Forbes. Hobby-uri de businessmen pe timp de criză
0Chiar şi în aceste vremuri tulburi, oamenii de afaceri români nu renunţă la investiţiile în pasiunile care le îmbogăţesc viaţa: bărcile cu motor, caii sau porumbeii voiajori
Pasiunea pentru ambarcaţiuni îl costă pe brokerul Bogdan Andriescu cel puţin 2.500 de euro pe an, din care numai poliţa CASCO şi cea de răspundere civilă faţă de terţi ajung la 1.000 de euro. Andriescu visează să străbată mările pe o barcă cu pânze, dar se mulţumeşte deocamdată cu o ambarcaţiune ceva mai „prozaică", o barcă cu motor. „Îmi place să navighez pe mare, dar bărcile cu motor nu reprezintă alegerea ideală", explică el. Soţiei îi displac valurile, dar pentru a împăca pe toată lumea, brokerul a ales „cea mai mică barcă pentru mare".
De câţiva ani, familia Andriescu a descoperit că ambarcaţiunea este perfectă pentru navigaţia pe... canalele din Delta Dunării. Dar nu şi-a pus visul... în cui. Aşteaptă momentul potrivit pentru a cumpăra şi o ambarcaţiune cu pânze.
Dacă pentru prima barcă achiziţionată din Ungaria, în urmă cu patru ani, a scos din buzunar 60.000 de euro (la pachet a mai primit o barcă „mai uşoară", cu un motor de patru cai-putere), pentru ambarcaţiunea cu pânze pe care va străbate mările este pregătit să achite o sumă mult mai mare (nu spune însă cât). Chiar şi cei doi copii, Filip (şase ani) şi Katerina (11 ani), au fost „molipsiţi de această pasiune, băiatul preferă barca cu motor, iar Katerina iubeşte velele", explică
zâmbind Bogdan.
La vârsta de zece ani, brokerul lua lecţii de navigaţie pe un vas cu pânze, pe lacul Siutghiol din Mamaia, însă pasiunea pentru acest domeniu a apărut mult mai târziu. „Pe atunci eram fascinat de schiul nautic pe care începusem să-l practic înainte de a ajunge la şcoală şi cu care am obţinut adevărate performanţe... de amator, evident", îşi aminteşte Bogdan. Dar vremurile bune de la începutul anilor '70 au apus, şi Andriescu n-a mai avut ocazia să fie pe un velier pentru că în România acelor timpuri nu exista ideea de a naviga „din plăcere".
Douăzeci de ani mai târziu, a ajuns să se ocupe de lichidări de daune pe segmentul maritim. Noul „job" se potrivea mănuşă cu pregătirea din facultate (a absolvit secţia de hidraulice şi pneumatice de la Universitatea Politehnică din Bucureşti), mai ales că, deşi nu a mai ieşise pe mare, avea obiceiul să citească „orice carte despre bărci care îmi cădea în mână". Avea în portofoliu peste 300 de nave, iar în lucru erau în mod constant 1.000 de dosare de daună. „Am ajuns să trăiesc practic în acest domeniu, nu doar din meseria propriu-zisă. Eram aproape de comandanţi şi mergeam mult cu navele", spune Bogdan.
Meseria l-a purtat până în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat mai mult de un an pentru una dintre cele mai renumite companii de asigurări, St. Paul Travelers. Cu brevetul internaţional de skipper în buzunar, Adriescu şi-a reînceput aventura pe apă în urmă cu aproape şase ani, participând la regate, unde a reuşit să urce pe podium (locul III) şi să se claseze foarte aproape de primele locuri (locul IV).
I-a trecut prin minte, la un momen dat, să-şi construiască singur o barcă, dar şi-a dat seama că nu avea nici timpul şi nici cunoştinţele tehnice necesare. „«Corsarul» a fost barca pe care am concurat o bună bucată de timp, până când am avut un accident şi era să ne scufundăm. Era o barcă din lemn, construită de nea Matei (n.red: Matei Stanei), fostul antrenor al gimnastei Cătălina Ponor", adaugă Bogdan. Brokerul regretă că în România, sezonul pentru yachting este destul de scurt (trei luni de vară). Pentru proprietarii de ambarcaţiuni nou-intraţi în branşă, are o singură recomandare: „Este important să-ţi parchezi barca iarna într-o hală pentru că altfel rişti să-ţi pocnească motorul din cauza gerului, iar un motor costă între 10.000 şi 50.000 de euro".
