Ce se întâmplă cu nutrienții după recoltă? Circuitul eficient care îi întoarce în sol

Foto: shutterstock.com

După ce combina pleacă din parcelă, o parte dintre nutrienții folosiți pentru formarea culturii pleacă odată cu boabele, semințele, furajele sau alte produse recoltate. Altă parte rămâne în rădăcini, paie și resturi vegetale și poate reintra treptat în sol. Pentru fermieri, următoarea etapă este refacerea acestui bilanț.

Una dintre opțiuni sunt îngrășămintele minerale, care permit completarea rapidă și precisă a nutrienților necesari culturii, fără miros resimțit de comunitățile din proximitate, dar cu o expunere economică tot mai greu de ignorat, mai ales în actuala dinamică geo-politică din Orientul Mijlociu. Producția fertilizanților azotați depinde puternic de gazul natural, iar Europa este dependentă și de importuri pentru o parte importantă din necesarul de azot, fosfați și potasiu. Într-o piață în care energia, rutele comerciale și disponibilitatea materiilor prime sunt influențate de tensiunile geopolitice, costul fertilizării a redevenit astfel o variabilă importantă în bugetul fermei. Comisia Europeană arată că prețurile fertilizanților au crescut din nou în 2025, iar perturbările geopolitice din 2026 au accentuat volatilitatea pieței.

Cealaltă resursă se află, în parte, deja în interiorul sistemului agricol: gunoiul de grajd sau fermă.  Gunoiul de la bovine, dejecțiile lichide de porc sau amestecul de dejecții și așternut provenit de la puii de carne conțin nutrienți care pot fi întorși pe teren și luați în calcul în planul de fertilizare. Trebuie aminitit însă că, fertilizarea nu înseamnă să „umpli” din nou solul, ci să refaci resursele consumate fără a crea surplusuri care se pierd în aer sau apă și să obții recolta și parametrii de calitate urmăriți cu un bilanț corect al nutrienților și cu o expunere mai mică la costurile volatile ale inputurilor externe.

Pe scurt, de reținut:

·        Recolta „exportă” nutrienți. Cantitatea diferă în funcție de cultură, producție și partea plantei care este scoasă de pe teren.

·        Resturile rămase pe parcelă păstrează carbon și elemente nutritive. FAO (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură) arată că îndepărtarea continuă a acestora reduce posibilitatea reciclării nutrienților. O resursă deosebit de valoroasă pentru întoarcerea nutrienților în sol este amestecul de dejecții și așternut vegetal provenit de la puii de carne: relativ uscat și concentrat, acesta furnizează azot, fosfor și potasiu și, prin așternut, readuce și materie organică în sol, combinând astfel aportul de nutrienți pentru cultură cu refacerea materiei organice.

·        Materia organică provenită din ferme (gunoi de grajd / fermă) funcționează ca un rezervor dinamic: prin descompunere, microorganismele eliberează treptat nutrienți utilizabili de plante.

·        Dejecțiile lichide de porc au, în medie, o proporție mult mai mare de azot mineral disponibil rapid decât gunoiul solid de bovine. University of Minnesota Extension (Departamentul Agricol al Universității din Minnesota) indică aproximativ 75–80% azot anorganic pentru dejecțiile porcine lichide, față de circa 10–15% pentru gunoiul solid de bovine.

·        Datele compilate de FAO arată că amestecul de gunoi de pasăre cu așternut este, mai uscat oferă aproximativ 26 kg azot/tonă, comparativ cu aproximativ 5,5 kg/t pentru gunoiul solid de bovine și 7,5 kg/t pentru cel provenit de la scroafe. Compoziția reală variază însă cu furajarea, tipul și cantitatea de așternut, umiditatea și modul de stocare, însă datele FAO arată constant că acest tip de fertilizator este o sursă concentrată de azot și fosfor, cu până la 35,5 kg azot și 34,5 kg P₂O₅/tonă.

·        Mirosul specific din timpul fertilizării organice este un efect temporar, limitat teritorial, cunoscut al acestor lucrări agricole și poate fi perceput mai intens imediat după aplicare. Intensitatea și persistența lui depind de tipul materialului, temperatură, umiditate, vânt și metoda de aplicare. Mirosul se diminuează în câteva ore sau zile, în timp ce nutrienții și materia organică readuse pe teren continuă să intre în procesele solului și ale culturilor și, implicit să susțină calitatea hranei oamenilor.

Foto: shutterstock.com

Ce pleacă de pe câmp odată cu recolta?

