Cum a schimbat patima iubirii, soarta României. Frații iubăreți dădeau coșmaruri Casei Regale
0Familia regelui Ferdinand I, al doilea monarh al României și cel de-al cărui nume se leagă constituirea României Mari, a fost puternic afectată de un adevărat „blestem al iubirii”. Ambii fii ai regelui au avut parte de aventuri nepotrivite rangului și au renunțat la tron, pentru femei.
Hohenzollernii au marcat puternic istoria României. Regii din această ilustră familie prusacă au ajutat țara noastră să facă pasul decisiv către modernitate, independență și chiar către constituirea României Mari. Dar dinastia regilor nemți ai României a fost atinsă și de „blestemul iubirii”,l în timpul domniei lui Ferdinand I, unul dintre cei mai importanți monarhi de pe tronul țării noastre. Mai precis, ambii săi fii au renunțat la tron și efectiv s-au dezis de dinastie, în numele iubirii.
O rușine pentru casa regală: prințul moștenitor dezertează și fuge cu o actriță
Ferdinand I a suferit enorm din cauza apetitului sentimental al fiilor săi. Regele României zis și „Întregitorul” pentru contribuția la realizarea Unirii din 1918, a avut cinci copi. Trei băieți și două fete. Unul dintre băieți, prințul Mircea, a murit la vârsta de trei ani. Ceilalți doi băieți, Carol și Nicolae au jucat un rol deosebit de important în istoria României. Cu toate acestea se consideră că nu și-au luat niciodată responsabilităție în serios. Și asta în condițiile în care puneau mai presus propria viață sentimentaă. Cea mai scandaloasă a fost viața amoroasă a princepului Carol, viitorul rege Carol al II lea.
Carol a fost primul copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria. S-a născut pe 15 octombrie 1893 și a fost primul Hohenzollern crescut, așa cum își luaseră angajamentul regii nemții, în spiritul și tradițiile țării. Tocmai de aceea se spunea despre Carol că a fot un neamț cu educația balcanică, iar acest lucru s-a putut observa cu ușurință, mai târziu. În orice caz, principele Carol, moștenitorul tronului și-a dezamăgit crunt și familia dar și țara. Avea o pasiune neobișnuită pentru femei, scandalizând opinia publică. Mai ales în condițiile în care nici nu se străduia să respecte eticheta și până la urmă sacrificiile necesare unui prinț moștenitor. Pentru Carol sentimentele personale erau mai importante decât țara în sine. În Primul Război Mondial, Carol și-a făcut de râs familia dezertând pentru Ioana Maria Valentina Lambrino, fiica generalului Constantin Lambrino. Efectiv trece frontiera în Imperiul Rus și se căsătorește cu Zizi Lambrino la Odessa. Trimite acasă o telegramă prin care-și anunță tatăl de decizia luată. „Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Pot să mă întorc cu ea sau iau drumul Franței?”. Primul ministru al României, Alexandru Marghiloman a cerut dezmoștenirea principelui Carol.
„Am consultat miniștrii și prezidenții; nu am vorbit cu cei din opoziție, dar cunosc părerea generală a publicului. Prințul trebuie declarat decăzut din prerogativele sale; Prințul Nicolae proclamat în locul său și pentru el făcută o educație severă și serioasă(....)Prințul( Carol) nu e iubit. Este complet indiferent și a dovedit o lipsă de judecată, care nu e o făgăduială pentru viitor”, i-a spus Marghiloman regelui Ferdinand. Regele a mai făcut însă o încercare. L-a readus cu forța în țară, pe Carol și l-a obligat să semneze un act prin care renunța la căsătoria cu Zizi Lambrino. Au urmat crize crunte. Carol s-a împușcat în picior, pe frontul din Ungaria amenințând cu sinuciderea. În plus, a trimis nu mai puțin de două scrisori prin care anunța renunțarea la tron. Numai pentru a-și urma iubita. „Ar fi fost onorabil să mori cu un glonț în cap, să fii înmormântat în pământul românesc, decât să-l trădezi”, i-ar fi mărturisit, mama sa, regina Maria.
Prințul a renunțat de patru ori la tron, din patimă pentru femei
Pentru a-l face să o uite pe Zizi Lambrino, regele Ferdinand l-a căsătorit pe Carol cu principesa Elena a Greciei și a Danemarcei, în anul 1921. Căsnicia nu a durat prea mult. Carol sfida orice regulă dinastică și nu părea conștient, așa cum remarcase și Marghiloman, de rolul său, acela de moștenitor al tronului. Nu după mult timp, principele moștenitor, care deja renunțase de două ori la tron, se îndrăgostește de Elena Lupescu, fiica unui farmacist evreu. La rândul ei, Elena Lupescu era căsătorită cu ofițerul Ion Tâmpeanu, atunci când a început relația cu principele Carol.
