INTERVIU Psihologul Tony Rafailă: „Depresia e deznădejdea din religie“. Art-terapie la Sanatoriul de la Predeal

INTERVIU Psihologul Tony Rafailă: „Depresia e deznădejdea din religie“. Art-terapie la Sanatoriul de la Predeal

Psihologul Tony Rafailă, la balconul Pavilionului 2 al Sanatoriului de la Predeal FOTO: arhiva personală

Din 2007, Tony Rafailă e psiholog clinician practicant autonom şi psihoterapeut la Sanatoriul de Nevroze din Predeal, unde face consiliere psihologică şi terapie de grup. „Cred că iubirea înseamnă să ai capacitatea să fii emoţional lângă celălalt. Să ştii să fii emoţional lângă cineva e mai important decât a face ceva concret pentru persoana respectivă“, crede psihoterapeutulTony Rafăilă, care coordonează, la sanatoriu, şi şedinţe de art-terapie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tony Rafailă (48 de ani) e unul dintre cei mai căutaţi psihoterapeuţi de la Sanatoriul din Predeal. La uşa cabinetului său bat zilnic zeci de persoane. Ştie să-şi asculte pacienţii. În şedinţele de grup, unde oamenii stau aşezaţi, pe fotolii în semicerc, îi provoacă pe fiecare parte să se destăinuie, radiografiindu-le sufletele. Întrebările lui sunt incisive. Te face să recunoşti lucruri pe care nu vrei să le recunoşti. A dezvoltat ca modul art-terapia: „Avem o secţie de pictură unde lucrăm pe materiale diferite: coli clasice de desen, sticlă, piatră,  o secţiune de modelaj şi origami, cât şi atelierul de bijuterii hand-made“. Persoanele afectate de depresie şi anxietate au drept caracteristică comună sensibilitatea, susţine psihologul, iar art-terapia este forma prin care se poate „consuma“ o parte din aceasta în cadrul procesului de creaţie. Cum ajungem la echilibru? Prin armonizarea cu noi înşine. 

În vara aceasta, împlineşti  8 ani de practică la Sanatoriul de Nevroze Predeal. Ce înseamnă toată această experienţă pentru tine?

A fost o mare oportunitate să lucrez la Sanatoriul din Predeal, ca specialist în domeniul acesta de psihologie clinică. Experienţa din Predeal este unică, nu se regăseşte nicăieri. Învăţarea experienţială e mai importantă decât cea de învăţare de la alţii. În cei aproape 8 ani petrecuţi aici, am avut o medie de 700 de pacienţi pe an. Fiecare pacient mi-a fost un bun profesor,  am avut de-a face cu istorii de viaţă diferite, cu evenimente şi situaţii diferite. După toate cazurile, detectez mult mai uşor „patternurile“  comportamentale.

De ce este unică baza de recuperare a sanatoriului de la Predeal?

La ora actuală suntem singura instituţie din ţară organizată sub formă de sanatoriu aici punându-se accentul pe lângă tratamentul medicamentos pe partea de recuperare psihică prin organizarea de şedinţe de psihoterapie de grup, art-terapie şi ergoterapie, cât şi recuperarea fizică prin servicii de fizioterapie şi sport. Amplasarea Sanatoriului într-o poziţie unică între staţiunea turistică Predeal şi cea din Pârâul Rece oferă o privelişte de neuitat, liniştea necesară cât şi beneficiile aerului curat de munte, făcându-l astfel să fie locul perfect pentru recuperare după o perioadă de suprasolicitare şi expunerea la stresul cotidian.

În ce mod ajută psihoterapia de grup?

Tot ceea ce facem aici, la Predeal, ajută la recuperarea pacienţilor: învioararea de dimineaţa, drumeţiile cu domnul profesor de sport, ora de fitness cu doamna profesoara de sport, şedinţele de psihoterapie grup şi, nu în ultimul rând, tratamentul medicamentos.


Ce înseamnă terapia prin artă şi cum o folosiţi la Predeal? În ce mod este eficient acest tip de terapie?

