Dosar: Află cum funcţionează pancreasul şi cum îl poţi proteja

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Diabetul zaharat şi o parte din tulburările de digestie au un numitor comun: proasta funcţionare a pancreasului. Genele au o influenţă majoră asupra stării lui, dar şi stilul de viaţă şi în special alimentaţia îi pot perturba activitatea.

Care sunt funcţiile lui exocrine

Este un organ extrem de complex, care îndeplineşte şi rolul de glandă. Deşi este cunoscut mai mult pentru că secretă insulină şi, deci, este implicat în metabolismul zahărului, pancreasul are mai multe activităţi în organism.

Mai citeşte şi:

5 aliaţi care ţin diabetul în frâu

De fapt, cele două funcţii importante şi distincte ale pancreasului fac ca acesta să valoreze cât două glande diferite: una exocrină şi alta endocrină.

Participă activ la digestie

Porţiunea care ocupă cel mai mult din corpul pancreasului este cea exocrină. Mai exact, celulele pancreatice responsabile cu funcţia digestivă ocupă 90% din masa totală a acestuia. Produsul pancreatic care participă la digestie este sucul pancreatic. Acesta este compus din enzime digestive, produse de celulele acinare, şi din bicarbonat, secretat de celulele epiteliale.

Acesta trece prin canalul pancreatic (Wirsung) şi apoi, prin duoden, se varsă în intestinul subţire. Acest suc nu se secretă însă permanent, ci doar atunci când ţesutul duodenului şi cel al stomacului eliberează, la rândul lor, o serie de hormoni (gastrină, secretină şi colecistochinină), ca răspuns la prezenţa alimentelor.

Bicarbonatul «stinge» aciditatea intestinală

În timp ce stomacul are nevoie de un mediu acid pentru a descompune bolul alimentar, intestinul subţire are nevoie de un mediu mai alcalin. Bicarbonatul produs de pancreas are tocmai rolul de a neutraliza aciditatea sucului provenit din stomac.

PH-ul alcalin este necesar pentru activarea enzimelor provenite tot de la pancreas, care participă la metabolizarea grăsimilor, amidonului şi proteinelor şi la asimilarea substanţelor nutritive din hrană, care trec din intestinul subţire direct în sânge.

Secretă enzime digestive

Principalele enzime eliberate de pancreas care sunt implicate în digestie se împart în trei mari categorii:

1 Proteazele - digestia proteinelor începe în stomac, cu ajutorul pepsinei, însă marea parte a metabolizării lor are loc în intestinul subţire, sub acţiunea proteazelor. Cele mai importante dintre acestea sunt tripsina şi de chemotripsina. Ele sunt secretate de pancreas, dar rămân inactive, sub formă de tripsinogen şi chemotripsinogen, pentru a nu ataca ţesutul pancreatic, până ce ajung în intestinul subţire. De asemenea, pentru ca aceste enzime să fie inofensive pentru pancreas, veziculele care le secretă eliberează şi un inhibitor.

2 Lipaza - grăsimile sunt descompuse în molecule mai mici de către lipază, o altă enzimă eliberată de pancreas. Aceasta nu este suficientă însă, fiind necesare, de asemenea, şi anumite cantităţi de săruri biliare pentru a putea metaboliza grăsimile.

3 Amilaza - amidonul, care se găseşte într-o varietate de legume, este un tip de carbohidrat care poate fi metabolizat doar cu ajutorul amilazei, mai întâi cu cea salivară şi apoi cu cea pancreatică.

Deficitul de enzime pancreatice  determină tulburări digestive

image

Teste care arată dacă suferă

Pentru a depista afecţiunile pancreatice, se recomandă mai întâi teste sanguine, în special dozarea enzimelor pancreatice în sânge. În cazul în care se suspectează o infecţie pancreatică, se apelează la examene radiologice, într-o primă fază la ecografie şi apoi la scanografie (cu raze X), care poate fi dublată de imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) sau, în cazurile speciale, de ecografia endoscopică.

De ce apare pancreatita

Principalele afecţiuni ale pancreasului sunt pancreatitele şi cancerul. Pancreatita acută este cea mai uşoară formă a afecţiunii, fiind determinată de migrarea calculilor biliari în canalul pancreatic, de consumul excesiv de alcool sau de traumatisme abdominale. Pancreatita cronică apare rareori, iar cauza cea mai întâlnită este alcoolismul, care determină calcifierea ţesutului pancreatic.

Această afecţiune poate duce la apariţia unor chisturi, a peritonitei, a ascitei (acumulare de lichid în peritoneu) şi, uneori, chiar la inflamarea zonei centrale a toracelui. De asemenea, pancreatita cronică netratată poate duce la instalarea cancerului.

Ce se întâmplă în diabetul de tip I

Reprezintă doar 5-10% din totalul cazurilor de diabet zaharat şi apare cu precădere la copii şi la adolescenţi. Diabetul insulinodependent nu este cauzat de stilul de viaţă, aşa cum se întâmplă în cazul diabetului de tip II (noninsulinodependent), ci de distrugerea autoimună a celulelor pancreatice de tip beta, care produc insulină. Prin urmare, în timp ce diabetul de tip I este o afecţiune determinată de o disfuncţie organică, pentru cel de tip II suntem responsabili chiar noi.

Specialistul nostru
Dr. Marian Zota

medic specialist gastroenterolog
competenţe în ecografie


Bolile pancreasului sunt întotdeauna severe, căci această glandă este indispensabilă vieţii. Dacă punem la socoteală deficitul de secreţie a insulinei, atunci ajungem la o răspândire considerabilă a bolilor de pancreas.

Suferinţa sa ca glandă digestivă se manifestă prin pancreatita cronică secundară alcoolismului şi tabagismului sau unor cauze foarte rare: autoimună sau litiaza (pietricele) canalelor pancreatice în sine. Aceasta se manifestă prin dureri cronice şi prin scăderea în greutate.

Pancreatitele acute sunt secundare abuzurilor (mese bogate în grăsimi şi în alcool) sau litiazei biliare. Mai ales pietrele mici pot migra, blocând intersecţia bilio-pancreatică şi producând reflux şi activare intrapancreatică a enzimelor digestive cu autodigestia pancreasului. Mai rar, traumatismele abdominale şi ulcerul penetrant pot duce la pancreatite acute.

Aciditate

Sucul pancreatic este alcalin, având un pH între 7,5 şi 8,2.

image

Cum este reglat nivelul zahărului şi al sării

Deşi cel mai cunoscut rol al pancreasului endocrin este cel de a regla nivelul glicemiei, adică al zahărului din sânge, el este esenţial şi pentru echilibrul sării în organism. Aproximativ 5% din masa pancrea­sului este alcătuită din celule pancreatice endocrine, grupate în mici insule, numite insulele Langerhans.

Insulina dă energie celulelor

Specialiştii spun că, la fel ca inima şi ca rinichii, insulina este indispensabilă vieţii, acţionând asupra tuturor celulelor corpului care au nevoie de glucoză. În mod normal, insulina este secretată de pancreas permanent, dar în cantităţi mai mari după masă.

Ea pătrunde în sânge, mergând către celulele corpului, cu precădere către cele musculare şi către cele adipoase şi ataşându-se de receptorii insulinici ai acestora. Astfel, în momentul în care în sânge este eliberată o cantitate mare de glucide, insulina nu face altceva decât
să deschidă „uşa" celulelor pentru ca acestea să le poată folosi pe post de carburanţi.

De asemenea, adrenalina determină creşteri ale nivelului de insulină produsă de celulele beta ale insulelor Langerhans. De fapt, muşchii nu pot beneficia de creşterea glicemiei, care apare în situaţiile inedite (emoţii intense, situaţii de urgenţă etc.), decât cu ajutorul unor rezerve suplimentare de insulină.

Ajută la relaxarea vaselor sanguine

Insulina stimulează replicarea ADN-ului şi sinteza proteinelor, modifică activitatea unui număr mare de enzime, forţează celulele adipoase să asimileze lipidele din sânge şi determină celulele să absoarbă potasiul seric.

De asemenea, insulina acţionează şi asupra pereţilor musculari ai arterelor, crescând fluxul sanguin. Studii recente arată că acest hormon este foarte important şi pentru stimularea funcţiilor cognitive.

Ce se întâmplă în caz de hipoglicemie

Insulina se injectează în cazul diabetului de tip I şi în faze avansate ale celui de tip II

image

Atunci când nivelul de zahăr din sânge se normalizează, după o masă, eliberarea de insulină este încetinită. În cazul în care facem un efort intens, de exemplu, situaţie în care celulele musculare au nevoie de energie suplimentară, intervine glucagonul, celălalt hormon pancrea­tic cu rol în reglarea glicemiei.

El determină eliberarea glucozei din depozitele celulare, cu precădere din ficat (unde glucidele sunt depozitate sub formă de glicogen), pentru a evita hipoglicemia periculoasă.

Pancreasul are un ceas intern

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea „Northwestern" din SUA au descoperit că pancreasul uman are un ceas intern responsabil cu reglarea nivelului de insulină eliberată în corp.

Potrivit cercetătorilor, orice disfuncţie a acestui ceas poate determina apariţia diabetului zaharat. De fapt, ei au descoperit că bioritmul nostru influenţează activitatea proteinelor şi genelor implicate în secreţia insulinei, care oscilează de-a lungul celor 24 de ore ale unei zile. „

Variaţiile nivelului insulinei pe care le observăm de-a lungul zilei şi nu ni le puteam explica au drept cauză activitatea ceasului intern", a precizat Joe Bass, profesor de medicină în cadrul Facultăţii Feinberg.

De la rezistenţa la insulină, la diabet

Un număr foarte mare de persoane suferă de rezistenţă la insulină, o tulburare precursoare a diabetului zaharat de tip II (cunoscut şi cu numele de diabetul adultului). Această problemă apare în cazul persoanelor cu un indice de masă corporală crescut (peste 24) şi care au o cantitate mare de grăsime la nivelul taliei.

Cum apare? Concret, insulina, deşi continuă să fie eliberată de pancreas şi să se ataşeze de receptorii insulinici ai celulelor, nu mai este recunoscută de aceştia şi, prin urmare, celulele nu mai folosesc glucoza din sânge, fenomen cunoscut sub numele de rezistenţă la insulină. Astfel, creşte nivelul glicemiei, iar pancreasul suplimentează nivelul insulinei. Cu toate acestea, la un moment dat, celulele pancreatice nu mai reuşesc să asigure necesarul de insulină şi se instalează diabetul.

Specialistul nostru
Dr. Alina Dia

medic specialist diabet
şi boli de nutriţie

Insulinorezistenţa este un fenomen larg răspândit, fiind implicată în patogenia şi în evoluţia clinică a multor boli, mai importante fiind:

1) diabetul zaharat de tip 2, sindromul metabolic, diabetul gestaţional, hipertensiunea arterială, boala cardiovasculară aterosclerotică, caracterizate prin rezistenţă primară la insulină;

2) obezitatea, diabetul zaharat de tip 1, hiperlipidemiile, ciroza hepatică, bolile acute, caracterizate prin rezistenţa secundară la insulină

3) rezistenţa la insulină asociată sindroamelor genetice. Toate se caracterizează printr-un efect insuficient de captare a glucozei la nivelul celulelor-ţintă: ficat, muşchi, ţesut adipos indus de insulină. Ar mai fi de subliniat faptul că obezitatea este asociată insulinorezistenţei şi în special obezitatea abdominală.

Parametri

Nivelul normal al glicemiei este între 0,8 şi 1,2 grame pe litru.

Cum acţionează hormonii

image

Factori care îi influenţează activitatea

Se ştia deja de multă vreme că în tulburările de funcţionare a pancreasului şi în instalarea diabetului zaharat, un rol major îl au genele. La informaţiile cunoscute deja se adaugă acum şi cel mai mare studiu privind implicarea genelor în apariţia diabetului de tip II, care a scos la iveală 12 noi gene responsabile cu acest tip de diabet.

Astfel, numărul genelor incriminate pentru această boală se ridică la 38. Studiul a fost rea­lizat de o echipă internaţională de cercetători din Europa, Statele Unite şi din Canada. Rezultatele lui arată că o mare parte din aceste gene influenţează activitatea celulelor beta din pancreas, care eliberează insulină.

Aceste descoperiri cresc şansele oamenilor de ştiinţă de a descoperi un tratament genic eficient al diabetului de tip II. În momentul de faţă, există mai multe studii de laborator care testează pe animale terapii genice pentru tratarea diabetului. Acestea constau în injectarea unor gene ce stimulează producerea insulinei.

Cromul reglează glicemia

Într-adevăr, pe un teren genetic care favorizează tulburările funcţiilor pancreasului, este dificil să-i menţinem starea de sănătate. Cu toate acestea, un rol important în prevenirea diabetului şi a altor probleme ale pancreasului îl are stilul de viaţă, în special alimentaţia.

Pentru reglarea funcţiei endocrine a pancreasului şi pentru menţinerea unui nivel optim al glicemiei, specialiştii recomandă o dietă bogată în crom. Acest element poartă numele şi de factor de toleranţă a glucozei şi, de aceea, este recunoscut pentru rolul său în prevenirea rezistenţei la insulină. 

Cele mai bune surse de crom sunt ficatul, cerealele, condimentele, gălbenuşul de ou, drojdia de bere, fructele de mare, ciupercile şi legumele (broccoli, fasole verde şi cartofi). Necesarul zilnic de crom pentru protecţia pancreasului este de 60 de micrograme.

Reguli pentru diabetici pe timp de caniculă

Dacă ai diabet, ai grijă să mănânci regulat, să nu te suprasoliciţi din punct de vedere fizic, să-ţi monitorizezi nivelul glicemiei şi să te hidratezi suficient, cu minimum doi litri de lichide pe zi, pentru că deshidratarea influenţează acurateţea rezultatelor obţinute în urma testării glicemiei.

Diabeticii trebuie să se hidrateze mai mult decât persoanele sănătoase, deoarece, în cazul lor, cantitatea de apă şi de săruri eliminate prin transpiraţie este mai mare. În locul băuturilor răcoritoare din comerţ, optează pentru o limonadă neîndulcită preparată prin stoarcerea lămâilor, cu apă plată şi cu câteva frunze de mentă. De asemenea, mai ales pe timpul verii, trebuie să eviţi cafeaua şi alcoolul, deoarece ambele sunt diuretice.

Crudităţi pentru menajarea pancreasului

Alimentele procesate, pe lângă faptul că nu oferă organismului substanţele nutritive necesare şi favorizează obezitatea, mai au un punct în minus: sunt lipsite de enzime. Acest lucru suprasolicită pancreasul, care este nevoit, în această situaţie, să sporească nivelul de enzime eliberate în tubul digestiv.

Fructele şi legumele proaspete oferă organismului necesarul de enzime, astfel încât să nu fie suprasolicitat pancreasul

image

În timp, eforturile prelungite ale pancreasului duc la deteriorarea acestuia. De aceea, specialiştii recomandă ca în dieta zilnică să predomine crudităţile care aduc organismului un plus de enzime şi, în cazul în care nivelul enzimatic este foarte scăzut, este indicată chiar administrarea suplimentelor.

5 aliaţi în caz de pancreatită

Ajustarea dietei este una dintre primele recomandări în cazul diagnosticării cu pancreatită acută sau cronică.

1 Iaurtul cu probiotice - reduce inflamaţiile din corp, inclusiv pe cele de la nivelul pancreasului şi este indicat mai ales în caz de pancreatită acută.

2 Spanacul - conţine o concentraţie ridicată de fier şi de vitamine din grupul B, importante pentru buna funcţionare a pancreasului.
3Tofu - reduce nivelul de grăsimi din sânge, una dintre cauzele pancreatitei.

4 Ciupercile Reishi - echilibrează funcţiile pancreasului şi, în acelaşi timp, au efect antiinflamator, fiind eficiente în ambele tipuri de pancreatită.

5 Remedii din plante cu efect antiinflamator, cum sunt anasonul (300 ml infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă, în trei reprize), nalba şi vâscul (ambele sub formă de macerat la rece, preparat dintr-o linguriţă de rădăcini la 300 ml apă; se bea o cană pe zi).

Enzimele, ţinte antiobezitate

Unele medicamente moderne antiobezitate acţionează asupra lipazei, enzima care ajută la metabolizarea grăsimilor. De fapt, aceste tratamente, de tipul orlistatului, inhibă lipaza, pentru a opri absorbţia grăsimilor din dietă. Studiile clinice au arătat că, prin inhibarea lipazei, greutatea corporală poate fi redusă considerabil în cazul persoanelor supraponderale şi obeze.

Specialistul nostru
Dr. Ruxandra Constantina

medic de familie
competenţă în apifitoterapie
reflexoterapeut

Frunzele de afin sunt considerate printre produsele cele mai eficiente în reglarea valorilor glicemiei. Se prepară o infuzie dintr-o lingură de frunze la o cană cu apă şi se beau câte două căni pe zi. Şi infuziile din frunze de dud sunt recomandate.

Acestea se prepară din una-două linguri de frunze la o cană cu apă şi se beau câte două-trei căni pe zi. Se mai poate prepara un decoct dintr-o lingură de teci de fasole la o cană cu apă. Se beau câte două-trei căni pe zi. Frunzele şi rădăcinile de cicoare sunt recomandate şi ele în alimentaţia diabeticilor. Se consumă crude, sub formă de salată.

Gemoterapia este şi ea utilă. Principalul macerat glicerinic cu efect antidiabetic este extractul din muguri de dud, care poate fi frecvent asociat, în funcţie de celelalte afecţiuni, cu extract din mlădiţe de afin, din mlădiţe de măslin, din muguri de arţar, din mlădiţe de ienupăr sau cu extract din mlădiţe de rozmarin. Există şi comprimate ce conţin amestecuri de plante cu acţiune de reglare a glicemiei. De exemplu, Diavit este un concentrat natural din fructe de afin şi din cătină.

Conţinut

Alimentele procesate conţin puţin crom, aproximativ 10 mcg/100 g.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite