Hipotiroidia ne face să vedem lucrurile mai albastre

Persoanele cu deficit de hormoni tiroidieni văd lumea ca printr-o lentilă albastră

Acurateţea cu care percepem culorile nu ţine doar de perfecta funcţionare a ochilor, ci şi de echilibrul endocrin al organismului. Studii recente arată că deficitul de hormoni tiroidieni ne alterează această capacitate.

Hormonii tiroidieni au un rol crucial în dezvoltarea organismului şi, în mod particular, în dezvoltarea sistemului nervos. Iar studiile recente, efectuate pe cobai, au arătat că hormonii tiroidieni joacă un rol fundamental şi în funcţionarea corectă a ochilor, în mod special a celulelor con, aflate la nivelul retinei, implicate în percepţia culorilor.

Cum ajungem să vedem în culori

La nivelul retinei există şapte milioane de celule vizuale fotosensibile. Este vorba despre două tipuri de celule: celulele con, care asigură în principal vederea în timpul zilei, şi celulele bastonaş, care asigură vederea când cantitatea de lumină este redusă. Diferenţa între aceste celule este că bastonaşele nu ajută la percepţia culorilor, ci numai a formelor. Percepţia culorilor este asigurată de celulele con. Oamenii de ştiinţă au observat că aceste celule sunt sensibile la trei culori din spectru: roşu, verde şi albastru.

Percepţia nuanţelor este dată de acţiunea luminii asupra unor substanţe din aceste celule, numite opsine, care suferă transformări atunci când celulele sunt expuse la lumină. Aceste transformări celulare acţionează asupra nervului optic, care transmite informaţia către scoarţa cerebrală, unde este interpretată, iar noi ajungem să vedem o anumită culoare. Deşi aceste substanţe nu sunt cu adevărat nişte pigmenţi, în funcţie de culoarea pe care o proiectează pe creier, ele se numesc opsină roşie, opsină albastră şi opsină verde.

Potrivit specialiştilor de la Institutul pentru Cercetări Cerebrale „Max Planck" din Frankfurt, citaţi de publicaţia „Science Daily", mamiferele, inclusiv oamenii, au la nivelul celulelor de tip con din retină receptori pentru hormonii tiroidieni. Iar cercetările în laborator au arătat că, atunci când receptorii din celulele con sunt suprastimulaţi, încetează sinteza opsinei albastre şi se activează sinteza opsinei verzi. Deci culorile nu mai sunt percepute corect din cauza dezechilibrului chimic de la nivelul celulelor con.

Recuperarea percepţiei corecte este posibilă

Persoanele care suferă de hipotiroidie, adică cele a căror glandă tiroidă produce cantităţi mai mici de hormoni tiroidieni decât ar fi necesari organismului, ar putea ajunge să vadă culorile ca şi când ar privi printr-o lentilă uşor colorată în albastru. Acest lucru este determinat de faptul că receptorii de hormoni tiroidieni din celulele con, care ajută la sinteza opsinei ce proiectează în creier culoarea verde este mai redusă, în timp ce substanţa care proiectează în creier culoarea albastră se sintetizează în exces.

Un experiment care a confirmat acest lucru s-a desfăşurat la institutul german „Max Planck" şi a constat în inducerea artificială a deficitului tiroidian la şoarecii de laborator.  „Am observat la toţi cobaii creşterea sintezei de opsină albastră şi scăderea sau chiar încetarea sintezei de opsină verde. Când am reechilibrat organismul cobailor şi am restabilit nivelul normal de hormoni tiroidieni, sinteza de opsină a revenit la normal", explică Anika Glaschke, unul dintre autorii studiului. Concluzia cercetătorilor germani a fost că percepţia culorilor se poate altera pe parcursul vieţii din cauza disfuncţiilor tiroidiene, dar şi că, dacă aceste disfuncţii sunt tratate, fenomenul este reversibil şi se poate recupera acurateţea percepţiei culorilor.

Cum se manifestă «lenevirea» tiroidei

În stadiile iniţiale, hipotiroidia poate fi asimptomatică, pentru că organismul are capacitatea de a compensa parţial insuficienţa hormonală prin creşterea stimulării tiroidiene. Pe termen lung, această stimulare duce la creşterea în volum a tiroidei şi la formarea guşei. În a doua etapă apar simptome nespecifice: oboseală, lipsă de energie, somnolenţă şi apatie, scăderea capacităţii de memorare şi de concentrare, vorbire lentă, depresie, dureri musculare, bătăi cardiace lente (sub 50 pe minut), piele uscată, îngroşată şi aspră, păr şi unghii friabile, infertilitate sau avorturi spontane.

Specialistul nostru

Ana Maria Mihai
medic specialist endocrinolog  Spitalul Militar Central

Există mai multe opţiuni de tratament pentru afecţiunile tiroidiene: terapia medicamentoasă (de substituţie hormonală sau cu antitiroidiene de sinteză), chirurgicală sau cu iod radioactiv, în funcţie de caz. De asemenea, majoritatea cancerelor tiroidiene sunt vindecabile, cu excepţia unor cazuri rare: cancerul tiroidian nediferenţiat, cancerul medular tiroidian (formă ce se poate asocia cu alte afecţiuni endocrinologice în cadrul neoplaziilor endocrine multiple). Doza uzuală de substituţie cu hormoni tiroidieni corectează hipotiroidia, dar în anumite situaţii (de exemplu, în tiroidita cronică autoimună), sunt necesare doze mai mari de medicaţie pentru a echilibra funcţia tiroidiană.

Efect

Deficitul de iod şi disfuncţiile tiroidei au o influenţă negativă asupra percepţiei culorilor.