Cum a ajuns un zilier sărman să se scalde în lux. Povestea lui Gheorghe Gheroghiu-Dej, primul lider comunist al României

Viaţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej face parte din categoria poveştilor de succes din filmele hollywoodiene. S-a născut pe 8 noiembrie 1901 la Bârlad, într-o familie săracă, și a ajuns să vorbească în faţa celor mai importanţi lideri ai lumii, la Adunarea Generală a ONU, dar și să se scalde în lux.

Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider comunist al României FOTO Adevărul

 Însă, în ţară, sub girul său s-a realizat colectivizarea agriculturii, cu toate neajunsurile sale, cum ar fi represiunea împotriva ţărănimii. La fel şi represiunea contra oricărei opoziţii politice şi a elitei României interbelice sub sloganul „zdrobirii duşmanului de clasă".

Despre copilăria şi tinereţea lui Gheorghiu-Dej cunoaştem puţine informaţii. Acestea provin în general din biografiile realizate în anii puterii sale. Aflăm că tatăl era muncitor industrial, însă nu cunoaştem detalii despre mama sau fraţii lui.

A fost un sindicalist înfocat

Gheorghe Gheorghiu, pe numele său de la naştere, a intrat copil în „câmpul muncii". Era destinul majorităţii copiilor din familiile sărace ale timpului. A lucrat de la 11 ani ca zilier la diferite ateliere şi fabrici. Când a împlinit 15 ani s-a angajat ucenic electrician la întreprinderea „Steaua Română" din Moineşti. Ulterior s-a specializat în această meserie la Câmpina. La 20 de ani, în 1921, Gheorghe Gheorghiu s-a mutat cu lucrul la atelierele Societăţii de Tramvaie din Galaţi. Biografiile oficiale susţin că a fost sindicalist înfocat, înfruntând autorităţile. În 1926 s-a angajat la Atelierele CFR din Galaţi, unde şi-a desăvârşit activitatea sindicală.

Contactul cu ideile Partidului Comunist s-ar fi realizat în această perioadă. Tânărul Gheorghiu a găsit un manifest şi o broşură semnată Comitetul Central al PCdR, referitoare la aniversarea unui an de la greva de la Lupeni (august 1929). A vorbit în şedinţa de sindicat despre ideile din manifest, însă colegii social-democraţi nu i-ar fi dat atenţie, susţine biografia. Văzându-l convins de ideile manifestului, un comunist care a participat la adunare i-a făcut legătura cu organizaţia locală a PCdR. Astfel ar fi început contactul dintre muncitorul Gheorghe Gheorghiu şi mişcarea comunistă.

A îmbrăţişat principiile „luptei de clase"

După intrarea în PCdR, Gheorghiu a activat pe linie sindicală. Din cauza înverşunării sale, a fost mutat disciplinar în localitatea Dej, în august 1931. Acolo a militat printre muncitori să abandoneze organizaţia social-democrată şi să îmbrăţişeze principiile „luptei de clase" abordate de sindicatele unitare (comuniste).

Gheorghe Gheorghiu şi-a adăugat la numele său şi Dej, după moda bolşevicilor, pentru a se identifica acţiunilor comuniste dintr-o anumită zonă. Punctul maxim al crizei economice din anii '30 l-a găsit pe Gheorghiu-Dej muncitor la Atelierele de reparaţii CFR Griviţa din Bucureşti. Oficial, în calitate de sindicalist, dar în principal ca agitator comunist, a fost implicat în organizarea muncitorilor ceferişti de la începutul anului 1933. A fost arestat la 14 februarie 1933, fără să fi participat la greva din 16 februarie .În pofida acestei situaţii, a primit o gravă condamnare, redusă prin recurs la zece ani închisoare. Pedepsele mari primite de ceferişti au avut ecou în rândul stângii franceze. Chipul lui Dej şi al celorlalţi tovarăşi ai săi condamnaţi exclusiv pe temeiul agitaţiei pentru greve au ilustrat cărţi poştale răspândite cu sutele de mii în mediile stângii franceze.

 La 19 august 1933 a fost condamnat prin Sentința nr. 571 la 12 ani de muncă silnică, în urma procesului de la Craiova, începându-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana, lângă Câmpina. În 1936 este ales în absență, membru al CC al PCdR, devenind lider al facțiunii din închisori a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică – facțiunea moscovită).

Închis în aceeași celulă cu Nicolae Ceaușescu, devine mentorul politic al acestuia din urmă. La 12 august 1944, înainte de lovitura de stat, a evadat din închisoare, fiind adăpostit în subsolul unei case din Râmnicu-Vâlcea.

A condus PCR, alături de Ana Pauker

A fost ales Secretar general al Partidului Comunist Român la Conferința națională din 16 octombrie 1945 și a condus PCR în colaborare cu Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, care au fost aleși membri ai Biroului Politic și secretari. 

Gheorghiu-Dej a fost liderul comunist al României din 1947 până la moartea sa și președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 - 19 martie 1965. Primul lider al României comuniste a murit fulgerător după conferinţa Tratatului de la Varşovia. Acest lucru a născut suspiciuni, apărând numeroase teorii privind sfârşitul ”primului ceferist al ţării”. Una dintre acestea arată că Dej, un adversar înverşunat al destalinizării, a fost asasinat prin iradiere.  

Maşinile sale erau aduse din Elveţia

Înclinaţiile liderului comunist pentru lux au făcut adesea subiectul bârfelor din vremea sa. Înainte de a se angaja în atelierele CFR, Dej fusese un umil ucenic de pantofar, însă două decenii mai târziu, odată ajuns la putere devenise în scurt timp faimos pentru standardul său de viaţă ridicat. Se îmbrăca la fel ca un „burghez”, purtând articole de vestimentaţie scumpe şi guler alb, create la casele de modă cele mai cunoscute din Bucureşti, Leonard şi Covalciuk, iar din meniul său preferat nu lipseau caviarul în cantităţi impresionante şi coniacul franţuzesc scump.

Dej îşi construise o vilă somptuoasă în Parcul „Gheorghe Gheorghiu Dej” de pe Şoseaua Kisselef, dar mai deţinea proprietăţi la fel de scumpe pe malul Lacului Snagov şi la Sinaia. Gheorghe Gheorghiu Dej deţinea o limuzină model ZIL 111, de 5.8 metri lungime, achiziţionată din URSS, însă din colecţia sa de maşini de lux nu lipseau automobilele americane. „Deţinea un Buick şi un Lincoln. Ambele maşini au fost aduse din Elveţia, ca multe alte automobile americane care circulau în România. Americanii vând aceste maşini unor companii din Elveţia, care le revând către Guvernul român, înainte ca ele să ruleze mai mult de 20.000 – 25.000 de kilometri”, arăta o notă informativă, din 1951, despre Dej.