„Din culisele cinematografiei“. Cum au spart bucureştenii geamurile de la „Patria“ pentru a-l vedea pe „Păcală“

Sebastian Papaiani

Filmul lui Geo Saizescu, „Păcală“, este a doua cea mai vizionată peliculă românească din toate timpurile, în condiţiile în care a vândut 14.644.029 de bilete în cinematografe, cu doar 1.557 mai puţine decât „Nea Mărin miliardar“, lungmetrajul lui Sergiu Nicolaescu. „Păcală“ a reuşit totodată performanţa ca, în anul 1976, într-o singură difuzare să obţină 7.000.000 de spectatori la Televiziunea Română, situându-se pe locul al treilea în acel an.

Intenţia realizatorilor autohtoni de a ecraniza peripeţiile lui Păcală, legendarul erou comic popular, datează încă din epoca romantică a cinematografiei. Primul film de animaţie românesc, pierdut astăzi, se numea „Păcală în lună“ şi a avut premiera la 4 aprilie 1920, la Cercul Militar Naţional, realizator fiind Aurel Petrescu.

Succesul înregistrat avea să-i dea aripi regizorului, care şi-a încercat norocul şi în filmul cu actori, turnând în toamna anului 1925, pe Valea Oltului şi Valea Prahovei, scurtmetrajul „Păcală şi Tândală la Bucureşti“, cu Ion Manu (Păcală) şi Aurel Athanasasescu (Tândală), care a avut premiera la 15 februarie 1926, la cinematograful „Vlaicu“. În aceeaşi perioadă, Jean Mihail a fost şi el tentat să realizeze un film despre Păcală, intenţiile sale fiind prezentate în câteva articole publicate în revista „Rampa“. Totuşi, acesta a renunţat ca urmare a apariţiei scurtmetrajului lui Aurel Petrescu. În memoriile sale, Jean Mihail îşi manifesta regretul că nu fusese realizat încă un film reprezentativ cu acest personaj emblematic pentru români: „O să rămână oare Păcală, până la urmă, în încurcătură, - pentru prima oară în existenţa sa - fiindcă a ajuns să aibă de furcă cu cinematograful?“.

„Păcală şi Tândală“, oprit la jumătatea filmărilor

Au trecut trei decenii până când scriitorul Victor Eftimiu a scris la rândul său un scenariu, „Păcală şi Tândală“, pe care l-a vândut cu 60.000 de lei Studioului Cinematografic „Bucureşti“. Pelicula a intrat în producţie sub comanda lui Gheorghe Turcu, însă filmările s-au oprit la jumătate, după ce se cheltuise deja un milion de lei, din cauza unor „greşeli artistice şi ideologice“. Proiectul n-a mai fost reluat niciodată, însă ideea unui film despre Păcală a plutit în continuare în aer. După premiera filmului „Un surâs în plină vară“ (16 martie 1964), când criticul Călin Căliman a scris că personajul interpretat de Sebastian Papaiani este „un Păcală modern, numit pentru uzul acţiunii Făniţă“, regizorul Geo Saizescu a hotărât să-şi încerce norocul. Scenariul l-a scris împreună cu scriitorul D.R. Popescu, alături de care lucrase atât la „Un surâs în plină vară“, cât şi la următoarele sale proiecte, „La porţile pământului“ (28 martie 1966) şi „Balul de sâmbătă seară“ (6 mai 1968). Prima variantă de scenariu a fost achiziţionată de Studioul Cinematografic „Bucureşti“ în decursul anului 1969, iar după înfiinţarea caselor de filme proiectul a fost preluat de Casa de Filme nr. 5. Deşi iniţial se dorea realizarea unui serial de patru-cinci episoade, s-a renunţat în cele din urmă la această variantă şi s-a aprobat intrarea în producţie a unui film în două serii.

Papaiani, travestit în preot cu o barbă împrumutată de la un ţap

Filmările au început la 8 august 1972 şi s-au desfăşurat în zona Râmnicu Vâlcea – Păuşeşti, Govora, Ioneşti, Bălceşti, iar regizorul Geo Saizescu a ţinut un adevărat „jurnal de culise“, publicat ulterior: „Istoria dramatică a unui film comic“. „L-am filmat pe Păcală travestit în preot, ca să nu fie prins de bandiţi. Papaiani a filmat cu o barbă împrumutată de la un ...ţap. (I-am ras ţapului barba, l-am machiat pe Papas cu ea şi, ca să nu se supere cumva stăpânul ţapului, la înapoiere i-am lipit-o adevăratului posesor (adică ţapului la loc!)“, scria Saizescu la finele primei zile de filmare.

