Vânzările lui Adrian Ghenie sunt de neoprit. Cum să faci să vinzi un tablou cu 4 milioane de euro
0
La o zi după vânzarea unui tablou cu 4 milioane de euro, Adrian Ghenie a luat pe un portret al Elenei Ceauşescu moartă suma de 250.000 de euro. Sunt mai multe mişcări inteligente pe care le-a făcut în carieră românul: în primul rând, stabilirea la Berlin acum doi ani, găsirea unui galerist influent pe plan internaţional şi, nu în ultimul rând, aproprierea unor simboluri care vorbesc oricărui om din lume: Rothko, Van Gogh, soţii Ceauşescu.
De-abia se stinseseră cât de cât comentariile legate de recordul personal înregistrat de pictorul român Adrian Ghenie cu vânzarea unei replici la scară a „Florii Soarelui“, celebra pictură a lui Van Gogh, cu suma de 4 milioane de euro, când o nouă ştire de pe agenţiile internaţionale vine să bulverseze apele atât de stătute ale pieţei de artă autohtone. Un portret al Elenei Ceauşescu, sinistra dictatoare împuşcată în 1989, realizat de artistul român Adrian Ghenie, a fost vândut cu 197.000 de lire sterline (250.190 de euro), la o licitaţie organizată recent, la Londra, de casa Sotheby’s.
Tabloul "Untitled (Elena Ceauşescu)", un ulei pe pânză realizat în 2010 de Adrian Ghenie, era estimat iniţial la o sumă cuprinsă între 60.000 şi 80.000 de lire sterline (76.200 – 101.600 de euro) şi a fost scos la vânzare pe 11 februarie, la Londra, în cadrul licitaţiei "Contemporary Art Day Auction", a prestigioasei case de licitaţii londoneze Sotheby's.
Ghenie o vinde pe Elena Ceauşescu. Moartă
Lucrarea provine de la Mihai Nicodim Gallery, din Los Angeles, unde a şi fost expusă, în anul 2010. Această pictură a lui Adrian Ghenie are la bază o fotografie a Elenei Ceauşescu, soţia dictatorului român Nicolae Ceauşescu. Imaginea respectivă a fost realizată în ziua execuţiei acestui cuplu şi a fost difuzată intens în presa internaţională la momentul respectiv, potrivit sothebys.com.
La aceeaşi licitaţie a casei Sotheby's, din 11 februarie, a mai fost vândut un tablou al lui Adrian Ghenie, "Untitled", un ulei pe pânză, realizat în anul 2011, care prezintă portretul unui bărbat (subiect de bază în pictura europeană, de la van Eyck încoace). Estimată la 60.000 - 80.000 de lire sterline, lucrarea a fost adjudecată pentru 137.000 de lire sterline (173.990 de euro).
Pe de altă parte, săptămâna trecută, la o altă licitaţie organizată la Londra, de casa Sotheby's, artistul român Adrian Ghenie a stabilit un record personal. Tabloul său "The Sunflowers in 1937" (foto jos), care era estimat la o sumă cuprinsă între 500.000 şi 770.000 de euro, a fost vândut pentru 3.117.000 de lire sterline (4.030.918 euro).
Să ştii să-ţi manageriezi cariera
Cum a fost posibil pentru artistul român, născut în 1977 şi lansat pe-o orbită internaţională în ultimii ani, să ajungă la astfel de vânzări record? O analiză sumară a criteriilor după care funcţionează pieţele de artă, precum şi specialiştii în licitaţii şi comerţul cu obiecte simbolice contactaţi de „Adevărul“, dau la unison acelaşi răspuns: în cazul lui Adrian Ghenie, este vorba despre un complex de factori care-au dus, în timp, la acest succes aparent inexplicabil.
În primul rând, Adrian Ghenie a făcut cea mai bună mişcare pe care o poate face un artist român, un intelectual în sens larg, de la Brâncuşi încoace: să plece din ţară şi să se stabilească în locul unde se dă „ora exactă“ pentru validarea unui artist vizual, fie acesta Paris, Berlin, Londra sau New York. CV-ul său spune astfel: „Născut în 1977, în Baia Mare, Adrian Ghenie a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj şi s-a tot împărţit între acest oraş şi Berlin până în 2013, când a ales în cele din urmă capitala germană“.
E-adevărat că şi până în 2013, la stabilirea berlineză, Adrian Ghenie (foto sus) avusese o activitate intensă pe plan internaţional, ca mai toţi artiştii plastici / vizuali din generaţia sa (Mircea Cantor, Dan Perjovschi, Nicu Ilfoveanu, Gili Mocanu, Roman Tolici, Sorin Tara, Vlad Nancă, Ştefan Tiron sunt destule alte exemple). Ghenie a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, galeria Plan B (foarte importantă), extinsă ulterior şi în Berlin. Plan B a organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneţia din 2007, iar în 2008 a deschis un spaţiu expoziţional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate. Una este însă să fii un artist român cu relaţii şi activitate pe plan internaţional, şi alta este să te stabileşti în Occident, să fii văzut ca „de-al locului“
Daţi-mi un galerist bun, şi ajung la Sotheby’s
Odată ajuns în Occident, trebuie să-ţi găseşti un galerist care să te reprezinte (un fel de manager, de impresar) şi cu care să închei un contract cât mai avantajos, galerist care să-ţi poată introduce lucrările în locurile în care într-adevăr contează. Nu tu îţi duci operele la expoziţii (cele organizate în locaţii prestigioase) sau la casele de licitaţii, de asta se ocupă galeristul tău, pentru că acesta are toate relaţiile făcute şi, cu cât e mai bine cotat, poate credita un artist în alb (este echivalentul agentului literar sau al impresarului muzical; niciun actor serios nu există fără un agent, iată un alt exemplu). Astfel ajungi să fii acceptat la case de licitaţii prestigioase, cum este Sotheby’s.
