6 obiceiuri mintale care ne împiedică să ne bucurăm de viaţă: cum devenim cinici şi ajungem să vedem totul în negru

Psiholoaga americană Andrea Bonior crede că dacă porniţi de la educarea unor obiceiuri puteţi evita transformarea voastră la nivel mintal. FOTO Arhivă

De la iertarea de sine şi a celorlalţi şi până la pesimismul cronic, există mai multe obiceiuri mintale care ne conduc cu paşi înceţi dar siguri pe drumul amărăciunii. Vă prezentăm mai jos care sunt acestea şi prin ce se caracterizează, pentru a identifica schimbările pe care trebuie să le faceţi astfel încât să redescoperiţi plăcerea de a trăi.

Multe aspecte ale personalităţii noastre şi ale stărilor noastre emoţionale sunt determinate, de-a lungul vremii, de obiceiurile psihologice pe care le-am adoptat, multe dintre ele supuse steriotipizării: modul în care interpretăm evenimentele, gândurile care ne invadează minţile, precum şi explicaţiile pe care ni le dăm nouă înşine referitor la felul în care funcţionează lumea.  

Pentru o mai optimistă perspectivă asupra vieţii, psiholoaga americană Andrea Bonior recomandă în publicaţia Psychology Today să analizaţi şi să vă reeducaţi următoarele obiceiuri mintale:

1. Incapacitatea de a-i ierta pe ceilalţi. Multe persoane cred că faptul de a ierta înseamnă a uita că s-a întâmplat ceva sau a spune că este în regulă că s-a întâmplat. Iertarea nu se referă însă la aşa ceva. Iar mulţi oameni pretind că au iertat pe cineva pentru ceva, când de fapt nu au făcut-o. Iertarea presupune să-ţi permiţi să te eliberezi de resentimente, acceptarea celor ce s-au întâmplat şi adoptarea credinţei că meritaţi să mergeţi mai departe.

2.  Incapacitatea de a vă ierta pe voi înşivă. Cu şi mai multă bunătate faţă de propria persoană, veţi reuşi să mergeţi mai departe şi să vă depăşiţi propriile greşeli. Regretele, ruşinea şi vina venite în urma unei singure greşeli vă poate bântui vreme de ani de zile. Iar gândurile negative, stresul şi perspectiva pesimistă asupra vieţii pot crea o dinamică în care veţi vedea lumea într-un mod mai sumbru - toate acestea din cauza faptului că simţiţi că nu meritaţi să vă simţiţi bine. În realitate, iertarea de sine s-a demonstrat că ajută la reducerea sentimentelor de depresie. Dacă vă aflaţi într-o ceartă necontenită cu gândurile pe care le aveţi, tot încercând să găsiţi o soluţie, ar fi bine să învăţaţi să acceptaţi prezenţa acestor gânduri fără a le căuta sau interpreta semnificaţia.  

3. Plasarea celorlalte persoane la un standard mai înalt decât v-aţi aşezat pe voi înşivă. Atunci când sunteţi dezamăgiţi şi enervaţi în permanenţă de cei din jurul vostru, acest lucru ar putea însemna că aveţi parte de o perioadă mai nefericită şi mai ghinionistă şi că nu sunteţi trataţi în felul în care meritaţi. Ar mai putea însemna şi faptul că vă alegeţi persoane nepotrivite cu care să menţineţi legătura. Sau, cel mai probabil, ar putea însemna că aveţi un set de valori foarte rigide pentru ceilalţi, set de valori pe care nu vi-l aplicaţi şi vouă înşivă, la fel ca în cazul ipocriţilor care iniţiază sau iau parte la cruciade împotriva unor păcate mult mai mici decât cele pe care le săvârşesc ei în vieţile lor personale. 

Sfatul psihologului este să examinaţi ceea ce se întâmplă cu adevărat cu voi atunci când sunteţi frustraţi din cauza cuiva. Aveţi în vedere întreaga imagine? Cum ar fi dacă în loc să vă îmbăiaţi în energie negativă alegeţi să reflectaţi la cea mai recentă greşeală a voastră şi la cum v-a făcut aceasta să arătaţi în ochii celorlalţi? Empatizând cu alte persoane, chiar şi atunci când vreţi cel mai puţin să faceţi acest lucru, puteţi să vă eliberaţi de supărare.

4. Convingerea că lucrurile nu vor lua niciodată o turnură pozitivă. Pierderea speranţei poate fi periculoasă, expunând oamenii la risc crescut de depresie şi chiar la sinucidere. Imaginaţi-vă câtă pace veţi avea doar prin simplul fapt că vă veţi permite să credeţi că pe lume există lucruri armonioase şi frumoase pe care le aveţi de experimentat, nu doar probleme fără ieşire.  

5. Convingerea că aveţi mai puţin control asupra vieţii voastre decât aveţi cu adevărat. Această mentalitate se află în legătură directă cu depresia, fiind un tip de gândire propriu persoanelor care pentru o perioadă apreciabilă de timp nu au avut prea mult control asupra vieţilor lor - un motiv ar putea fi acela că au suferit în urma unor abuzuri sau pentru că au fost neglijate. Dar atunci când credinţa că nu avem putere persistă chiar şi după ce ne-am recăpătat-o, ne negăm potenţialul de a ne face vieţile mai fericite. Şi ne convingem că lumea este un loc demoralizator, în care  nu putem face nicio diferenţă. Prin această atitudine vă faceţi un mare deserviciu şi vă măriţi şansele de a vă lăsa gândirea să vă transforme într-o persoană tristă şi antipatică.

6. Suprageneralizarea. Este una din erorile cognitive pe care le-a identificat psihiatrul american Aaron Beck ca fiind o premisă a riscului de depresie. Este vorba despre credinţa unor persoane că dacă li s-a întâmplat să dea greş o dată, vor greşi mereu. Uneori, o astfel de gândire ar putea să pară paranoică. Ideea este să nu vă cantonaţi în credinţa că, doar pentru că există momente mai dificile şi aţi avut parte de ele, nu veţi reuşi pe viitor şi nu va fi loc şi de lucruri bune în vieţile voastre.