Singurul român coechipier cu Pelé. „Să joc alături de tine este un miracol”
0Fostul fotbalist brazilian Pelé a murit joi, la 82 de ani, după ce a petrecut o lună pe patul unui spital din Brazilia. Dacă românii l-au întâlnit de cele mai multe ori pe marele atacant din postura de adversar, a fost un conațional care a evoluat alături de legendarul jucător.

Gilbert Mircea Mărdărescu a făcut parte din celebra echipă a lui New York Cosmos în 1975, pe când avea 23 de ani. El a fost coleg cu marele Pele. Născut pe 12 aprilie 1952, la Săcele, localitate de unde provine şi Gică Hagi, Mărdărescu a avut o apariţie meteorică la New York Cosmos, club pentru care a jucat doar cinci meciuri. Până să ajungă la Cosmos a evoluat la Poli Iaşi (1970-1972) şi la Wydad Casablanca (1973-74). După New York Cosmos a mai jucat la Rochester Lancers (1975), echipă la care marcat singurul său gol în Liga Nord Americană, şi la New York United (1980).

Când a sosit la New York Cosmos, echipă la care și-a încheiat cariera marele Pele, românul I-a spus, conform unui articol apărut în ussoccerplayers.com: „Visam să dau mâna cu tine, dar să joc alături de tine este un miracol”.
În 1970, Mărdărescu juca la Politehnica Iaşi, în echipă cu Vasile Simionaş, iar cinci ani mai târziu ajungea la New York Cosmos, echipă care tocmai îl transferase pe marele Pelé.
Momentul întâlnirii dintre cei doi este rememorat de fostul fotbalist brazilian și în cartea sa autobiografică. «Şi-a făcut semnul crucii şi m-a luat de mână»”, rememora întâmplarea triplul campion mondial cu Brazilia. Numele personajului? ”«Unul din noii mei colegi. Mijlocaşul român Gil Mărdărescu!»".
1.283 de goluri în 1.363 meciuri
Pele a marcat în întreaga carieră 1283 de goluri în 1363 de meciuri, record mondial al tuturor timpurilor, potrivit guinnessworldrecords.com. La 11 noiembrie 1969, ziua când a marcat al 1.000-lea gol, întreaga Brazilie a fost în sărbătoare, iar compozitorul brazilian Eduardo Techa a compus în cinstea autorului golului o ''Suită pentru fotbal''. A evoluat de 92 de ori în naţionala ţării sale, pentru care a înscris 77 de goluri.
După încheierea carierei de fotbalist (1977), a rămas o personalitate respectată şi idolatrizată de către microbiştii din întreaga lume. În 1978, i-a fost acordat Premiul internaţional pentru Pace şi în 1993 a fost introdus în National Soccer Hall of Fame. În iunie 1994, a fost numit ambasador al bunei voinţe la UNESCO. Misiunile sale umanitare consacrate ajutorării copiilor în dificultate, lupta împotriva utilizării drogurilor de către adolescenţi, cât şi promovarea sportului ca un mijloc de expresie socială l-au recomandat pentru această funcţie.