Suspiciuni privind contractele SAFE cu Rheinmetall. Ce arată documentele Ministerului Economiei și reacția lui Mihai Jurca, coordonatorul proiectului

Contractele în valoare de 5,7 miliarde de euro încheiate cu grupul german Rheinmetall prin programul SAFE au ajuns în centrul unei dispute privind procentul de echipamente și componente care urmează să fie produse în România. Un document al Ministerului Economiei arată că niciunul dintre echipamentele vizate nu are prevăzut un procent de localizare de 60%, deși reprezentanți ai Guvernului Bolojan au vorbit despre acest prag. În replică, Mihai Jurca, fostul șef al Cancelariei premierului Ilie Bolojan și unul dintre negociatorii acordului, susține că cifrele sunt prezentate în mod înșelător și că procentul de producție fizică nu trebuie confundat cu valoarea componentelor.

Suspiciuni privind producția promisă în România prin contractele SAFE cu Rheinmetall. Foto: Profimedia

Controversa a fost declanșată după ce, într-o emisiune la Antena 3 CNN, a fots prezentat un răspuns oficial transmis de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) la solicitările postului de televiziune. Documentul conține informații despre angajamentele de cooperare industrială asumate de Rheinmetall pentru echipamentele achiziționate prin SAFE.

Ce procente de producție în România apar în documentul Ministerului Economiei

Potrivit răspunsului MEDAT, acordul de cooperare cu Rheinmetall nu stabilește un procent general de 60% pentru toate echipamentele. În cazul mașinii de luptă a infanteriei Lynx, planul de investiții prevede o localizare de 30% la unul dintre jaloane, cu termen până la 31 ianuarie 2029, respectiv 40% (30% plus 10%) la jalonul asociat contractului subsecvent pentru 66 de vehicule.

Pentru celelalte echipamente, procentele de producție în România menționate de minister sunt:

• Vedete pentru scafandri – 35%;
• Nave de patrulare – 30%;
• Sisteme antiaeriene Skynex, Skyranger 35 și Millennium – 15%.

Astfel, niciunul dintre echipamentele menționate în document nu are un procent de localizare de 60%. Ministerul precizează însă că aceste procente au baze de calcul specifice fiecărui contract și nu reprezintă o medie pentru întregul program SAFE.

Discuția pornește de la declarațiile făcute anterior de reprezentanți ai Guvernului. Radu Miruță, ministru interimar al Apărării la momentul respectiv, afirma că au fost introduse condiții pentru ca 60% din sumele cheltuite prin SAFE să ajungă în producția din România.

„Am pus condiții prin acest SAFE ca 60% din ceea ce se va cheltui, să se cheltuiască producându-se în România, nu doar importând”, declara acesta.

Ministerul Economiei susține că a avertizat înainte de semnarea acordului

Un alt element important din răspunsul transmis se referă la negocierile pentru blindatele Lynx. Potrivit MEDAT, cerința de cooperare industrială comunicată inițial a fost cuprinsă între 40% și 60%, însă angajamentul final a fost stabilit la 30%, la care se adaugă alte 10 puncte procentuale, condiționate de comandarea celor 66 de vehicule.

Ministerul afirmă că structura sa de specialitate a semnalat diferențele dintre cerințele inițiale și forma finală a acordului înainte ca documentul să fie semnat.

„Structura de specialitate a MEDAT a analizat documentația din perspectivă tehnico-industrială și a formulat în scris, anterior semnării, observațiile sale, inclusiv cu privire la diferența dintre cerința de 40%-60% și etapizarea de 30% + 10%”, se arată în răspuns.

Mai mult, ministerul precizează că „forma finală a acordului de cooperare este rezultatul negocierii dintre șeful Cancelariei și furnizor”.

Ce se va produce efectiv în România pentru blindatele Lynx

Documentul enumeră și activitățile industriale care ar urma să fie realizate în România pentru mașinile de luptă ale infanteriei.