Spre stupefacția Casei Regale dar și a oamenilor politici, principele Carol comite o nouă eroare deosebit de gravă. În 1925, profitând de o înmormântare în Marea Britanie, unde reprezenta Casa Regală, principele Carol fuge cu Elena Lupescu. Renunță din nou la dreptul la tron și trăiește în Anglia, alături de amanta sa, sub numele de Carol Caraiman. În 1927, Ferdinand I moare ducând la deschiderea unei crize dinastice și politice. Succesorul lui Carol, Mihai I, fiul acestuia cu principesa Elena a Greciei, era doar un copil. Regența era asigurată de patriarhul Miron Cristea, prințul Nicolae( fratele prințului Carol) și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Justiție și Casație. Nu după mult timp, Carol Caraiman și -a dat seama că vrea să ajungă rege. Fără niciun fel de scrupule, a negociat cu țărăniștii lui Iuliu Maniu și a reușit să-și detroneze propriul fiu. Carol s-a întors în România și a devenit rege în anul 1930 sub numele de Carol al II lea. Nu a renunțat niciodată la relația cu Elena Lupescu.
Al doilea fiu dat afară din Casa Regală din cauza unei obsesii amoroase
Cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I cu regina Maria, a fost Nicolae, alintat de părinți și „Nicky”. Acesta s-a născut pe 5/18 august 1903, în castelul Pelișor, la Sinaia. Era al patrulea copil al cuplului Ferdinand-Maria și a fost nepotul preferat al regelui Carol I. Fiind fratele mai mic al prințului moștenitor, Nicky s-a dedicat sportului și vieții mondene. Deși iubea artele, Nicolae a fost trimis la celebrul Colegiu Militar Eton din Marea Britanie. Întors în țară, acesta a continuat să fie o prezență obișnuită în saloanele mondene și să-și îndeplinească rolul de patron al diferitelor asociații sportive. Ducea o viață bună și tihnită la Peleș. Până în anul 1927 astunci când a fost nevoit să facă parte din Regența principelui Mihai, nepotul său. Total dezinteresat de politică, principele Nicolae l-a susținut pe Carol, fratele său, la întoarcerea în țară și a făcut lobby ca acesta să fie primit înapoi ca prinț moștenitor și mai apoi ca rege.
Singurul său interes era să scape de responsabilitatea primită și să se întoarcă la mondenități și sport. Blestemul iubirii l-a atins și pe cel de-al doilea băiat al regelui Ferdinand I. Principele Nicolae se îndrăgostește de Ioana Dolette, soția lui Radu Săveanu. Cei doi se întâlnesc o vreme în secret. Ioana Dolette a divorțat iar principele Nicolae s-a grăbit să o ceară în căsătorie. Pentru a nu inflama scandalul, Radu Săveanu este trimis ca vice-consul al României la Bruxelles, o tristă compensație pentru pierderea suferită dar mai ales pentru rușinea înghițită. Pentru a se căsători, însă, cu Ioana Dolette, principele Nicolae trebuia să capete acceptul Casei Regale. Având în vedere că tânăra divorțată nu provenea dintr-o casă regală, acceptul era aproape imposibil. Carol al II lea, proaspăt rege al României nu a dat acceptul, prințului Nicolae. Chiar și așa, cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand s-a căsătorit în secret cu Ioana Dolette , în anul 1931. La solicitarea lui Carol al II lea, căsătoria a fost anulată de Tribunalul Ilfov. În anul 1937, principele Nicolae a fost pus să aleagă între familia regală și căsătoria cu Ioana Dolette.
Fără să ezite, principele Nicolae a ales să renunțe la statutul regal și să plece din țară cu soția sa. Cei doi s-au mutat la Laussane, în Elveția. Principele Nicolae primea, de la statul român, o sumă frumoasă, lunar și totodată avea la dispoziție șase servitori și un șofer. Principele Nicolae devenise Nicolae Brana, un om cât se poate de obișnuit. Din cauza refuzului de a-i recunoaște căsătoria cu Ioana Dolette, Nicky l-a urât mereu pe regele Carol al II lea. Cu toate acestea a fost singurul care a venit la înmormântarea fratelui său. „Am venit la înmormântarea lui Carol, pentru că am simțit că era de datoria mea, deși l-am urât pe fratele meu mai mult decât orice pe lume. Carol a fost însă fratele și regele meu“, preciza acesta în 1953.
Se încarcă comentariile...