Odată cu recolta, din câmp pleacă exact nutrienții care au fost încorporați în plante. La cereale, boabele scot din parcelă o parte din azot și fosfor, iar dacă paiele sunt și ele ridicate, exportul crește. La porumbul pentru siloz, aproape întreaga parte aeriană pleacă din teren, astfel încât bilanțul diferă de cel al porumbului pentru boabe. FAO descrie acest circuit ca pe un echilibru între intrări și ieșiri: fertilizarea și fixarea biologică adaugă nutrienți, în timp ce recolta, levigarea și eroziunea îi scot din sistem. Pentru fermieri, istoricul recoltelor și destinația resturilor sunt, așadar, informații concrete despre ceea ce trebuie refăcut.

Paiele, cocenii și rădăcinile nu sunt echivalentul unui îngrășământ complet, dar conțin nutrienți care pot fi reciclați. Microorganismele îi descompun, iar elementele reintră gradual în circuit. Dacă paiele sunt luate pentru așternut pentru fermele de animale, ele nu dispar neapărat din sistem. Într-un sistem integrat pot reveni ulterior pe teren împreună cu gunoiul de grajd sau de fermă cu așternut. FAO arată explicit că resturile folosite ca furaj sau așternut pot reveni ulterior sub formă de gunoi ori compost.

De ce se întorc pe câmp gunoiul de bovine, dejecțiile porcine și amestecul de gunoi de pasăre cu așternut?

Pentru că solul trebuie să își refacă stocul de nutrienți și materie organică. Gunoiul de bovine este frecvent solid, conține așternut și o proporție mai mare de azot legat organic. Efectul său nutritiv este mai lent, iar aportul de materie organică este important. Dejecțiile porcine sunt adesea lichide și conțin o fracție mare de azot sub formă amoniacală, disponibilă culturii încă din primul sezon. Tocmai această disponibilitate rapidă face necesară limitarea pierderilor de amoniac după aplicare. Amestecul de gunoi de pasăre cu așternut conține dejecții combinate cu paie, talaș sau alte materiale. Este mai uscat și poate concentra cantități importante de azot și fosfor într-o masă relativ mică. Avantajul este densitatea nutritivă și eficiența transportului.

Circuitul funcționează doar dacă nutrienții ajung la cultura următoare

Un nutrient readus pe teren nu este automat un nutrient recuperat. Amoniul lăsat la suprafață se poate pierde sub formă de amoniac, nitrații pot migra cu apa, iar fosforul poate părăsi parcela prin scurgere și eroziune. Metoda de aplicare schimbă rezultatul, motiv pentru care trebuie respectate BAT – cele mai bune tehnici disponibile stabilite la nivel european pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor. Înaintea aplicării dejecțiilor pe teren, BAT cer evaluarea științifică a riscurilor legate de tipul și starea solului, pantă, condițiile climatice, drenaj și apropierea de cursuri de apă; cantitatea aplicată trebuie corelată cu necesarul culturii și cu aportul de azot și fosfor existent în sol. Sunt prevăzute și distanțe de siguranță față de zonele unde există risc de scurgere către apă, verificarea terenului înaintea lucrării și alegerea momentului astfel încât nutrienții să poată fi utilizați cât mai eficient de cultură.

În cazul amestecului de dejecții și așternut provenit de la puii de carne, această precizie este cu atât mai importantă cu cât vorbim despre o resursă agronomică valoroasă și relativ concentrată. Așternutul vegetal adaugă materie organică, în timp ce dejecțiile furnizează azot, fosfor, potasiu și alți nutrienți. FAO arată că gunoiul de pasăre cu așternut poate avea concentrații de nutrienți considerabil mai mari decât unele tipuri de gunoi de fermă (aproximativ 26 kg azot/tonă, comparativ cu aproximativ 5,5 kg/t pentru gunoiul solid de bovine și 7,5 kg/t pentru cel provenit de la scroafe), dar compoziția variază în funcție de furajare, materialul de așternut, umiditate și modul de păstrare. De aceea, analiza compoziției și calcularea dozei sunt esențiale: valoarea nu stă în a aplica mult, ci în a folosi cât mai bine nutrienții pe care materialul îi conține.

După distribuire, BAT recomandă, pentru materialele pentru care tehnica este aplicabilă, încorporarea în sol cât mai curând posibil. Miza este dublă: reducerea pierderilor de amoniac și păstrarea unei proporții cât mai mari din azot acolo unde poate fi valorificat de cultură. Pentru dejecțiile lichide există tehnici precum aplicarea în benzi sau injectarea, care limitează suprafața de contact cu aerul.

