EXCLUSIV Jeremy Strong, actor în serialul „Succession“: „Dacă Kendall renunță la pozitivitate și încredere în sine, o să se înece“
0Kendall Roy, personajul interpretat de Jeremy Strong în serialul de succes marca HBO „Succession“, pornește în acest ultim sezon alături de frații lui, din același contrapunct cu care s-au obișnuit fanii serialului.
Serialul „Succession“, al cărui debut a avut loc în iunie 2018, a ajuns la final, cu sezonul IV, ce poate fi urmărit atât online, pe HBO MAX, cât și la televizor, pe HBO. Cu peste 50 de premii câștigate, printre care 13 Emmy și 9 Globuri de Aur, de-a lungul celor trei sezoane, serialul a fost inclus de către Institutul American de Film în Top 10 cele mai bune producții tv ale anului.
Cunoscut pentru rolurile sale din filmele „Lincoln“ (2012) și „The trial of the Chicago 7“ (2020), Jeremy Strong dă viață personajului Kendall Roy, un băiat de bani-gata, moștenitor al unui adevărat imperiu de afaceri, într-o luptă continuă cu un complex de inferioritate, dar și aflat în cursa de a câștiga aprecierea tatălui său. Pentru acest rol, actorul american a câștigat un premiu Emmy și un Glob de Aur, în 2022 fiind nominalizat de revista „Time“ în Top 100 cei mai influenți oameni din lume. Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Jeremy Strong a vorbit despre finalul serialului și viziunea producătorului executiv Jesee Armstrong, despre noua postură în care se află personajul său, dar și despre procesul său de a interpreta un personaj dependent de droguri.
„Weekend Adevărul“: De ce se încheie „Succession“?
Jeremy Strong: Cred că asta e mai degrabă o întrebare pentru Jesse Armstrong. Dar cred că Jesse simte că povestea se apropie de final. Și eu simt același lucru față de personajul meu. Desigur, scenariștii sclipitori ai acestui serial ar fi putut extinde povestea și ar fi putut găsi resurse nelimitate în ceea ce privește subiectul, pe care ar fi putut să le exploateze. Dar cred că el a simțit că acesta e momentul potrivit pentru încheiere. Călătoria asta, atunci când mă gândesc final, când m-am urcat în acea mașină și am ascultat Beastie Boys, piesă cu care am încheiat povestea, a fost pur și simplu o călătorie extraordinară, de o mare amploare, aproape dificil de înțeles, în care am fost implicat.
Cel din urmă trio
În episodul care deschide noul sezon, ne întâlnim cu un Kendall exuberant. El, Shiv și Roman sunt „noua-generație Roy [și] avem un nou cântec de cântat“. Care este acel cântec, atunci când vine vorba de cei trei frați?
Îmi place mult ce ai spus – chiar cred că Kendall este exuberant la începutul acestui sezon. Ultima oară l-am văzut în praf, pe jos într-o parcare din Italia, spulberat într-un milion de bucăți. Așa că a reușit cumva să pună laolaltă acele bucăți, într-un mod precar, cum a putut și el. Cred că locuiește în LA de atunci și conduce prin Mulholland, cântând piese de Tom Petty and The Heartbreakers și mănâncă semințe de floarea-soarelui. Și e pregătit să găsească un nou imn pe care să-l cânte alături de frații lui. Cred că citatul acesta, „noua-generație Roy și un nou cântec de cântat”, e legat de triumvirat. E vorba despre ei trei împreună, care fac front comun împotriva tatălui lor. În acest contrapunct în care s-au poziționat mereu. Și despre cum își vor lăsa amprenta asupra lumii, ca indivizi, dar și ca trio – un ménage à trois.
Așa cum spune Roman în acea scenă: este singurul care vrea să pornească o afacere pentru că vrea să aibă o afacere. Shiv face asta ca să îi pună bețe-n roate lui Tom, Kendall ca să se răzbune pe tatăl lui. De ce e Kendall în continuare atât de preocupat de dorința de a se răzbuna pe tatăl lui?