Pe lângă Sebastian Papaiani, distribuţia filmului a inclus peste 200 de actori, printre care Ştefan Mihăilescu - Brăila (Pădurarul), Mariella Petrescu (Păcăliţa), Vasilica Tastaman (Nevasta pădurarului), Octavian Cotescu (Perceptorul), Mariana Mihuţ (Nevasta perceptorului), Aurel Cioranu (Ion, fratele lui Păcală), Cosma Braşoveanu (Gheorghe, fratele lui Păcală), Tanţi Cocea (Mama lui Păcală), Ion Besoiu (Şeful bandei de hoţi), Ovid Teodorescu (Banditul gras), Ştefan Bănică (Banditul slab), Geo Saizescu (Judecătorul), Ileana Stana Ionescu (Nevasta judecătorului), Nucu Păunescu (Cârciumarul), Dorina Lazăr (Cârciumăreasa), Ion Vîlcu (Călăul), Teodor Pîcă (Preotul) şi Mihai Mereuţă (Primul toboşar).

Cotescu: „Unde-i obsesia sexuală, este şi Brăila“

„Mare scandal făcut de Ştefan Mihăilescu - Brăila, că cineva i-a băut din apa lui minerală, pe care scria...«Brăila». Am discuţii cu el pe teme ca: «Nu pot privi în blende» şi «Nu pot să stau în genunchi că mă mănâncă musculiţele» (...) Cotescu îl tachinează amical pe Brăila cu o replică tare: «Unde-i obsesia sexuală, este şi Brăila» (Asta pentru că Brăila tot timpul este pus pe aluzii pornografice). Înjurăturile lui Brăila, cu privire la apa băută, au fost zadarnice: din sticla maestrului băuse chiar...fiul său, fiu de Brăila“, scria regizorul după a doua zi de filmare.

Una dintre secvenţele cele mai dificile, care putea avea un final tragic, a fost cea legată de „aruncarea proştilor în Olt“. Nimeni nu dorea să se arunce de fapt în apele învolburate ale râului. „Simt că lumea actoricească nu vrea să se arunce în Olt. Vîlcu lansează un banc prost, dar cu efect la asistenţă: coşciugarii din Râmnicu Vâlcea au făcut grevă, iar noi, cu înecul colectiv, o să le rezolvăm nevoile salariale! Nu ştiu ce să fac. Tăcerea din jurul meu mă înnebuneşte. Nicio iniţiativă a nimănui. Încep şuşoteli în jurul meu: «Aha! Noi să ne rupem gâtul şi el...să ne admire de pe mal. Ei bine, nu sărim!». Sesizez momentul delicat şi, brusc, le arunc în faţă ideea că nu mă dau în lături şi că eu voi conduce, cum ironizau ei...grupul de sinucigaşi. Toţi se înviorează. Caută să-şi găsească fiecare câte un comportament comic, şi nu întârzie să apară fel de fel de procedee personale în stare să declanşeze râsul, iar eu mă plimb printre ei, ca un comandant de oşti, îmbărbătându-i. «La atac!». Se declanşează, cu mine şi în jurul meu, o nebunie, o avalanşă umană care, neţinând cont de nicio frică, de nicio spaimă de ce se poate întâmpla cu fiecare dintre ei, năvăleşte în Olt, neuitând a lansa şi strigăte de luptă...Simt că mă înec. Stau sub apă, mă lipesc de pietriş cu picioarele, încerc să rezist atât timp cât să nu stric cadrul, pierd în schimb nelipsita mea pălărie şi bastonul. Nu pot nici să strig ajutor. Dădusem indicaţie precisă - orice se întâmplă în cadru, neprevăzut, să fie rezolvat pe loc, firesc, să nu se oprească acţiunea până la «Stop»...Mă salvează Costică Diplan, căci eram...de salvat. Din buzunarul personal, tuturor celor îngheţaţi de apa rece a Oltului le dau...vodkă, deşi dădusem dispoziţii severe să nu existe alcool la filmare. Îmi calc pe inimă şi-i omenesc şi pe ceilalţi membri din echipă. Mă omenesc şi eu, îl îmbrăţişez pe Costică Diplan şi-i promit că, odată şi-odată, am să-l servesc“, povestea Geo Saizescu.

30 de lei costa un bilet la suprapreţ

Filmările au fost oprite la 15 noiembrie 1972, din cauza vremii nefavorabile - 42 de zile ploioase la rând -, reluându-se la 14 mai şi finalizându-se la 5 august 1973. Până să ajungă la public, filmul a avut de înfruntat şi cenzorii vremii, care nu s-au lăsat deloc uşor înduplecaţi să aprobe difuzarea peliculei lui Saizescu. Între 14 noiembrie şi 21 decembrie 1973 au avut loc nu mai puţin de şase runde de vizionare, cerându-se de fiecare dată, „pentru ridicarea calităţii artistice a filmului“, numeroase modificări.

Premiera a fost programată la 11 martie 1974, la cinematograful „Patria“, acolo unde bucureştenii au dat efectiv năvală. „Lumea voia să râdă, iar Păcală era un argument suficient pentru a se crea cozi interminabile. S-au creat busculade, s-au mai spart şi geamuri. La «Patria» erau pe vremuri doar două case de bilete, în holul mic. Nu puteau face faţă, lumea se enerva, aşa că au mai aplicat nişte spărturi în peretele dinspre «Melody Bar», ca să poată improviza încă două-trei case, să se liniştească cetăţenii“, şi-a reamintit cascadorul Adrian Ştefănescu, nelipsit din distribuţiile filmelor lui Geo Saizescu. „20.30. Marea Gală. Premiera la «Patria». Este o nebunie! Miliţia călare! 30 de lei biletul la suprapreţ, dar de unde bilete?“, nota şi Saizescu în jurnalul său. În perioada respectivă, preţul unei călătorii cu tramvaiul costa 1 leu, iar un bilet la cinematograf se putea achiziţiona în mod oficial contra sumei de 6 lei.

Filmările combinate s-au realizat la Kiev, în studiourile „Dovjenko“. Acolo oamenii erau obişnuiţi să meargă la prânz, încolonaţi, fix la ora 13.00. În ziua în care filmam scena cu barza, eram atârnat la 15 metri înălţime, dar asta nu a interesat pe nimeni în clipa în care s-a dat semnalul pentru a se pleca la masă. Am rămas atârnat o oră şi jumatate, ca nu avea cine să mă dea jos! Sebastian Papaiani actor

„Păcală se întoarce“: măgăriţa geloasă şi capra care mânca pachetele de ţigări ale actorilor

La aniversarea a trei decenii de la premiera filmului „Păcală“, regizorul Geo Saizescu a hotărât să realizeze şi o continuare a sa, filmată, ca şi prima parte, îndeosebi în judeţul Vâlcea, în locaţii precum Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni sau Conacul Bălceştilor din satul Valea Bălcească, dar şi în localitatea Iepureşti din judeţul Giurgiu. Distribuţia i-a inclus pe Sebastian Papaiani (Bătrânul Păcală), Denis Ştefan (Tânărul Păcală), Anemona Niculescu (Păcăliţa), Adela Mărculescu (Mama Păcăliţei), Valentin Teodosiu (Răspopitul), Magda Catone (Soţia răspopitului), Şerban Ionescu (Primarul), Ştefan Sileanu (Preotul), Nicodim Ungureanu (Cârciumarul), Virgil Ogăşanu (Vameşul român), Alexandra Velniciuc (Fata vameşului român), Georgiana Saizescu (Fata răspopitului), Eusebiu Ştefănescu (Deputatul „Câinii cu covrigi în coadă“), Ileana Stana Ionescu (Soţia deputatului), Adriana Trandafir (Amanta bătrânului Păcală), Ruxandra Sireteanu (Soţia vameşului român), Viorel Comănici (Vameşul ungur), Erzsébet Ádám (Soţia vameşului ungur), Gheorghe Şimonca (Pipirig), Mitică Popescu (Ţăranul), Geo Saizescu (Deputatul „Cioara de pe gard“) şi Vasile Popa (Vizitiul). Nici de această dată filmările n-au fost lipsite de peripeţii. „Filmam într-un spaţiu deschis, aşa că am fost înţepat de albine de nu mai ştiu câte ori. Apoi, a trebuit sa conduc o maşină foarte veche, cu care transportam o măgăriţă şi o capră, numai ca nu-i funcţiona nici frâna, nici direcţia, aşa că era sa intru într-un copac. Măgăriţa muşca pe oricine se aşeza în dreapta mea, în maşină. Jurai că face crize de gelozie. Vă daţi seama ce distractiv a fost pentru partenerii mei să dea replicile, căci erau mai degraba atenţi la ea. Şi căpriţa făcea nebunii, scăpa mereu şi obişnuia să mănânce pachetele de ţigări ale celor care nu erau atenţi“, a povestit amuzat actorul Denis Ştefan. Premiera filmului a avut loc la 9 iunie 2006, însă „Păcală se întoarce“ n-a adunat decât 11.884 de spectatori în cinematografe.