Printre acestea se numără sudarea șasiului și a componentelor din oțel de blindaj, tratarea suprafețelor și vopsirea, fabricarea cablajelor, asamblarea finală a șasiului și turelei, integrarea echipamentelor de ochire și observare, a sistemelor de comunicații și avertizare, precum și testarea și punerea în funcțiune a acestora.

Ministerul atrage însă atenția că documentația nu clarifică toate detaliile privind originea componentelor și distribuția valorii producției. Nu sunt precizate țara de fabricație a motorului și a transmisiei, proveniența sistemelor electronice și a armamentului, originea componentelor principale ale turelei sau valoarea fiecărei operațiuni realizate în România.

Aceste informații sunt relevante pentru stabilirea ponderii efective a producției naționale în valoarea totală a echipamentelor.

Cum răspunde Mihai Jurca: 60% din mașină, dar 35% din valoare

În urma informațiilor prezentate de Antena 3 CNN, Mihai Jurca a publicat pe Facebook o reacție în care contestă interpretarea potrivit căreia procentele din acord ar demonstra că angajamentele privind producția în România nu au fost respectate.

Fostul șef al Cancelariei premierului susține că regula negocierilor a fost ca toate componentele care pot fi fabricate în România să fie produse aici, iar procentul de localizare să fie stabilit în funcție de capacitățile industriale existente și de valoarea fiecărei componente.

„Regula negocierii în SAFE a fost una singură: tot ce se poate produce în România se produce în România. Procentul diferă de la un echipament la altul, pentru că depinde de două lucruri: ce poate face industria noastră astăzi și cât valorează fiecare parte a echipamentului”, a scris Jurca.

Acesta acuză că procentele sunt prezentate fără explicațiile necesare și că se face o confuzie între proporția fizică a componentelor fabricate în țară și ponderea lor în valoarea totală a produsului.

Ca exemplu, Jurca invocă mașina de luptă a infanteriei Lynx. Potrivit acestuia, în România vor fi realizate cablajele, structura blindată, inclusiv șasiul, turela, trapele și rampele, asamblarea finală a șasiului și turelei, integrarea motorului, precum și asamblarea și testarea sistemelor de ochire, avertizare și comunicații.

El susține că toate aceste activități reprezintă aproximativ 60% din mașină din punct de vedere fizic, dar numai 35% din valoarea acesteia.

„Toate acestea înseamnă aproximativ 60% din mașină, dar numai 35% din valoare”, afirmă fostul șef al Cancelariei.

Diferența ar fi explicată, în opinia sa, prin faptul că motorul, cutia de viteze și sistemele de armament, care ar urma să fie importate din Europa, reprezintă aproximativ 65% din valoarea vehiculului.

Jurca susține că România nu produce în prezent aceste componente la nivelul necesar, motiv pentru care acestea nu puteau fi incluse în producția locală.

Explicațiile lui Jurca în cazul navelor de patrulare

Fostul șef al Cancelariei a oferit explicații și pentru navele de patrulare, pentru care documentul Ministerului Economiei indică un procent de localizare de 30%.

Potrivit acestuia, construcția corpului navei și lucrările de armare vor fi realizate la Mangalia, activități care ar reprezenta aproximativ 30% din valoarea totală.

Restul ar fi format din armament, senzori, componente electronice și software, pe care industria românească nu le produce în prezent și care vor fi aduse din Europa.

În ceea ce privește software-ul, Jurca afirmă că, în cadrul acordului cu compania franceză Thales, s-a solicitat creșterea numărului de ingineri programatori din România de la 800 la 1.100, pentru ca o parte mai mare din activitatea de dezvoltare să fie realizată în țară.

Pentru a-și susține argumentul privind capacitatea actuală a industriei românești, acesta a făcut o comparație cu producția auto. Jurca afirmă că Dacia, după mai bine de 25 de ani de activitate la Mioveni, are o integrare locală de aproximativ 50%, în timp ce pentru Ford Puma, produs la Craiova, estimările din presă sunt cuprinse între 30% și 40%.