Nu cred că lucrurile stau chiar așa. Cred că, așa cum a fost mereu, motivația lui Kendall e mai complexă de atât. Cred că vede afacerea ca pe o adevărată oportunitate, cumpărarea Pierce Media ca brand de afaceri cu tradiție. Are același „nas“ ca tatăl lui. O parte din ce vedem în acest sezon este, cred, dacă Kendall îl are sau nu pe Logan în ADN-ul lui. Și dacă va ajunge să fie exact ca tatăl lui sau nu. Întrebarea asta a fost mereu prezentă în scenarii pe parcursul tuturor celor patru sezoane. Dar achiziția Pierce, acest proiect pe care Kendall îl are ca țintă, e în continuare ceva care are sens pentru mine în ceea ce privește afacerea. Și are și un bonus – și cred că există un moment despre asta în episod – că ar fi super-amuzant să-i pună bețe-n roate tatălui său în ceea ce privește această obsesie pe care a avut-o toată viața, un fel de „balenă albă“.
Un personaj pe „muchie ascuțită“
Ai făcut referire la scena din ultimul episod din cel mai recent sezon, când Kendall are o cădere nervoasă lângă tomberoane. Ai avut acea replică grozavă: „Există ceva la mine care e foarte în neregulă. Nu știu ce naiba e în neregulă cu mine“. Ce crezi că este, sau a fost, în neregulă cu Kendall?
(Pauză) Nu știu. Cred că atunci când spune că nu știe, nici eu nu știu. Adică, nu-i așa că oricine se simte așa la un moment dat în viață? (Râde) Ceva nu e perfect aliniat la el, la viața lui. Are în interiorul lui o gaură de umplut, una de mărimea Marelui Canion, și tot încearcă s-o acopere. Mai întâi prin dependența de droguri și, acum, cu ajutorul ambiției lui. El are impresia că dacă devine CEO, dacă devine persoana alfa, dacă devine persoana dominantă în această dramă de familie, poate așa o să reușească să scape de gaura aia. L-am văzut încercând cu disperare să țină totul sub control și să se agațe de orice l-ar putea ține pe linia de plutire. Dacă renunță la acea pozitivitate și încredere în sine, o să se înece. Kendall este mereu pe acea muchie ascuțită. Așa că, atunci când spune că ceva e în neregulă cu el, parte din asta, desigur, are legătură cu accidentul și cu moartea băiatului din Anglia și cu durerea pe care a purtat-o cu sine de atunci încoace. Dar aș zice că mai sunt și alte lucruri în neregulă acolo. Și senzația de disconfort sau disfuncție este ceva despre care se vorbește în programele de reabilitare pentru dependenți. Acea senzație că ceva e foarte în neregulă, că ceva este nelalocul lui.
Cât de satisfăcut ești în legătură cu modul în care se încheie povestea lui Kendall în aceste ultime 10 episoade?
Foarte. Foarte satisfăcut. Cu Jesse Armstrong și acești scenariști sclipitori, de fiecare dată când încheiam un sezon, aveam această senzație de „cum vom reuși să depășim ce am făcut?“. Cum vor reuși acești creatori să se autodepășească? Și apoi reușesc, cumva. Acest sezon mi-a dat impresia unui diamant negru dublu, iar și iar. Că trebuie să încheiem la unison, împreună. Unul dintre lucrurile minunate care se întâmplă atunci când lucrăm împreună la ceva pentru foarte mult timp e echipa care se creează. Am avut mult de lucru cu frații mei anul acesta. Și numai și cât am zburat împreună ne permite, ca actori, să fim prezenți și să avem încredere unul în altul, între „acțiune“ și „cut“, într-un mod foarte profund – de care nu ai parte atunci când lucrezi la un singur film sau un singur proiect. Și asta m-a umplut de entuziasm. Încă încerc să-mi închipui cum o să încheie Jesse călătoria personajului meu, pentru că nu știu. Există încă niște decizii de luat, și totul e în aer. Deci n-o să știu nici eu până nu află toată lumea.
„Există o limită a lucrurilor pe care le poți înțelege ca actor când nu le-ai trăit pe pielea ta“
Ai o replică în primul episod: „Am fumat heroină și e cu adevărat foarte-foarte mișto“. Pentru Kendall, faptul că e dependent de droguri e mereu prezent acolo, pe fundal. Cum ai abordat tu, ca actor, construirea acelui aspect al personalității sale? Ce fel de documentare ai reușit să faci, încă de la începutul serialului?
