Straja, stațiunea de schi din Munții Vâlcan. Ținutul legendar de la vechile hotare ale Carpaților VIDEO
0În stațiunea montană Straja din Hunedoara, turiștii găsesc iarna peste 20 de kilometri de pârtii de schi, iar în împrejurimile sale o mulțime de atracții naturale. A fost înființată pe coamele Munților Vâlcan, fostul ținut de hotar dintre Transilvania și Muntenia.
Aflată la 1.400-1.600 de metri altitudine, în Munții Vâlcan, stațiunea montană Straja din Hunedoara a devenit în ultimii ani una dintre cele mai populare zone de agrement din România.
Mii de turiști ajung aici iarna, în fiecare sfârșit de săptămână, pentru a se bucura de pârtiile de schi și de frumusețea locurilor.
Schi în România, la Straja
Chiar și atunci când sezonul rece este sărac în ninsori, iar temperaturile sunt ridicate pentru această perioadă, în stațiunea montană Straja (video) pârtiile de schi, dotate cu zăpadă artificială, pot fi folosite.
Stațiunea montană Straja este accesibilă din municipiul Lupeni pe drumul montan de circa 10 kilometri și cu telegondola, iar în zona alpină sunt aproape 200 de pensiuni și cabane, plus numeroase locuri de schi și săniuș.
„Staţiunea Straja însumează aproximativ 26 de kilometri de domeniu schiabil. 20 de kilometri pot fi acoperiţi cu zăpadă artificială. Cele 11 instalaţii de transport pe cablu asigură accesul facil la toate pârtiile din staţiune. Sunt amenajate 12 pârtii de schi, fiecare fiind echipată cu instalaţie de transport pe cablu. Cinci dintre acestea beneficiază şi de instalaţie de nocturnă, făcând astfel posibilă utilizarea pârtiilor până seara târziu“, arată administratorii zonei de agrement.
Din centrul stațiunii, cele mai aglomerate telescaune urcă spre pârtiile întinse și line de pe Platoul Soarelui, iar un alt telescaun ajunge mai sus, pe Vârful Straja, la 1.865 de metri, locul emblematic din Munții Vâlcan.
Iarna, turiștii pot coborî pe schiuri, în stațiunea montană Straja (video), ori pe potecile de munte spre Pasul Vulcan, numit și Pasul Vâlcan (1.621 de metri), mica stațiune aflată deasupra municipiului Vulcan.
Șoseaua care coboară din Pasul Vulcan este transformată iarna într-o pârtie de schi și săniuș de circa patru kilometri.
În orașul din Valea Jiului, turiștii pot coborî și cu telegondola din Pasul Vulcan, inaugurată în 2009, fiind prima astfel de instalație din Valea Jiului. O altă telegondolă urma să lege, potrivit planurilor autorităților din anii 2000, stațiunile Straja și Pasul Vulcan, însă proiectul nu a mai fost realizat.
Ținutul de la vechile hotare ale Carpaților
Povestea stațiunii Straja a început după Primul Război Mondial, odată cu construirea primei cabane din Munții Vâlcan, numită Straja, în vecinătatea căreia culmile domoale puteau fi folosite iarna ca pârtii.
În anii ’30, Straja devenise loc de pregătire pentru regimentul de jandarmi înființat aici, iar pârtiile sale erau folosite ca locuri de antrenament la schi.
Din anii ’50 până în anii ’90, la poalele Vârfului Straja, călătorii găseau vechea cabană cu 50 de locuri de cazare, înconjurată de păduri și pajiști alpine, administrată de întreprinderea minieră din Lupeni și folosită în special ca loc de agrement al minerilor din Valea Jiului.
În ultimele două decenii, în jurul cabanei Straja s-a dezvoltat un sat de vacanță, în mijlocul căruia schitul ridicat în 1999 a devenit o atracție turistică și un loc de pelerinaj în Vinerea Mare, dinaintea Paștelui.
Deasupra bisericii de lemn și a chiliilor din jurul ei a fost înălțată Crucea Eroilor, în memoria ostașilor români care au luptat în Primul Război Mondial, iar în curtea schitului, turiștii ajung printr-un tunel, pe pereții căruia au fost pictaţi 365 de sfinţi, în ordinea în care sunt sărbătoriţi în câte o zi din an.
„O candelă este veşnic aprinsă în acest tunel şi este mutată în fiecare zi în faţa icoanei sfântului care marchează data curentă din calendar. Oamenii apreciază acest inedit tunel al sfinţilor. Intră în tunel pe o poartă mare din lemn, îşi caută ziua de naştere şi apoi văd chipul sfântului din acea zi, aşa după cum este trecut el în calendarul ortodox“, informau administratorii stațiunii.
Istoria din vârf de munte
Povestea ținutului de la poalele Vârfului Straja a început cu mult timp înainte ca primii turiști să îl exploreze. A fost un loc încărcat de istorie din cele mai vechi timpuri, iar vestigiile sale s-au păstrat vreme îndelungată.
Munții Vâlcan au fost în secolele trecute granițele naturale dintre Transilvania și Muntenia. La poalele Vârfului Straja (1.865 de metri) se înfățișează Pasul Vulcan (1.621 de metri), vechea trecătoare din munți care lega cele două regiuni istorice ale României.
În Antichitate, Pasul Vulcan (video), numit și Pasul Vâlcan, a fost unul dintre drumurile pe care legiunile romane ale împăratului Traian s-au apropiat de capitala dacilor, Sarmizegetusa Regia, ale cărei ruine se află în Munții Șureanu.
Rămășițele taberelor militare romane (castrele de marș) și ale unor fortărețe dacice împânzesc munții, la peste 19 secole de la războaiele daco-romane.
Din Evul Mediu, plaiurile Munților Vâlcan au fost ocupate de păstorii aflați în transhumanță din munții Transilvaniei spre zonele de șes și de câmpie din sudul țării.
Trecătoarea de la poalele Vârfului Straja, care se înălța deasupra Văii Jiului și a ținuturilor Olteniei, a devenit vamă pe „drumul poștalioanelor“ care lega cele două regiuni și se spune că aici, din cauza oboselii, calul lui Mihai Viteazul și-a găsit sfârșitul, în drumul grăbit al voievodului muntean spre Viena.
În secolele următoare, în vremuri de război, turcii s-au folosit adesea de trecătoarea din munți pentru a jefui ținuturile din sudul-vestul Transilvaniei, iar românii pentru a se refugia, în ținutul izolat al Văii Jiului, din fața năvălirilor turcești.
Luptele din defileu
Munții au devenit apoi hotare păzite de grănicerii austro-ungari pe o parte a crestelor și de români, de cealaltă parte.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, vama dintre cele două regiuni s-a mutat la poalele munţilor Vâlcan și Parâng, în Pasul Surduc, odată cu drumul construit prin Defileul Jiului (video).
Lupte grele s-au dat în Munții Vâlcan, în toamna anului 1916, între armatele române și cele austro-ungare și germane, iar peste 1.000 de ostași au murit aici. Tranșeele săpate la poalele Vârfului Straja se văd și în prezent.
În Defileul Jiului călătorii găsesc Crucea de piatră ridicată în memoria generalului român Ioan Dragalina (1860-1916), răpus aici de o rafală de gloanțe în luptele din Primul Război Mondial. Iar în apropiere de monument, Mănăstirea Lainici a rămas locul emblematic al Defileului Jiului.
După Marea Unire din 1 Decembrie 1918, Pasul Vâlcan și-a pierdut rolul de cale de comunicație strategică din Carpați, în favoarea Defileului Jiului, devenit mai accesibil odată cu construirea șoselei și a căii ferate. Ținutul de la poalele Vârfului Straja a devenit însă, cu timpul, un loc tot mai atractiv pentru excursioniști.
Drumul Național 66A traversează Valea Jiului de Vest și îi aduce pe turiști până la poalele stațiunii Straja. Părăsește apoi orașele Lupeni și Uricani și se afundă în munți spre izvoarele râului care desparte Munții Retezat de Munții Vâlcan.
Ținutul momârlanilor
Înainte de a intra în sălbăticie, șoseaua traversează Câmpul lui Neag, un vechi sat al momârlanilor – băștinașii Văii Jiului –, construit în secolul al XV-lea de românii din Țara Românească, ce au trecut munții fugind din calea turcilor.
Câmpul lui Neag și-a păstrat zestrea caselor arhaice din Ținutul momârlanilor și a devenit un reper pentru turiștii care porneau în expediții montane.
„Câmpul lui Neag este un important punct de plecare pentru turiști în Munții Retezatului și deosebit de interesant sub raportul etnografic, în special al arhitecturii construcțiilor țărănești“, îl descria istoricul Octavian Floca.
Toate casele momârlanilor erau din lemn, cu structură de piatră, zidită la rece, adică doar cu pământ, iar unele datează din secolul al XIX-lea, povestesc localnicii. „Ridicarea unor case dura foarte mult pentru acele vremuri.
Lemnul era foarte bine ales, mesteacăn uscat este la noi, care era cioplit. Aici sunt case vechi de momârlani, unde lemnul din care au fost clădite este atât de tare, încât săreau scântei din drujbă, când am încercat să-l tai“, povestea un momârlan.
Satul pitoresc din vecinătatea orașului Uricani (video) și-a mai păstrat autenticitatea până la mijlocul anilor ’80, când înființarea unei cariere miniere a dus la demolarea multor case, a bisericii și a cimitirului din sat.
„Țin minte acest măcel și câtă răutate putea să se exprime. Cu soldații care lucrau în minele de cărbune au scos morții din cimitir, unii îngropați de câteva luni și chiar un băiat înmormântat abia de două zile. Au distrus casele momârlănești cu excavatoarele, deși unii oameni au rămas în ele, nevrând să le părăsească“, își amintește Maria, o localnică din Valea Jiului.
O parte din autenticitatea vechiului sat a fost însă păstrată, iar priveliștea din jurul său este spectaculoasă.
Retezatul Mic, ținutul caprelor negre
Șoseaua care traversează satul se oprește la fostul canton forestier Câmpușel, aflat în mijlocul sălbăticiei, la 20 de kilometri de Uricani.
Aici este „capătul Văii Jiului“, locul de unde călătorii intră în Parcul Național Retezat, părăsind asfaltul pentru a urca pe drumurile forestiere şi pe potecile de munte din Retezatul Mic.
Cu vârfurile sale de peste 2.000 de metri, Retezatul Mic le oferă turiștilor ocazia de a admira pășunile alpine, împânzite de stâne și înconjurate de păduri, unde se află una dintre cele mai numeroase populaţii de capre negre. Iarna, turmele lor pot fi văzute în locuri mai accesibile.
Relieful carstic din Retezatul Mic a favorizat apariția unor monumente ale naturii spectaculoase.
Astfel, Cheile Buţii din Hunedoara se află în apropiere de Lupeni și sunt un loc căutat de amatorii de drumeții, de speologie și alpinism. Ele pot fi traversate doar prin apă, însă din apropierea lor, iubitorii de aventură pot urca pe multe trasee montane în Retezat.
Aproape de Cheile Buții din Hunedoara există şi mai multe peşteri, dar și spectaculoasele cascade de la Valea Mării.
Se încarcă comentariile...
