ÔÇ×Scrisori c─âtre TaisiaÔÇť, de Petru Cimpoe┼ču, 21 de epistole despre consecin┼úele deciziilor personale ┼či supravie┼úuire | FRAGMENT

0
0
polirom
FOTO: POLIROM

ÔÇ×Adev─ârulÔÇť v─â prezint─â, ├«n exclusivitate, un fragment din romanul ÔÇ×Scrisori c─âtre TaisiaÔÇť, de Petru Cimpoe┼ču, publicat de cur├ónd ├«n colec┼úia Fiction Ltd. a Editurii Polirom.

Ajuns la v├órsta senectu┼úii, Adrian Doltu recurge la un insolit mod de analiz─â a propriei vie┼úi. O via┼ú─â care a traversat at├ót regimul comunist totalitar, c├ót ┼či perioada de tranzi┼úie postdecembrist─â ┼či care i-a fost influen┼úat─â ├«n mare m─âsur─â de ├«nt├ómpl─ârile din propria familie. Cele dou─âzeci ┼či una de scrisori pe care i le trimite fostei sale iubite constituie tot at├ótea imersiuni ├«n trecutul problematic al personajului, dar ┼či prilejul unui examen sever al propriilor compromisuri. ├Än cele din urm─â, nemaiav├ónd nimic de pierdut, constat─â c─â frica de via┼ú─â l-a dedicat unui destin pasiv, iar prin raportare la istoria recent─â, reflec┼úiile sale se extind asupra unei ├«ntregi genera┼úii. Cu un u┼čor subtext polemic, romanul Scrisori c─âtre Taisia pune ├«n oglind─â predestinarea ┼či consecin┼úele deciziilor personale, instinctul de supravie┼úuire ┼či recuperarea prin jertf─â a demnit─â┼úii umane.

Fragment

Ne amintim mai u┼čor o melodie dec├ót versurile ei. ├Ämi pare c─â aceste fr├ónturi compun un fel de melodie al c─ârei text aproape c─â nu mai conteaz─â. Ad─âug├óndu-i cuvinte pentru a o ├«n┼úelege, m─â tem a┼č falsifica-o. De┼či sunt con┼čtient c─â faci parte din trecut, speran┼úa c─â vei citi persist─â! Raportul meu cu timpul devine ├«ntr-at├ót de problematic ├«nc├ót ├«mi pare c─â eu ├«nsumi nu ┼čtiu ce va urma.

├Ämi amintesc melodia acelui anotimp, f─âr─â s─â-i pot confirma notele. Plute┼čte ca un nor alb din care se r─âsfir─â din c├ónd ├«n c├ónd o pulbere alb─âstrie, apoi liliachie, apoi profirie. Ascun┼či ├«n lumina unui amurg aproape fosforescent, pe str─âdu┼úe l─âturalnice cu umbre lungi, tot mai departe, c─âtre margine, unde ne puteam ┼úine de m├ón─â f─âr─â s─â fim recunoscu┼úi, p├ón─â la ultimele case, dincolo de care, dac─â ├«naintam pe o c─ârare ┼čerpuit─â, ajungeam la linia ferat─â, m─ârginit─â de lanuri cu porumb sau floarea-soarelui. ┼×i iat─â-ne ├«n plin─â c├ómpie, cu inima zburd├ónd printre iluzii! ┼×i cu ├«ncredin┼úarea c─â ne ├«ndrept─âm c─âtre o nou─â ├«n┼úelegere a lucrurilor.

Dar vara aceea a trecut at├ót de repede! Mai cur├ónd o senza┼úie de continu─â evaporare a zilelor, una dup─â alta, ├«ntr-un spa┼úiu adiabatic, etan┼č. Dincolo de geamul lui aburit, ├«nt├ómpl─ârile joac─â un teatru de umbre, ├«n timp ce, din loc ├«n loc, cineva ┼čterge sticla cu v├órful degetelor. C├ónd ├«ncerc s─â-mi amintesc ceva anume, g├óndurile se ├«mpotmolesc, cuvintele se desprind cu greu unele de altele. R─âm├óne doar nelini┼čtea, ├«nd─âr─âtul unui ┼čir de presim┼úiri am─âgitoare. Ca ale unui c├óine fl─âm├ónd care tresare prin somn atunci c├ónd viseaz─â c─â m─ân├ónc─â.

POLIROM

Nu sunt propriu-zis amintiri, ci u┼čoare spasme ale memoriei, unele dintre ele gre┼čit ├«ncadrate ├«n timp. Vizita lui Gorbaciov ├«n Rom├ónia ┼či comentariile de la radio Europa liber─â, zvonuri despre o grev─â a muncitorilor de la atelierele Nicolina din Ia┼či, succesul nebun al filmului ÔÇ×LiceeniiÔÇŁ, dar tu nici nu ai vrut s─â-l vezi, Congresul al II-lea al Educa┼úiei Politice ┼či Culturii Socialiste... Minute ┼či ore febrile, pe care le tr─âiam mereu h─âituit ┼či mereu la p├ónd─â, lacom, precipitat, ├«ntr-o continu─â alarm─â a sim┼úurilor, uimit de ce mi se ├«nt├ómpl─â sau speriat ┼či sf├ó┼čiat de ├«ndoial─â, mereu sub semnul unei primejdii iminente. Improviz├ónd la nesf├ór┼čit ocaziile clandestinelor noastre ├«nt├ólniri. C├ónd ajungeam ├«n preajma ta ┼či ├«┼úi atingeam, fie ┼či numai ├«n treac─ât, bra┼úul sau ├«ncheietura m├óinii, aerul se ├«mbiba de o lumin─â secret─â ce p─âtrundea apoi ├«n capilarele lucrurilor, ├«nvelindu-le ├«ntr-un nimb subtil ┼či f─âc├óndu-le aproape imponderabile, ├«nc├ót p─âreau aduse din alt─â lume. Apoi, c├ónd reu┼čeam s─â ├«nchid o u┼č─â ├«n urma noastr─â, graba de a-mi potoli setea de tine ├«mi provoca un vertij al c─ârnii prefigur├ónd dizolvarea ├«ntr-un alt corp. Ceva din tine devenea eu ├«nsumi. ├Änchideam ochii ┼či te ghiceam ├«n mirosul parfumului sau ├«n gustul s─ârat al pielii, ├«┼úi c─âutam gura, scobitura claviculei sau o anumit─â cut─â de sub b─ârbie. ┼×uierul tremurat al respira┼úiei, unghiile ├«nfipte ├«n grumaz, g├ótul sub┼úire ┼či fierbinte, pielea rece a obrajilor, s├ónii goi ap─âs├óndu-mi pieptul abia dac─â invocau ocazia unei materii, erau mai degrab─â mici extaze provocate de turbulen┼úa magnetic─â a vreunei constela┼úii ├«ndep─ârtate, str├óngeam ├«n bra┼úe o alc─âtuire de halucina┼úii ┼či pl─âsmuiri, l─âs├óndu-m─â purtat de ele p├ón─â ├«n cele mai ├«ntunecate arcane ale volupt─â┼úii.



Ultima or─â

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite