Fiat Scudo şi VW Transporter, maşini ideale în concediu alături de familie şi prieteni

Ambele modele dispun de nouă locuri, spaţiu în portbagaj pentru tot atâtea persoane, motorizări economice şi dotări destul de bogate. De pe vremea bătrânei Dacia, în România s-a

Ambele modele dispun de nouă locuri, spaţiu în portbagaj pentru tot atâtea persoane, motorizări economice şi dotări destul de bogate.

De pe vremea bătrânei Dacia, în România s-a împământenit ideea că maşina de familie este, prin definiţie, berlina break. În ultimii ani însă, au început să-şi facă loc şi pe piaţa auto de la noi maşini cu mai mult de cinci locuri. Şi aici poate fi menţionată, în primul rând, categoria monovolumelor, care oferă cel mult şapte locuri. După acestea urmează dubele pentru marfă, transformate în maşini destinate transportului de persoane, care au două locuri în plus.

Această nouă categorie de autoturisme reprezintă o investiţie minimă pentru producător, pentru că nu mai este nevoit să dezvolte o altă platformă tehnică. Pur şi simplu pe maşina de transportat marfă adaugi scaune, şi, evident, geamuri. Doi dintre constructorii auto de talie mondială, Volkswagen şi Fiat, nu puteau să rateze o astfel de nişă de piaţă, pentru că există cerere.

Companiile de transport persoane se află printre principalii clienţi de astfel de modele, însă nici hotelurile sau companiile nu refuză oferta celor doi producători. Fiat Scudo este un produs al parteneriatului dintre Fiat şi PSA Peugeot-Citroen, şi este predecesorul unui model cu succes la public, peste 350.000 unităţi fiind vândute începând cu 1995.

Noul Scudo îmbunătăţeşte punctele forte ale vechiului model, o dubă cu arhitectura unui vehicul din clasa monovolumelor de mari dimensiuni.

Scudo, produsul unei alianţe italo-franceze

În fapt, Scudo este un Peugeot-Citroen italienesc, asta pentru că începând cu platforma tehnică şi până la habitaclu sau ceasurile de bord asemănările cu modelele francezilor sunt mai mult decât izbitoare.

Exemplul nu este singular, pentru că Renault şi Opel au în ofertă utilitare care seamănă ca două picături de apă, iar grupul Ford şi Volkswagen şi-au împărţit frăţeşte platformele tehnice pentru monovolumele de clasă mare.

Această tendinţă este rezultatul reducerii costurilor de producţie, aşa că, cel puţin la maşinile utilitare, nu ar trebui să deranjeze prea mult, pentru că acest segment deţine un procent destul de redus din totalul vânzărilor pieţei auto europene.

Aceste derivate din dube de transport sunt destinate celor cu familie numeroasă şi prieteni mulţi, pentru că nouă persoane iau loc cât se poate de lejer la bordul lui Scudo. Am încercat asta în test-drive, cu persoane adulte şi doi copii mici, care au fost cei mai bucuroşi de imensul spaţiu pus la dispoziţie, şi folosit pentru a juca leapşa. Interiorul este destul de atent lucrat, materialele din habitaclu fiind la un nivel apropiat de cel al berlinelor.

Oricum, de câţiva ani buni, vehiculele comerciale nu mai au nimic în comun cu cele pe care au învăţat şoferie bunicii noştri. Calitatea asamblării şi mai ales a materialelor din cabină rivalizează de multe ori cu maşinile de oraş. La Scudo comenzile sunt aşezate ergonomic, grupate lângă şofer, iar spaţiile de depozitare abundă. Poate cel mai interesant este cel din plafon, poziţionat deasupra capului şoferului şi a pasagerilor din faţă, unde găseşti loc destul cât să aşezi chiar şi cumpărăturile de seară de la magazin.

Mare atenţie însă cu ce lăsaţi în acest loc de depozitare, pentru că riscaţi să uitaţi de ele, precum subsemnatul, care a intrat în panică pentru că nu-şi găsea portofelul, care stătea frumos în acest torpedou. Norocul meu că nu a "controlat" nimeni maşina peste noapte.

Dacă la capitolul spaţii de depozitare maşina este fără reproş, nu acelaşi lucru se poate spune despre ergonomia scaunelor, indiferent că este al şoferului sau al pasagerilor. Bancheta din dreapta-faţă nu se reglează deloc, fiind pur şi simplu fix montată în podea, ori, măcar în dreapta şoferului scaunele puteau să se regleze, sau cel puţin spătarul. Pentru că la drum lung poziţia spătarului oboseşte coloana cervicală.

Cam aceeaşi poveste se întâmplă şi cu bancheta din mijloc, însă aici există scaunul din dreapta care se rabate pentru a avea acces în spate. Celelalte două locuri sunt la fel de imobile. Bancheta din spate are posibilitatea rabatării şi reglării spătarului, ba chiar, dacă aveţi nevoie de spaţiu mai mare, poate fi demontată complet.

Portbagajul este arhisuficient pentru o familie de cinci persoane, alături de prieteni. Geamantanele de mari dimensiuni îşi găsesc cu uşurinţă loc în spate. Dacă nu vă ajunge doar spaţiul portbagajului, demontaţi bancheta din spate şi obţineţi un spaţiu de depozitare cât să vă căraţi mai toate acareturile de prin casă prin concediu cu dumneavoastră.

Ceea ce surprinde în mod plăcut la Fiat Scudo, pe lângă habitaclul spaţios, este stabilitatea destul de bună, având în vedere că, practic, discutăm despre o dubă, de peste doi metri înălţime, fără ESP, ASC, EBD sau alte "prescurtări" care îţi sporesc încrederea în tine la volan.

Habitaclu spaţios şi dinamică foarte bună pentru un VAN

Curbele ceva mai strânse pot fi luate cu viteze de 80-90 de kilometri pe oră fără teamă, însă nu încercaţi "jonglerii", că nu sunteţi în maşină sport.

Noul Fiat Scudo are costuri de întreţinere foarte scăzute, şi aici pot fi menţionate consumul de combustibil redus, intervale de revizii şi costuri pentru reparaţii destul de mari, performanţe foarte bune şi elasticitate la viteze scăzute, chiar şi cu maşina încărcată.

Meritele sunt ale celor trei motoare Multijet, toate îndeplinind normele Euro 4, ce garantează comportamente dinamice şi putere: 2.0 Multijet cu 90 CP, 2.0 Multijet, de 120 CP, şi 2.0 Multijet 16V, cu 136 CP (cu filtru de particule). Noul Scudo stă bine şi la capitolul siguranţă şi confort. De exemplu, noul sistem de frânare cu 4 discuri, ABS completat de EBD şi airbag pentru şofer sunt dotări standard pentru toate variantele.

În funcţie de versiune, şi de piaţă, mai sunt incluse şi ESP completat de ASR, airbag pentru pasagerul din dreapta, airbaguri laterale, precum şi sisteme de protecţie pentru vehicul şi încărcătură împotriva hoţilor. Statistic, Fiat Scudo a fost mereu în topul listei, într-un segment cu peste 450.000 unităţi vândute în ultimul an, reprezentând 23% din piaţa europeană a vehiculelor utilitare. În primele 9 luni ale anului 2006, Fiat Light Commercial Vehicles şi-a mărit cota de piaţă în vestul Europei la 11,1 %, aproximativ 168.000 unităţi.

Fiat este lider în Italia (cu 45,2%) şi Polonia (21,1%), precum şi în Franţa şi Germania. Istoria minibusului de transport pentru persoane începe prin anii '50, când primele modele au fost lansate pe piaţă. În 1947 Ben Pon, importator olandez al primilor parteneri de export de la VW, a făcut o simplă schiţă în viziunea sa asupra unui vehicul comercial uşor.

Volkswagen Transporter, o tradiţie de peste 50 de ani

Simplul desen a rămas până astăzi o legendă.În faţă omul, în spate maşina, iar între ei, loc pentru 750 kilograme sarcină utilă. Astfel a fost elaborată o caroserie autoportantă, ceea ce pe atunci era ceva cu totul revoluţionar în domeniul autovehiculelor comerciale. Pe lângă aceasta, frânele, direcţia şi cutia de viteze s-au adaptat şi ele condiţiilor. Înainte, micii întreprinzători nu prea aveau de unde să aleagă.

Existau autovehicule slabe cu trei roţi, sau autoturisme dinainte de război, la care fusese tăiată partea din spate a caroseriei şi înlocuită cu o suprafaţă de încărcare. VW Bus T1 oferea o masă proprie destul de redusă, de 920 kg şi o sarcină utilă de 830 kg, pe lângă 4,8 metri cubi, spaţiu de încărcare plus transportul a trei persoane. Plasarea mărfii în mijlocul maşinii permitea păstrarea destul de constantă a greutăţii. Dezavantajul acestui concept consta în accesul mai dificil la încărcarea mărfurilor, impediment înlăturat printr-o uşă laterală de mari dimensiuni.

În prezent, în oferta Volkswagen există două modele, aproape identice, Transporter şi Caravelle. Diferenţa între cele două este dată de echipări, Caravelle fiind acceptat ca un model cu dotări din clasa de lux, în timp ce Transporter este perceput ca o rudă mai săracă. Însă din punct de vedere tehnic, ambele modele împart aceeaşi platformă tehnică, şi motorizări identice. Vechile modele Caravelle au făcut cea mai celebră pereche cu generaţia hippie.

Revenind la actualele produse, ca şi modelele de până acum, cel mai slab capitol este designul. Totuşi, cine se plânge de aspectul anost al actualului model are o problemă, pentru că discutăm despre o utilitară transformată în maşină de familie, deci, un model creat special să transporte multe persoane pe o perioadă de timp cât mai mare. Pentru cei care vor să cadă pe spate din cauză de design, le recomand un monovolum precum noul Ford Galaxy ori Mitsubishi Grandis.

VW T5 mai mare, mai puternic şi cu dotări arhisuficiente

Volkswagen a reuşit să producă un VAN mai spaţios, mai puternic şi mai bine echipat decât modelul precedent. Pe scurt, o maşină nemţească, practică, unde totul este "la locul lui", însă care va smulge cu greu privirile celor de pe stradă sau replici de genul, "vai, ce bine arată!". La această categorie de maşini, practicul a ucis frumosul şi în cazul modelului de la Fiat, dar şi în cel al producătorului german. Să condamni o maşină ca Volkswagen Transporter că nu are linii fluide şi interesante, ori detalii care să încânte privirea este ca şi cum ai spune că Gigă Hagi nu ştie să gătească.

De parcă ar interesa aşa ceva pe cineva! În prezent, pentru a obţine credibilitate pe piaţa auto europeană, este necesar, ca producător, să ai în ofertă motorizări diesel, iar Volkswagen nu duce lipsă de aşa ceva. Inginerii germani nu au optat pentru sistemul common-rail, la propulsoarele diesel, ci pentru menţinerea sistemului cu injecţie Pompe Duse, care echipează Transporterul.

Avantajul este că fiecare injector pompează combustibil la presiune înaltă direct în cilindru, în timp ce la common-rail, cilindrii sunt alimentaţi prin rampa comună. Clienţii au la alegere multe motorizări diesel, începând cu domolul 1,9 TDI de 90 de cai putere, ori doi litri şi 140 de cai putere, şi terminând cu "monstrul" 2,5 TDI în două variante, de 130 de cai putere sau 174 de cai putere şi cuplu maxim de 400 de Newton Metru.

Cuplate la cutii de viteze cu cinci sau şase trepte, în configuraţie manuală ori automată, mai mult ca sigur că VW Transporter va reuşi să "împace şi capra, şi varza". Pentru fiecare model dotările standard includ închidere centralizată, volan reglabil pe înălţime şi adâncime, scaunul şoferului cu reglaj pe înălţime şi lombar sau ABS şi airbag pentru şofer.

Evident, există dotări opţionale precum geamuri închise la culoare, airbaguri perdea sau tapiţerie de piele, însă toate acestea cresc preţul de achiziţie. Cel mai ieftin Transporter costă 18.700 de euro, preţ CIP, în timp ce varianta de top ajunge la o valoare de 26.980 de euro, fără TVA.