După cum se vede la o lecturare sumară a CV-ului lui Adrian Ghenie, acesta pare reprezentat de (Mihai) Nicodim Gallery din Los Angeles (deci tot un român, dar impus pe piaţa internaţională), unde a avut expoziţii solo în 2006, 2009 şi 2010. În orice caz, lucrarea cu Elena Ceauşescu vândută joi făcea parte din portofoliul acestei galerii, unde-a fost expusă în 2010. O greşeală care se face frecvent este că se consideră că Ghenie a încasat personal tot cecul de 4 milioane de euro, pentru „Floarea Soarelui“, de exemplu. Nu, această sumă se împarte între artist, galerist şi comisionul casei de licitaţii (de-aceea spuneam mai sus „contract cât mai avantajos“, altfel rişti să nu te-alegi cu mare lucru).
„Vampirizează-i pe Rothko, Van Gogh, Elena Ceauşescu“
O ultimă întrebare (dar poate cea mai importantă) este ce alegi să lucrezi când ai ajuns la acest nivel, ce propui publicului şi cumpărătorului de artă? Dacă ne uităm pe portofoliul lui Ghenie, vedem că acesta lucrează în toate genurile şi temele consacrate de arta plastică, inclusiv pictură figurativă, dar a înregistrat cele mai mari succese (financiar vorbind) cu lucrările „Falsul Rothko“, „Floarea Soarelui“ şi „Elena Ceauşescu“, aşadar toate trei replici a ceva consacrat, produse derivate, evident postmoderne.
Părerea mea este că Adrian Ghenie şi-a dorit să aibă un mesaj universal şi să aleagă teme şi simboluri care spun ceva oricui în lume: Mark Rothko (1903-1970) este în prezent cel mai la modă pictor, lucrările lui înregistrând vânzări record, Van Gogh este, probabil, cel mai cunoscut şi mai bine vândut pictor modern, având în „Floarea Soarelui“ o pictură ultra-iconică, iar fotografia de după execuţie a Elenei Ceauşescu a făcut, prin agenţiile de presă, înconjurul lumii în 1989, devenind ceea ce acum se cheamă „viral“. Ghenie alege aceste imagini iconice (care spun ceva oricărui cetăţean planetar) pe care le copiază, le replică, le adaptează, evident cu o alonjă meditativă asupra a ceea ce înseamnă notorietatea şi celebritatea în zilele noastre.
„Multe dintre piesele sale explorează istoria traumatică a dictaturii în România. (...) Subiectele sale favorite includ figuri infame ale secolului XX, în mod particular cele legate de evenimente ale suferinţei şi genocidului“
/ „Many of his pieces explore the traumatic history of dictatorship in Romania (...). His favored subjects include infamous figures of the 20th century, particularly those connected to events of suffering and genocide“, se scrie pe pagina artistului de pe site-ul news.artnet.com. Adrian Ghenie a ales astfel să vorbească un limbaj universal, eminamente politic şi implicat social, ceea ce este un trend extrem de apreciat în Occident. Ghenie este în rândul lumii, dar în rândul lumii civilizate.
Ghenie, tipic pentru o cultură a comentariului
Odată ce ai vândut atât de bine, lucrurile încep să meargă de la sine şi să vinzi în continuare în virtutea inerţiei (atenţie, însă, piaţa de artă este extrem de fluctuant-oscilantă şi modele se schimbă foarte uşor; inutil de spus că este ceva destul de paralel cu valoarea reală a unui artist, care-i mult mai greu de cuantificat). Conform news.artnet.com, Adrian Ghenie este deja cunoscut la nivel internaţional, lucrările sale aflându-se în colecţiile unor importante galerii şi muzee din lume, între care şi Centrul "Georges Pompidou". Printre fanii artistului s-ar număra, conform sursei citate, şi magnatul francez François Pinault, CEO-ul grupului de lux Kering, care are mai multe subsidiare, între care Alexander McQueen, Balenciaga şi Gucci.
Pentru a înţelege mai bine specificitatea fenomenului Adrian Ghenie, aş mai încerca o paralelă. Dacă un artist ca Vincent van Gogh îşi punea drama, sufletul, geniul şi nebunia în pânzele sale, creând astfel nemuritoarea „Floare a Soarelui“ – dar acelaşi van Gogh nu a vândut nimic în timpul vieţii –, Adrian Ghenie, în tabloul său vândut cu 4 milioane de euro, nu face decât să comenteze, să replicheze, să mediteze asupra ilustrului său înaintaş. Este o acţiune tipică pentru o cultură a comentariului, a „jocului secund“, cum este cultura occidental-postmodernă actuală.
Se încarcă comentariile...