Art-terapia este bazată pe activitatea creativă ce are ca rezultat tratarea tulburărilor psihice,cât şi optimizarea şi dezvoltarea personală, ajutând astfel la întarirea eului şi restabilind echilibrul psiho-emoţional. Terapia prin artă dezvoltă inteligenţa emoţională, spiritul creativ, reducând anxietatea în timp ce creşte readaptabilitatea socială, asigurând o dezvoltare echilibrată şi armonioasă. La ora actuală în cadrul Sanatoriului de Nevroze din Predeal se desfăşoară mai multe module de art-terapie şi ergoterapie. Avem o secţie de pictură unde lucrăm pe materiale diferite: coli clasice de desen, sticlă, piatră; o secţiune de modelaj şi origami, cât şi atelierul de bijuterii hand-made.

Ce înseamnă mai exact ergoterapia?

Ergoterapia face parte din cadrul terapiilor ocupaţionale ce au ca scop stimulearea proceselor creatoare reuşind astfel să îndepărteze monotonia şi rutina. În cadrul acestui proces sunt dezvoltate capacităţile creatoare, aptitudinile, cât şi dezvoltarea unor deprinderi noi ce duce la creşterea stimei de sine şi a încrederii în propriile forţe. Art-terapia e diferită de ergoterapie, aceasta din urmă se sprijină pe lucrul manual, de exemplu, plantarea unui pom.

În ce mod sensibilitatea şi deschiderea spre artă îl protejează pe pacient în faţa bolii?

Persoanele afectate de depresie şi anxietate au drept caracteristică comună sensibilitatea, iar art-terapia este forma prin care putem „consuma“ o parte din aceasta în cadrul procesului de creaţie.

De ce e important ca pacienţii să se rupă de probleme o vreme? Întoarcerea acasă de la sanatoriu nu înseamnă şi întoarcerea în mijlocul factorilor de stres care au declanşat boala?

Ruperea de mediu şi probleme are drept scop „reîncărcarea bateriilor” pe de o parte, cât şi detaşarea emoţională faţă de problemele cu care ne confruntăm. Fără discuţie atunci când ne vom reântoarce acasă va fi necesar să ne ocupăm din nou de acestea, dar de aceata dată fiind mai odihniţi, detaşaţi emoţional şi acest lucru ne poate capacita în a găsi noi moduri de abordare cât şi energia necesară pentru rezolvarea lor.

„Să ştii să fii emoţional lângă cineva“

Cum înţelegi iubirea în sens terapeutic?

O văd mult mai realist decât metaforic, aşa cum tinde să fie văzută. Poate şi din cauza formaţiei  mele de „liceu real“  - am terminat un liceu de matematică fizică.

Cred că iubirea înseamnă să ai capacitatea să fii emoţional lângă celălalt. Din punctul meu de vedere, când intrăm într-o relaţie de cuplu, nu cred că este cazul să facem ceva pentru partenerul nostru, ci e important să ştim să fim alături de el, să-i fim sprijin când are nevoie de noi.

A şti să fii emoţional lângă cineva e mai important decât a face ceva concret pentru persoana respectivă.

Asta înseamnă să nu-l ajuţi pe cel care are nevoie şi în mod practic?

Eu asociez evenimentele din viaţa noastră cu nişte lecţii din care învăţăm cum să trecem la următorul nivel, la următoarea etapă. Prin psihoterapie, învăţăm să ne optimizăm pentru viaţa pe care o avem. Când facem ceva pentru altcineva înseamnă, în multe situaţii, să nu-i permitem persoanei respective să-şi înveţe lecţia de viaţă.  În orice situaţie, când vrem să ajutăm pe cineva, e necesar să avem în vedere că e vorba despre lecţia lui de viaţă, pe care trebuie să-i permitem să şi-o înveţe.

Când este vorba de o lecţie de cuplu, vor fi implicaţi ambii parteneri în învăţarea lecţiilor. 

Cât de mult se lasă convinşi pacienţii tăi să se uite în oglinda pe care le-o pui în faţă?

Nu sunt eu un psihoterapeut atât de bun, pe cât am norocul să am nişte pacienţi foarte inteligenţi. Ca psihoterapeut înveţi nişte instrumente printre care, în cazul meu, şi transa psihoterapeutică.

Rolul psihoterapeutului nu este să ofere soluţii, ci numai să se oglindească lucrurile pe care pacientul nu le poate vedea de unul singur.