Aceleași măsuri explică și o realitate perceptibilă a fertilizării organice: gunoiul de fermă se poate face temporar simțit la nivel olfactiv după aplicare, deoarece materia biologică eliberează compuși volatili. Este un fenomen cunoscut al acestei lucrări agricole, iar existența mirosului nu spune, singură, dacă fertilizarea a fost realizată corect sau incorect. Contează doza, condițiile meteorologice, tehnica de aplicare și timpul până la încorporare. De altfel, reducerea contactului cu aerul și încorporarea rapidă sunt folosite tocmai pentru a diminua atât pierderile de azot, cât și disconfortul olfactiv.

Din această perspectivă, regulile BAT protejează în același timp mediul, comunitățile și valoarea economică a fertilizantului organic: cu cât mai mult din nutrienții existenți în amestecul de dejecții și așternut ajung în sol și sunt utilizați de cultura următoare, cu atât mai puțin se pierde dintr-o resursă pe care fermierul ar trebui altfel să o completeze prin fertilizanți cumpărați.

Foto: shutterstock.com

4 întrebări firești:

Plantele următoarei culturi folosesc direct resturile celei precedente? Nu. După recoltare, doar o parte limitată dintre nutrienții absorbiți de cultură mai rămân pe teren, în rădăcini, paie și alte resturi vegetale; o parte importantă a plecat odată cu producția recoltată. Microorganismele descompun treptat ceea ce rămâne și eliberează o parte dintre nutrienți în forme accesibile plantelor, dar acest aport nu reface singur ceea ce a fost scos din parcelă. De aceea, bilanțul trebuie completat, inclusiv prin întoarcerea în sol a nutrienților din fertilizanți organici, precum gunoiul de fermă și amestecul de dejecții și așternut provenit de la puii de carne, și, atunci când este necesar, prin fertilizanți minerali.

Care dintre cele trei tipuri de fertilizatori organici (de la bovine, porcine sau pui) oferă azot mai rapid? În general, dejecțiile porcine lichide, deoarece o proporție mai mare din azot se găsește în forme minerale, rapid disponibile plantelor. Gunoiul bovin solid eliberează o parte mai mare a azotului treptat, pe măsură ce materia organică se descompune. Amestecul de dejecții și așternut de la puii de carne are însă un avantaj distinct: este relativ uscat și concentrat în nutrienți și combină azotul disponibil mai rapid cu azotul organic eliberat treptat, furnizând în același timp fosfor, potasiu și materie organică. Astfel, valoarea lui nu stă doar în viteza cu care furnizează azot, ci în aportul nutritiv mai amplu pe care îl poate readuce în sol.

De ce contează dacă paiele sunt ridicate de pe teren? Pentru că odată cu ele pleacă materie organică și nutrienți care altfel ar fi putut fi reciclați. Dar ridicarea paielor nu înseamnă neapărat ieșirea lor din circuitul agricol: atunci când sunt folosite ca așternut în fermele de pui, ele se combină cu dejecțiile și se întorc pe teren sub forma unui fertilizant organic mai valoros, care reunește materia organică și carbonul din paie cu azotul, fosforul, potasiul și alți nutrienți proveniți din dejecții. Într-un sistem circular, paiele nu dispar astfel din circuit, ci revin în sol împreună cu nutrienți suplimentari.

Mirosul dovedește că fertilizarea organică nu este aplicată corect? Nu. Fertilizarea organică poate produce temporar și pe suprafețe limitate mirosuri specifice, deoarece materia biologică eliberează compuși volatili în timpul și după aplicare, însă intensitatea mirosului nu măsoară singură nici corectitudinea fertilizării, nici nivelul de emisii și nu este, în sine, un indicator de poluare. Acestea se evaluează prin parametri măsurabili și prin respectarea condițiilor de aplicare. Mirosul poate fi influențat puternic de temperatură, umiditate, vânt, tipul fertilizantului și metoda de aplicare, motiv pentru care regulile BAT prevăd tehnici pentru reducerea emisiilor și a disconfortului olfactiv.

Surse:

CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE, disponibil la: https://faolex.fao.org/docs/pdf/rom232722.pdf

Wilson, Melissa (2024), Nitrogen Availability of Different Manure Types: What We Know and What We Are Researching, Minnesota Crop News, University of Minnesota Extension, 23 sept. 2024, disponibil la: https://blog-crop-news.extension.umn.edu/2024/09/nitrogen-availability-of-different.html

FOOD AND AGRICULTURE ORGANIZATION OF THE UNITED NATIONS (FAO): https://www.fao.org/4/X6113E/x6113e09.htm

Williams, Charles Michael (2013), Poultry Waste Management in Developing Countries: Poultry Manure Characteristics, în Poultry Development Review, Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), pp. 50–51, disponibil la: https://www.fao.org/4/al718e/al718e00.pdf