Mâncatul compulsiv şi alte dezechilibre emoţionale aduse de pandemie. Interviu cu psihologul Mirela Zivari

Pandemia de coronavirus ne-a răvăşit vieţile în cele mai neaşteptate moduri şi mulţi dintre noi căutăm încă mecanisme de a face faţă situaţiei. Unii se confruntă cu mâncatul compulsiv, alţii nu se desprind de reţelele de socializare şi îşi trăiesc anxietatea izolaţi de rude şi prieteni, alţii caută marele adevăr în teorii ale conspiraţiei.

După primele luni de pandemie, efectele izolării încep să fie clare pentru mulţi. Fiecare gestionează cum poate situaţia şi îşi caută propriile mecanisme de a face faţă stresului, anxietăţii şi nesiguranţei, Într-un interviu acordat SmartLiving, dr. Mirela Zivari, doctor în psihologie, coordonator al Departamentului de Psihologie de la Spitalul Universitar Clinic Bucureşti, explică modul în care reacţionează românii la stresul provocat de noul virus, de ce au succes teoriile conspiraţioniste şi care sunt şi efectele pozitive ale acestei crize mondiale.

Smartliving.ro: Care sunt cele mai grave efecte pe care le are izolarea asupra tinerilor şi a familiilor?

Dr. Mirela Zivari, doctor în psihologie: În cazul tinerilor, dependenţa de tehnologie reprezenta o problemă şi înaintea acestei perioade de izolare. Nevoia de a petrece timp pe site-urile de socializare a ajuns la nivel de viciu în rândul acestora. Avem de-a face cu o creştere accelerantă a numărului de supraponderali în cazul tinerilor din Romania, iar perioada de izolare nu face decât să agraveze acest fenomen.

Mai îngrijorător este faptul că, pe lângă problemele de supraponderabilitate, tot mai mulţi tineri suferă de afecţiuni ale sistemului muscular si osos.

În cazul familiilor, de multe ori izolarea a avut un efect extrem de benefic, acela de apropiere între membrii acestora. Din păcate însă, un fenomen observat rapid în perioada izolarii, încă din primele săptămâni ale acesteia, este cel de violenţă domestică. Unele familii nu sunt obişnuite să convieţuiască un timp îndelungat, iar timpul în exces petrecut împreună a dus la conflicte violente între membrii acestora.

Pentru multe femei şi pentru mulţi copii, casa a devenit locul cel mai puţin sigur – casa a devenit loc de abuz. ONU a alertat guvernele lumii în legătură cu creşterea semnificativă a cazurilor de violenţă în familie din această perioadă. Este un fenomen foarte grav, scos în evidenţă de această izolare şi, cu siguranţă, chiar dacă măsurile se vor schimba, ar trebui acordată multă atenţie asupra lui.

Smartliving.ro: Cum se schimbă interacţiunile inter-umane odată cu relaxarea restricţiilor, când oamenii îşi reiau activitatea, conştienţi fiind însă că virusul nu a dispărut încă?

Dr. Mirela Zivari, doctor în psihologie: În urma relaxării restricţiilor întâlnim diferite reacţii ale oamenilor, deoarece impactul asupra fiecăruia dintre noi a fost resimţit diferit, aşadar şi comportamental vom fi diferiţi. O bună parte dintre noi rămânem reticienţi, uşor suspicioşi şi precauţi, preferăm să păstrăm distanţa faţă de ceilalţi. Este posibil să ne creăm propria ,,stare de urgenţă’’ şi o vom respecta până când vom crede singuri de cuviinţă că e timpul să ne relaxăm.

În partea cealaltă, ne întâlnim cu cei care au fost mai puţin speriaţi de cele întâmplate sau mai reticenţi în ceea ce priveşte informaţiile primite, dornici de libertate; întrunirile între grupuri numeroase de oameni nu se vor lăsa mult aşteptate. Frica de îmbolnăvire va fi reprimată de dorinţa de a călători, de a cunoaşte oameni şi locuri noi, de socializare.

Smartliving.ro: În spaţiul virtual circulă multe teorii ale conspiraţiei, prin care se neagă existenţa acestui virus şi/ sau a efectelor devastatoare pe care le poate avea. De ce au oamenii nevoie să creadă în astfel de scenarii?

Dr. Mirela Zivari, doctor în psihologie: Indiferent că vorbim despre o religie, despre o grupare politică sau, în cazul acesta, de o pandemie, populaţia mereu se va împărţi în adepţi şi protestatari. Trăim în epoca informaţiei, mai exact a libertăţii de exprimare, aşadar orice subiect este tratat din toate direcţiile şi combătut cu argumente diferite. Acest lucru nu reprezintă un aspect negativ atâta timp cât încercăm să ne luăm informaţiile din surse oficiale.

În ceea ce priveşte nevoia oamenilor de a crede sau nu în scenarii, cred că aici vorbim despre lucrurile care ne afectează direct. Nu suntem cu toţii la fel de vulnerabili în faţa măsurilor luate de stat în perioada izolării. Unii dintre noi am reuşit să ne păstrăm locurile de muncă sau afacerile, însă mulţi, nu. Aici poate interveni nevoia de a găsi argumente pro şi contra “duşmanului” actual, al fenomenului care ne-a adus în situaţii devastatoare pe mulţi dintre noi.

Continuarea articolului, aici