Procesul de vindecare ţine de fiecare persoană“

 

 

Care a fost cel mai dificil caz  pe care l-ai rezolvat?

La Predeal, am avut un caz de blefarospasm, persoana respectivă nu putea ţine ochii deschişi. Sunt foarte rare cazurile cu această boală. După psihoterapie, persoana cu care am lucrat a putut ţine ochii deschişi de la 2 secunde la 30 de secunde. Am fost norocosul care a avut şansa să aibă în terapie un asemenea caz. Nu pot să îmi asum însă că am vindecat vreodată pe cineva. Clientul încearcă să găsească nişte soluţii, să conştientizeze problema. Procesul de vindecare ţine de persoana respectivă. Înţelegerea problemei cu care se confruntă, găsirea de soluţii depind de cât repede doreşte fiecare să se vindece şi să se armonizeze cu sine însuşi. Depinde de cât este dispus fiecare pacient să facă eforturile necesare schimbării, de cât este de pregătit să facă schimbări în viaţa sa, schimbări care vor duce la vindecare. Depinde de la caz la caz.

O ecologie a intervenţiei

Cum ai defini afecţiunea psihică?

Există o departajare între afecţiuni psihicie şi boli psihice. Aici, la Predeal, ne confruntăm cu afecţiuni psihice, de genul depresiei şi al anxietăţii. Pacienţii trebuie să înţeleagă că nu se rezolvă totul prin pastile. Afecţiunile psihice includ episoadele de tristeţe, care au depăşit zona firescului şi afectează chimia organismului, la nivel de serotonină şi de endorfine. Sentimentele de acest tip creează un sentiment de inutilitate.

În zona clinică, e necesară administrarea medicamentoasă. În mod tipic românesc, noi mergem direct la psihiatru când avem probleme. Ar trebui să învăţăm însă mergem la psiholog,  preventiv, ca să ştim cum să ne armonizăm social, să ştim cum să ne manageriem relaţia cu copiii.

În SUA există trei tipuri de abordări: una care apelează la zona medicamentoasă, după care se face psihoterapie, în varianta doi, paralel cu medicaţia se face psihoterapie, în varianta trei, se face numai psihoterapie. În România, cel mai mult se practică însă chimeoterapia - tratametul cu medicamente, şi mai puţin psihoterapia.

Afecţiunea psihică este „o boală a spiritului“?

Depresia ar fi deznădejdea, în termeni religioşi. În psihoterapie, nu e atât de important diagnosticul, spre deosebire de psihologia clinică. În psihoterapie, e vorba despre sindromul dezadaptativ - persoana respectivă simte şi resimte că nu se adaptează vieţii. Psihoterapia poate fi privită ca o ecologie a intervenţiei. Obiectivul rămâne să fim noi în armonie cu noi înşine, să fim în armonie cu ceilalţi. Dacă noi suntem armonioşi, dacă noi suntem fericiţi, vom putea să dăm fericire şi celor din jurul nostru.

Te-ai confruntat cu cazuri în care au fost şi tentative de suicid?

Da, am avut şi asemenea cazuri. Din nefericire, depresia şi anxietatea au în componeţă gândurile legate de suicid sau ruminaţiile autolitice, aşa cum sunt numite în limbajul de specialitate. Faci tot ce poţi ca să nu se ajungă aici, căci dincolo de deznădejdea de moment atunci cand te detaşezi de problemele cu care te confrunţi ai capacitatea de a găsi rezolvarea potrivită a acestora.

Cum reuşeşti să te detaşezi de problemele cu care te încarcă pacienţii tăi?

Noi nu ne focalizăm pe probleme, ci ne focalizăm pe soluţii. Când plec de la sanatoriu, îmi agăţ grijile într-un copac, când mă întorc să le iau, nu le mai găsesc pe toate.

Când se termină şedinţa de psihoterapie, îmi pun grijile într-un copac. Nu mă detaşez de pacient, ci mă detaşez astfel doar de problemele lui. La câţi brazi avem în jurul Sanatoriului de la Predeal, fiecare pacient poate să îşi găsească câte un brad în care să înveţe să-şi agaţe grijile.

S-a obişnuit lumea să apeleze la psiholog în oraşele de provincie?

În România nu prea se merge la psiholog, pentru că nu se face încă  distincţie între psiholog şi psihiatru, deoarece există prejudecata că eşti nebun dacă mergi la psiholog. Oamenii  nu au încă educaţie în zona asta.

De ce ai ales să fii psiholog?

Într-un episod din serialul „Doctor House“, cineva îi spunea lui House: „Tu încerci să-i vindeci pe ceilalţi, pentru că nu poţi să te vindeci pe tine“. E un adevăr aici, cei care practică meserii de acest tip vor să armonizeze ceva în ei înşişi. Ţi-este mult mai greu să vezi neregulile din tine însuţi decât să vezi ceea ce nu e în regulă în ceilalţi. De aceea, pentru obiectivitate, un psiholog nu lucrează, de obicei, cu prietenii şi cu cei din familia sa. E o distanţă obiectivă pe care trebuie să o iei faţă de pacient. Un medic sau un psiholog a învăţat să se armonizeze cu el însuşi, a învăţat să-şi armonizeze mai bine relaţiile interpersonale. Suntem cu toţii oameni şi avem nişte probleme. 

Ce înseamnă terapia ericksoniană, în care eşti specialist?

Terapia ericksoniană e o tehnică prin care se folosesc transele hipnotice, accesându-se astfel anumite zone ale inconştientului. E o tehnică a căror rezultate te ajută manageriezi într-un mod potrivit situaţia cu care te confrunţi accesând resurse pe care uneori nici măcar nu le conştientizăm.

Lumea nu are prejudecăţi faţă de specializarea ta de sexolog?

Sexualitatea este o componentă esenţială a vieţii noastre, iar în depresie este afectat şi libidoul persoanei. Când tratăm depresia şi stările de anxietate, discuţiile despre sexualitate cad pe locul al doilea. E important să rezolvăm mai întâi trăirile afective. Însă nu putem evita palierul care ţine de sexualitate.

Cum foloseşti programarea nerurolingvistică în terapii?

Deşi Programarea Neuro-Lingvistică (NLP) nu este recunoscută ca formare de Colegiul Psihologilor, pentru mine această specializare este foarte importantă în relaţionarea terapeutică. Felul în care desemnăm realitatea prin cuvinte e felul în care ne programăm pentru realitatea din jurul nostru. Am avut  şansa ca trainerul meu de NLP să aibă dublă specializare fiind în acelaşi timp psihiatru şi psihoterapeut. Astfel, nu am făcut NLP business, ci focalizat mai degrabă pentru partea terapeutic deoarece in NLP există multe tehnici care abordează acestă zonă, acest lucru ajutându-mă foarte mult în practica mea curentă, ca psihoterapeut.

 

 

Psiholog-terapeut

Rafailă Tony este psiholog cu formare în Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană, Sexologie şi Psihoterapie de cuplu. Încă din perioada studenţiei s-a evidenţiat prin perseverenţă şi inovaţie obţinând diferite premii prin lucrări originale şi a urmat un master în Managementul Organizaţional şi al Resurselor Umane. Lucrând de 8 ani ca psiholog clinician la Sanatoriul de Nevroze Predeal reuşeşte cu succes să pună în aplicare tehnici de relaxare şi autocontrol combinate cu tehnici ale terapieiericksoniene şi cognitiv comportamentale,specializându-se în psihoterapia depresiei, anxietăţii, fobiilor şi atacurilor de panică. A dezvoltat platforma de Consiliere psihologică si Psihoterapie Online"Echilibrul Tau", iar în cadrul cabinetului său individual efectuează evaluări psihologice, psihoterapie şi module de dezvoltare personală. Punând accent pe dezvoltare personală a urmat toate etapele aprofundării tehnicilor programării neuro-lingvistice devenind în prezent trainer în cadrul Asociaţiei Române de Programare Neuro-Lingvistică ARONLP. Este membru al Colegiului Psihologilor din România şi alAsociaţiei de Hipnoză Clinică, Relaxare şiTerapie Ericksoniană.

Citiţi şi:

REPORTAJ. Viaţa la Sanatoriul de Nevroze. Locul unde îţi pui sufletul la loc

Interviu cu medicul psihiatru Octavian Brumaru. "Eminescu a fost un geniu, nu a fost bolnav psihic".

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: