Paddy Considine, despre rolul din „House of the Dragon“: „Când ești rege, oamenii vor să acționezi în sprijinul dorințelor lor“ EXCLUSIV
0O poziție de conducere vine cu mari responsabilități, însă atunci când vorbim despre persoana care urcă pe Tronul de Fier, lucrurile devin și mai împovărătoare – aceasta este o certitudine pe care o confirmă actorul britanic Paddy Considine (49 de ani), cel care interpretează rolul Regelui Viserys Targaryen, în producția HBO „House of the Dragon“, serie care duce fanii „Game of Thrones“ pe urmele strămoșilor lui Daenerys Targaryen.
Cine este Viserys?
Paddy Considine: Regele din Westeros. Este un tip de rege foarte diferit de ce am văzut până acum, pentru că este un conducător pe timp de pace. El a primit această moștenire – regele de dinaintea lui, Jaehaerys, a fost tot un rege pe timp de pace. Viserys simte că este datoria lui să mențină pacea în regate și să nu stârnească războaie sau orice alt conflict. Deci asta e misiunea lui. Dar e ceva care își lasă amprenta asupra lui: să încerci să fii rege în acel regat nu e ceva simplu.
Cu ce provocări se confruntă el la începutul poveștii din „House of the Dragon“?
Doar prin virtutea faptului că este rege, oamenii îi cer tot timpul câte ceva. Trebuie să fii un diplomat grozav și trebuie să ai compasiune atunci când îi asculți. Nu sună ca cel mai incitant lucru din lume, dar atunci când ești domnitor, oamenii vor ca tu să te comporți în felul în care ei vor să te comporți. Vor ca tu să acționezi și să reacționezi în sprijinul dorințelor și scopurilor lor. Și, din acest punct de vedere, el trebuie să fie un bun diplomat.
Un rol-mănușă
De ce ați vrut să faceți parte din proiectul „House of the Dragon“?
În primul rând, mi-a plăcut foarte mult „Game of Thrones“. Mi s-a părut grozav. Ca proiect de televiziune, a fost cu adevărat spectaculos, îți lua răsuflarea. Și cred că așteptam de ceva ani buni un rol ca Regele Viserys. Îmi doream ceva care să fie o provocare, diferită de cele până acum. Tocmai terminasem stagiunea cu o piesă de teatru în West End și pe Broadway, „The Ferryman“, și simțeam că am învățat multe din acea piesă de teatru. Voiam să aplic lecțiile învățate acolo pe un personaj diferit. Nu am studiat niciodată actoria în mod formal – nu în ceea ce privește tehnicile – și mă simțeam ca un impostor în multe feluri. Aș spune că am calități foarte naturale în anumite privințe, ca actor, dar mi se părea că există părți ale jocului care îmi lipsesc. Unele elemente tehnice. Așa că să joc într-o piesă de teatru mi-a antrenat disciplina, m-a învățat ceva mai multe despre cum e să fii actor, pentru că nu am fost ucenic pe nicăieri și mă temeam de anumite roluri și texte etc. Așa că m-a ajutat să gestionez situația asta. Când a apărut oportunitatea pentru „House of the Dragon“, eram cu adevărat pregătit să joc un asemenea rol.
Așadar, rolul regelui a fost fix ce aveați nevoie...
M-am simțit ușurat când am primit scenariile pentru proiect și am citit partitura lui Viserys: mi s-a părut că există un personaj acolo, există scene bune și am ce să fac cu rolul. Tipul acesta e complex și e tragic și există multe alte fațete acolo. Așa că m-am simțit cumva flatat că au venit la mine cu rolul acesta și că au avut încredere în mine să-i dau viață acestui tip. Am citit scenariile cu voce tare de la început și una dintre recomandările lui Miguel Sapochnik era „avem nevoie de mai mult Paddy în rol“. Reacția mea a fost: „mersi, pentru că odată ce ai spus asta, ai deschis porțile pentru mine și mi-ai dat libertate să intru mai în profunzime și să mă joc“. Așa că apoi am putut să-i aduc în plus mult mai multe calități decât erau între paginile scenariului.
Fiorii Tronului de Fier
Cum este să faci parte dintr-o producție de o asemenea amploare?
A fost un adevărat deliciu să merg pe platouri și să văd amploarea producției. Fortăreața Roșie a fost un platou gigantic – ai fi putut literalmente să te muți acolo și să locuiești, dacă îți doreai asta. A fost incredibil – nu am mai văzut nimic de amploarea asta. Apoi sala tronului... prima dată când am văzut Tronul de Fier și m-am dus și așezat pe el, am simțit fiori… E chiar Tronul de Fier în camera tronului! Dar până la urmă, la finalul zilei, lucrurile astea au tendința să se disipeze puțin – și ăsta e încă un lucru grozav la scenarii, pentru că, până la urmă, este o dramă foarte umană despre o familie. Deci nu poți să joci chiar toate acele elemente; tot ce poți să faci e să fii fidel poveștii. Chiar și cu amploarea asta, ce rămâne important e legat de personaje și dramele lor. Dar există momente când te uiți în jur la unele elemente grandioase și îţi spui: „la naiba, n-am mai văzut așa ceva în viața mea!“.
Cum se leagă „House of the Dragon“ de „Game of Thrones“?
Oricât de mult am iubit serialul acela și oricât nu am fi fost aici fără el, eu sunt aici pentru a juca rolul regelui. Sunt foarte conștient de ce s-a întâmplat înainte de proiectul acesta și am mult respect pentru el, dar asta este experiența noastră, așa că trebuie să ne bucurăm de ea și să o facem să fie pentru noi. Cum o percep oamenii, depinde complet de ei; am făcut cea mai bună treabă pe care o puteam face. Cred că asta e o afirmație adevărată și pentru serialul original; în același timp, proiectul nostru nu e un spin off și e important să spun asta. În mod clar nu am simțit că e un spin off. E aceeași lume și o să aveți impresia asta din primele episoade. Lucrurile care se petrec, jocurile de culise, conflictele, violența și drama. Totul își are locul perfect în acea lume.
Se încarcă comentariile...
