, spânzurații care ating cu picioarele terenul ferm nu mor prin asfixie, ci prin întreruperea circulației sângelui către creier și deci prin pierderea cunoștinței înainte de a se produce asfixia. Spasmul sfârșitului nu-l mai găsește în cunoștință, astfel că proptirea cu picioarele de pământ, slăbirea coardei și pătrunderea aerului pe gât nu-i mai folosesc la nimic“. Experiența sa asupra mecanicii spânzurării a apărut într-un tratat pe care i l-a editat Academia Franceză de Ştiințe și care a devenit apoi obiect de studiu în toate universitățile din lume.

Propria experiență a dus și la descoperirea crimelor ascunse. În acea epocă a fost un caz celebru: Gică Mică și-a ucis soția spânzurând-o apoi, pentru a face să se creadă că s-a sinucis. Cadavrul victimei a fost găsit atârnat de o coardă, cu picioarele pe dușumea. Însă medicul nu a putut fi înșelat. „O bogată experiență asupra poziției spânzuraților nu ne lăsa nicio îndoială că soția lui Gică Mică a fost ucisă de altcineva și apoi pusă cu gâtul în coardă spre a se deruta cercetările. Asasinii cari ar vrea pe viitor să-și acopere crimele, aranjând spânzurarea proprie a victimelor, sunt preveniți: ei nu cunosc mecanica spânzurătorii și e fatal să facă greșeli cari îi descoperă. Fără bogata noastră experiență în această materie, Gică Mică ar fi reușit într-adevăr să mistifice justiția criminală“, povestea savantul în publicația „Porunca vremii“ în anul 1935.

AUTOPSIA MEDICO-LEGALĂ

De numele lui Nicolae Minovici se leagă şi primul manual românesc în domeniu – Autopsia medico-legală“. Datorită metodelor inventate de el, au putut fi identificați morții de către familii. Inițial, cadavrele aduse la morgă erau expuse la fereastra unei săli închise, iar familiile celor decedați le examinau din hol, și dacă le recunoșteau le ridicau și le înhumau. Nu de puține ori, această identificare a dat greș. Atunci, Nicolae Minovici a uzitat de procedura de toaletare și fotografiere a cadavrelor, pentru a putea fi recunoscute. Presa vremii chiar a publicat imagini cu cadavre toaletate în mai multe clișee. În primul se arată starea în care a fost adusă o femeie la morgă, apoi după ce i s-a făcut toaleta cu procedeul lui Minovici, iar în alte ipostaze o arată pe femeie râzând sau încruntându-se sau fără niciun rictus pe față.

Morga devenise un muzeu și astfel materialul didactic prezenta la vremea respectivă interes nu doar pentru studenți şi medici, ci și pentru presă, care era uluită de tot ce strânsese medicul: fotografia unei bande de cerșetori aduși în grup din Grecia, toți schilozi numai de piciorul drept, schilodirea aparentă fiind descoperită de Nicolae Minovici, dar și o colecție de organe genitale, penisuri și testicule, ale scapeților Capitalei, o colecție de himene, apoi colecția micilor monștri: o fată cu corn în cap, colecția femeilor-bărbați, cu mamele, dar și cu barbă, craniile celebrilor bandiți Bălan, Niculiță, Terente, Cocoș, Ogaru, Tomescu, Munteanu. O altă colecție era cea a armelor din timpul Răscoalei din 1907: puști, carabine, ghioage, baionete și topoare.

INIMA REGINEI

Fiind unul dintre cei mai vestiți medici ai timpului său, Nicolae Minovici, alături de Mircea Iliescu, a fost cel care a efectuat autopsia Reginei Maria, în noaptea de 18/19 iulie 1938, începând cu ora 24.00. Tot el a fost cel care i-a prelevat inima, așa cum și-a dorit suverana, care a lăsat prin testament că vrea să doarmă somnul de veci la Curtea de Argeș, însă inima să-i fie dusă la Balcic, în bisericuța „Stella Maris“.

Caseta în care se află inima Reginei Maria. FOTO: Facebook

După ce inima formolizată a fost împachetată în vată, a fost pusă într-o casetă mică octogonală de argint. A doua zi, rămășițele pământești au fost mutate la Peleș. Regele Carol al II-lea și-a notat în Jurnal: „Îmbrăcată în alb, marea Regină, cu mâinile încrucișate pe piept, are între degetele fine un crin roșu, iar deasupra, icoana Sfintei Fecioare Maria. Paliditatea morții nu i-a distrus trăsăturile de clasică frumusețe. Chipul Ei, învăluit într-o dâră de lumină, pare că doarme între imensele jerbe de flori roșii și violete“.

Tot Nicolae Minovici a fost cel care i-a îmbălsămat și pe Carol I și Ferdinand. „Osămintele reci a Suveranului au fost puse pe catafalc Miercuri în hala palatului „Pelișor“ dela Sinaia după ce trupul a fost înbălsămat de Dr. Minovici. Aci a stat până Joi, când la amiază zi a fost pus coșciugul pe afetul unui tun și cu ceremonialul obicinuit a fost dus la gara Sinaia pentru de al transporta la palatul Cotroceni“, nota pe prima pagină „Gazeta Maramureșeană“ în anul 1927. Și în „Monitorul Oficial“ regăsim aceeași informație: „La ora 9,30 sosesc ceilalți demnitari ai Curții, împreună cu d-l medic legist dr. Minovici care a procedat imediat la îmbălsămarea și luarea măștii“.