Strămoşii noştri pe alese, într-o carte. Călătorie în istoricul boierimii române

Filip-Lucian Iorga, în vârstă de 31 de ani, este un tânăr istoric şi publicist român

Cartea „Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române“, scrisă de Filip-Lucian Iorga, va fi lansată joi, 7 februarie, de la ora 18.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Istoricii Lucian Boia şi Neagu Djuvara vor prezenta volumul alături de autor.

Volumul „Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române“, de  Filip-Lucian Iorga,   are capitole despre aristocraţii francezi, urmaşi ai troienilor, ai galilor sau ai francilor, dar şi despre mitologiile  voievodale româneşti.

Autorul Filip-Lucian Iorga este descendent, pe linie maternă, al unui vechi neam de moşneni ialomiţeni, Bărbuleştii din Poiana, înrudiţi prin alianţă cu familii ca Străjescu, Rosetti, von Kraus (nobili saşi din Făgăraş şi Codlea). Pe linie paternă, descinde dintr-o familie Iorga din fostul judeţ Râmnic.

În volumul "Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române“ , publicat de Humanitas, autorul îi portretizează pe Cantemireştii, urmaşii lui Timur-Lenk sau pe Basarabii de după Basarabi: Craioveşti, Brâncoveni şi Bibeşti.

Sunt realizate şi portretele memorabile ale unor personalităţi: istoria lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu este văzută între fabulaţie şi aristocratism, iar Vasile Alecsandri este numit veneţianul. 

"Oricare dintre noi avem, fie că ni-i cunoaştem, fie că nu, doi părinţi, patru bunici, opt străbunici şi tot aşa. Ei par să fie un dat de nezdruncinat, dar v-aţi gândit vreodată că strămoşii pot fi şi ei inventaţi sau reinventaţi, că putem alege, conştient sau nu, pe care dintre înaintaşi să-i privilegiem şi pe care să-i ignorăm? Pentru că aceste alegeri nu sunt nici întâmplătoare, nici lipsite de sens, vă invit în continuare la o călătorie printre strămoşi reali şi închipuiţi", spune autorul, în prefaţa cărţii.

"Când vine vorba despre acest joc al strămoşilor, genealogia şi istoria imaginarului se întâlnesc.

Unul dintre obiectivele cele mai importante pe care mi le propun este acela de a încerca sinteza unui subiect tratat, aproape fără excepţii, la noi şi aiurea, în mod fragmentar şi sporadic. De aici şi riscul fatalei risipiri şi superficializări a demersului: se ştie, qui trop embrasse mal étreint! Într-un asemenea demers poţi lesne eşua în compilaţie, dar asta nu mă poate face să renunţ la dorinţa de a încerca sinteza.

FAMILII BOIEREŞTI CU ORIGINI NĂSTRUŞNICE

Fără a privi imaginarul genealogic ca pe o structură rigidă, care ar fi traversat istoriile şi geografiile, din Egiptul antic până în secolul al XXI-lea, păstrându-şi mereu aceleaşi contururi, cred totuşi că, pentru a încadra discuţia dedicată familiilor boiereşti din Moldova şi Ţara Românească, este necesar mai întâi să urmărim imaginarul genealogic, în cât mai multe forme şi manifestări ale lui, cu riscul asumat de a nu le putea acoperi exhaustiv şi aprofundat.

E poate o lipsă de măsură să vrei să cuprinzi într-o aceeaşi carte Egiptul antic, Grecia, Roma, Evul Mediu şi istoria Ţărilor Române în secolele XVIII–XIX. E imposibil astăzi să mai cunoşti nuanţat şi detaliat toate aceste epoci şi locuri. Dar, din nou, am riscat de dragul sintezei şi al comparaţiei. Ajungând la Ţările Române, ne vom întâlni cu familii boiereşti care-şi construiesc sau pentru care sunt inventate origini dintre cele mai năstruşnice. Din pitorescul acestor fabulaţii transpare însă şi felul în care imaginarul genealogic a influenţat nu numai destinele individuale, ci şi societatea în care boierii amatori de strămoşi (mai) iluştri au fost agenţi ai modernizării.

Nu, nu cred că analiza istorică are voie să se inhibe din astfel de considerente.

Discuţia despre imaginarul genealogic nu scade cu nimic rolul istoric al boierimii. Dimpotrivă, diversitatea şi forţa imaginarului genealogic demonstrează importanţa originilor în conturarea identităţii individuale şi familiale, confirmă locul de primă importanţă al boierimii în istoria Moldovei şi a Ţării Româneşti şi ajută la înţelegerea rolului esenţial pe care boierimea l-a jucat în modernizarea societăţii româneşti. Imaginarul genealogic ne ia cu el într-o lume în care prestigiile se construiau din elemente poate ceva mai pline de farmec decât cele cu care suntem noi obişnuiţi.

Îmi amintesc unul dintre paradoxurile cu care mă uimea regretatul Alexandru Paleologu: adevărul spus fără talent este minciună, iar minciuna spusă cu talent poate deveni adevăr. Fără să cădem într-un relativism absolut, e limpede că talentul nu lipseşte din fabulaţiile genealogice şi că multe dintre acestea au lăsat urme adânci şi durabile în mentalităţi, în vieţile oamenilor şi în mecanismele sociale", explică Filip-Lucian Iorga, în cuvântul înainte.

LUCIAN BOIA: "ISTORIA MENTALITĂŢILOR ŞI A REPREZENTĂRILOR SOCIALE"

Cartea nu este "numai interesantă şi adesea hazlie, ci şi cu adevărat pasionantă, spune Neagu Djuvara. "În genere, fanteziile genealogice au fost tratate mai curând drept curiozităţi, evocate în note marginale, pentru pitorescul lor anecdotic. Este meritul lui Filip-Lucian Iorga de a introduce subiectul cu adevărat în istorie: în istoria mentalităţilor şi a reprezentărilor sociale.  El arată în chip convingător că lucrul care contează până la urmă nu este atât realitatea strictă a unei descendenţe, cât propria reprezentare a acesteia şi mai ales receptarea publică. Ne aflăm în faţa unor strategii de legitimare, oglindind dorinţa de afirmare şi lupta pentru întâietate între familiile boiereşti, şi nu mai puţin efortul acestora de a se integra în aristocraţia europeană.  E în fond o preluare, şi sub acest aspect, a modelului occidental, odată cu procesul de modernizare şi occidentalizare declanşat după 1800", subliniază istoricul Lucian Boia, care va prezenta volumul joi, la Librăria Humanitas din Cişmigiu.