Da, e o întrebare legată de începuturi, nu-i așa? Desigur că aș simți, ca de fiecare dată, o obligație uriașă să încerc să înțeleg orice luptă în care este implicat personajul, orice tumult în care se află, ca să pot să interpretez asta într-un fel care să se simtă real. Poți face așa ceva doar cu aproximație. Există o limită a lucrurilor pe care le poți înțelege atunci când tu însuți nu le-ai trăit pe pielea ta. Și acesta este lucrul misterios legat de meseria de actor. Lucrul ăsta face parte din acel mister. Am tendința să fac o listă de sarcini pe care pot să le îndeplinesc. Am fost la câteva întâlniri alături de prieteni de-ai mei. Am vorbit cu foarte mulți oameni. Am citit memoriile unor persoane care s-au luptat cu dependența. Am încercat pur și simplu să înțeleg cât de mult am putut, într-un mod visceral. Și apoi încarci lucrurile învățate în tot ce faci. Ele sunt prezente în substratul fiecărui moment cu personajul. Dar cred că, atunci când Kendall spune asta, el are nevoie de lucrul acela – e un alpinist, are nevoie de un munte pe care să se cațere. Are nevoie de ceva care să umple acel gol. Acel abis care urlă. Și în cazul de față, acel lucru este TheHundred, acest nou proiect care e ca – ce zic în episod? – „Substack combinat cu The Economist combinat cu Masterclass combinat cu The New Yorker“. Un concept care sună grozav, dar e și extrem de amuzant. Ăsta devine noul lucru. Și cred că abordează aceste lucruri cu o concentrare de zelot, aproape fanatism, cu care cineva abordează un proiect când acea persoană are nevoie de lucrul ăla pentru a merge mai departe, pentru a se menține la suprafață. Pentru că, fără asta, ai putea să te prăbușești.
Rigoare de la prima la ultima dublă
Au existat multe discuții despre implicarea ta în acest rol, de tipul totul-sau-nimic. Ce fel de impact a avut faptul că știai că acesta este ultimul sezon asupra rigorii cu care l-ai abordat pe Kendall o ultimă dată?
E o întrebare foarte interesantă. Dar răspunsul sincer este: deloc. Pe de o parte, nu am știut dacă acesta va fi ultimul sezon. Nu am știut până când n-am fost foarte aproape de filmarea ultimului episod. Pe de altă parte, eram sincer pregătit ca personajul meu să se apropie de final. Așa că am avut asta mereu în minte – pentru că și el era de aceeași părere. Mai rămâneau foarte puține mișcări pe care să le folosească scenariile. L-am văzut pe Kendall în momente în care practic a pierdut tot. L-am văzut la altitudinea maximă, în aceste momente de vârf. Și l-am văzut și în al nouălea cerc al iadului. Și, din punct de vedere dramatic, o călătorie de personaj este cumva limitată, cu momente de catharsis incredibil și momente cu transformări incredibile, și momente de tip „drumul spre Damasc“ pe parcurs. Așa că nu am fost deloc surprins atunci când Jesse s-a decis că a ajuns la final. Bănuiesc că, atunci când am filmat ultima scenă și ultima dublă din ultima scenă, am devenit foarte conștient de ce înseamnă asta, de ce moment important trăiam. Ceea ce, ca să fiu sincer, nu prea are loc într-o dublă. Nu poți pune această greutate pe nimic. Așa că probabil n-a fost cea mai bună dublă. Dar da, rigoarea trebuie să fie la fel, indiferent de context.
O întrebare dificilă cu care să încheiem: Dacă trebuie neapărat să decizi, care a fost scena ta favorită – sau cea mai memorabilă, dificilă, satisfăcătoare – de filmat în aceste 40 de episoade și 40 de ore?
Păi, e imposibil, serios! Dar scenele pe care le voi purta cu mine pentru tot restul vieții includ finalul primului sezon, când intru în cameră cu tatăl meu și cu Marcia. Bucătăria mamei mele. Vizita în Scoția, la casa băiatului [decedat], alături de tatăl meu. Scena din debarcader alături de frații mei. Conferința de presă. Camera plină de cadouri aniversare. Acea parcare mizerabilă din Italia. Scena la masă, în Italia, cu tatăl meu. Aș putea să tot continui. E chiar incalculabilă pentru mine dimensiunea acestui dar, atunci când vorbim de scenarii și de ce mi-a oferit, prin ce lucruri am putut să trec ca actor.
Se încarcă comentariile...