În opinia sa, România pornește în cazul echipamentelor militare de la procente de 30-35%, în condițiile în care liniile de producție sunt încă în curs de construire, iar unele dintre echipamente nu au mai fost fabricate până acum în țară.

Jurca invocă aprobările din CSAT și Parlament și critică ofertele alternative

În aceeași postare, Mihai Jurca afirmă că programele SAFE ale Armatei, inclusiv cele derulate cu Airbus și Thales, au trecut prin același circuit de aprobare: grupul de lucru format din instituțiile implicate, serviciile de informații și Președinție, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și comisiile de apărare din Parlament.

El a mai respins comparațiile cu alte oferte prezentate în spațiul public, susținând că propunerile comerciale care nu includ garanții și penalități nu pot fi comparate direct cu un contract ferm.

„O ofertă de marketing, unde hârtia suportă orice, fără garanții și fără penalități, nu se compară cu un contract cu preț ferm, avans garantat bancar și recepție condiționată”, a scris Jurca.

Fostul oficial a lansat și două întrebări privind motivele pentru care criticile se concentrează în special asupra Rheinmetall și posibila implicare a companiilor de lobby care reprezintă producători concurenți.

„De ce doar Rheinmetall e «problema»? Să fie pentru că programul MLI are cea mai mare valoare?”, a întrebat acesta, adăugând că ar trebui clarificate și sumele investite de firmele de lobby în presă în ultimele zece luni.

Afirmațiile despre presupuse interese ale companiilor de lobby reprezintă acuzații formulate de Mihai Jurca și nu sunt demonstrate prin informațiile prezentate în postarea sa.

Răspunsul Ministerului Economiei descrie și mecanismul prin care ar trebui verificată respectarea angajamentelor asumate de Rheinmetall.

Compania furnizoare trebuie să își îndeplinească obligațiile de cooperare industrială, MEDAT monitorizează realizarea acestora și propune certificarea, iar un grup de lucru interinstituțional emite sau refuză certificatul necesar. Abia ulterior Ministerul Apărării poate recepționa produsele.

„Autoritatea contractată nu are dreptul de a recepționa produse pentru care furnizorul nu prezintă acest document”, precizează MEDAT.

Acordul include și mecanisme de flexibilitate și sancțiuni. Potrivit ministerului, angajamentele exprimate valoric sunt considerate îndeplinite dacă se atinge cel puțin 90% din valoarea țintă. Deficitele pot fi compensate între societățile grupului, în limita a 25% din total, sau recuperate prin activități similare realizate în România, în baza unor contracte încheiate până la 31 decembrie 2030 și executate până la 31 decembrie 2035.

Pentru eventualele obligații de localizare rămase neîndeplinite și nerecuperate, acordul prevede o penalitate de 30% din valoarea deficitului. Plata acesteia este garantată de Rheinmetall AG, în limita a 100 de milioane de euro.

Contracte de 5,7 miliarde de euro, bani împrumutați de România

Contractele cu Rheinmetall, în valoare totală de aproximativ 5,7 miliarde de euro, fac parte din programul european SAFE, prin care România finanțează achiziții și proiecte de înzestrare militară.

Sumele sunt împrumuturi pe care statul român va trebui să le ramburseze în următorii 45 de ani.

În contextul controversei, președintele Nicușor Dan a fost întrebat dacă a cunoscut valoarea contractelor atribuite grupului german. Acesta a confirmat că știa că o sumă importantă urma să ajungă la Rheinmetall, dar a precizat că nu are suspiciuni privind existența unor nereguli în contractele SAFE.

„Evident că am știut. Nu știu dacă suma este exact 5,7 miliarde, dar am știut că este o sumă consistentă care, în urma evaluărilor, merge către Rheinmetall”, a declarat șeful statului.

Președintele a mai spus că nu are, în prezent, „vreo suspiciune că vreunul dintre contractele SAFE ar avea vreo problemă”.