ENERGIE ŞI PASIUNE. Când personajul Tom Booker, interpretat de Robert Redford în filmul „Îmblânzitorul de cai", este prezentat drept un expert care ajută oamenii să rezolve orice probleme legate de cai, el îşi corectează, elegant, interlocutorul: „De fapt, eu ajut caii să rezolve problemele legate de oameni". Privind cei şapte cai din rasă olandeză Friesian ai milionarului Iustin Paraschiv, nu poţi să nu-i dai dreptate deplină lui Redford.
Negri şi frumoşi, de o eleganţă princiară, cele şapte animale de rasă inspiră o blândeţe deplină, dar şi o seninătate care îl ajută pe stăpânul lor să treacă peste toate momentele dificile din business. „Pasiunea pentru cai îmi face viaţa mai frumoasă şi mă ajută să trec peste lucrurile mai puţin plăcute care se întâmplă zi de zi", recunoaşte Iustin. Cu mâna pe gâtul preferatului său, Asante, Iustin pare un „îmblânzitor de cai" - însă nu din Montana, precum Redford, ci din Mizil - care şi-a însuşit cu brio limbajul de comunicare cu necuvântătoarele. Sub mâinile lui Iustin, calul se linişteşte şi pare să-i transmită din energia lui.
„Tatăl meu este un mare iubitor de cai, iar eu am crescut îndrăgindu-i, până când s-a transformat într-o adevărată pasiune", povesteşte businessmenul. De la primul cal, cumpărat de tatăl său la vârsta de 11 ani, Iustin a ajuns la o investiţie de 50.000 de euro în cei şapte „olandezi" rasa Friesian. O sumă pe care ar fi putut să o folosească pentru orice altceva - de la o maşină puternică la o mică afacere. Aceasta şi-a dovedit, însă, „randamentul" cu vârf şi îndesat. Satisfacţia sufletească pe care i-o dau caii nu se compară cu nimic altceva! „Nu există un moment anume în care caii mei să-mi fi adus bucurie, ei mă fac fericit tot timpul", afirmă Iustin.
Unde încap şase cai de rasă, încap şi... o sută de prieteni înaripaţi, sub forma unor frumoşi porumbei voiajori. La fel ca şi pasiunea pentru cai, interesul lui Iustin pentru columbofilie s-a trezit la o vârstă fragedă, datorită unui cadou care s-a dovedit a fi de bun augur. „La aniversarea de zece ani am primit doi porumbei voiajori şi atunci au început problemele pentru părinţii mei", glumeşte el. Pentru că nu puteau construi o volieră frumoasă doar pentru doi porumbei, au fost nevoiţi să mai cumpere încă şase şi, până la sfârşitul primului an... încă o sută de zburătoare.
În prezent, porumbeii se luptă cu caii Friesian pentru un loc în inima şi în orarul extrem de încărcat al tânărului de 29 de ani. „Nu petrec cu ei atât de mult timp pe cât aş vrea", recunoaşte Iustin, însă lucrurile sunt pe cale să se schimbe cât de curând, pentru că pasiunea sa va deveni o parte integrantă a... businessului pe care îl conduce. Antreprenorul are un proiect pentru un „super hotel" pentru porumbei, cu o capacitate de aproximativ 1.500 de capete.
Printre „oaspeţii" de vază se vor afla porumbei provenind de la marii columbofili naţionali şi internaţionali. Comunitatea columbofililor este, de altfel, una extrem de unită. „Sunt mai bine organizaţi şi au mai multă coeziune decât orice partid politic", glumeşte Iustin, care a început abia anul trecut seria întâlnirilor cu alţi pasionaţi ai domeniului. Printre sfătuitorii săi se numără doi dintre cei mai mari columbofili români care, în cea mai mare parte a timpului, sunt oameni de afaceri de succes: Sorin Stănescu, proprietarul Farmavet, şi Cosmin Olteanu, proprietarul Oltina. De vreme ce porumbeii şi caii îşi dispută întâietatea în agenda zilnică a lui Iustin, tot împreună ocupă şi un pătrăţel din... bugetul său lunar, cheltuielile de întreţinere totale ridicându-se la circa 7.000 de euro pe lună, aproape 85.000 de euro pe an.
O sumă pe care orice om de business ar cântări-o cu multă grijă! Când apar Asante şi fraţii săi, însă, problemele lui Iustin par să se risipească, fiind înlocuite de un zâmbet larg. Un cal poate fi cel mai bun sfătuitor fără să scoată măcar vreun sunet sau, vorba personajului lui Redford, „când am o problemă, mă gândesc că ar trebui să ascult ce are de spus şi calul meu". Iustin Paraschiv i-ar da, cu siguranţă, dreptate.
Citiţi mai multe despre hobby-urile pe timp de criză în numărul 38 al revistei Forbes România.
Se încarcă comentariile...
