Defectele de vorbire trebuie corectate în copilărie

Intervenţia timpurie ajută copilul să aibă o dezvoltare psihosocială armonioasă.

Dacă sunt depistate şi tratate la timp, din primii ani de copilărie, tulburările de limbaj pot fi corectate în totalitate. Acesta este mesajul transmis cu ocazia Zilei Internaţionale a Balbismului (bâlbâielii), marcată astăzi, 22 octombrie. Este firesc ca, în primii ani de viaţă, copilul să nu fie fluent în vorbire. De altfel, deformarea şi omisiunea unor cuvinte sunt considerate particularităţi ale vorbirii copilului mic. Însă, pe măsură ce copilul creşte, aceste defecte ar trebui să se atenueze, astfel încât, în jurul vârstei de 5 ani, vorbirea să fie clară, iar exprimarea lipsită de cusur.

Citeşte şi:
FOTO Descoperire: Copiii autişti au trăsături faciale diferite de cei sănătoşi

Dacă acest lucru nu se întâmplă, se poate suspecta o tulburare de limbaj/vorbire. „Prin tulburările limbajului înţelegem toate abaterile de la limbajul normal: deficienţele de înţelegere şi de exprimare orală, de scriere şi de citire, de mimică şi de articulare", explică psihoterapeutul Laura Saed. Cel mai frecvent întâlnite defecte de vorbire sunt tulburările de pronunţie sau de articulaţie (disartria: de exemplu, copilul nu poate pronunţa sunetul „r"), tulburările de ritm şi de fluenţă a vorbirii (bâlbâiala) şi tulburările limbajului la scris-citit (dislexie).

Unele sunt înnăscute, altele dobândite

Dezvoltarea vorbirii şi limbajului este influenţată de mai mulţi factori. O parte dintre ei acţionează încă din perioada prenatală, iar restul survin pe măsură ce copilul se dezvoltă. Astfel, dificultăţile de comunicare pot apărea din cauza dezvoltării insuficiente a aparatului fonoarticulator, dar şi pe fondul unor anomalii precum aşa-numita buză de iepure sau cea manifestată prin  despicarea valului palatin (cerul gurii).

Răbdarea şi tactul sunt esenţiale în tratarea copilului cu probleme de vorbire Foto: shutterstock

În plus, mai pot fi suspectate şi leziunile de la nivelul creierului ori prezenţa autismului. „După ce se exclud problemele de sănătate, trebuie să identificăm cauzele psihice. Balbismul şi întârzierea vorbirii pot fi expresia unui conflict interior cauzat de evenimente neplăcute din viaţa copilului. Destul de frecvent este şi mutismul selectiv. Mai exact, copilul nu vorbeşte în anumite condiţii sau faţă de anumite persoane", explică psihoterapeutul Keren Rosner de la Clinica Mentarex din Bucureşti.

Balbismul afectează stima de sine

Tulburările de limbaj nu dispar de la sine. Din păcate, în lipsa unui ajutor de specialitate în copilărie, ele îşi vor pune amprenta negativ asupra persoanei în cauză de-a lungul vieţii. Aşa se face că aceste persoane ajung să fie în permanenţă irascibile şi să aibă o stimă de sine scăzută, care le influenţează relaţia cu cei din jur.

De asemenea, atunci când sunt în centrul atenţiei, balbismul se accentuează. În plus, pe lângă tulburarea de vorbire, apare şi o tulburare de respiraţie, evidentă mai ales în timpul unei conversaţii. „Se mai adaugă tulburarea de tonalitate, însoţită de pronunţarea explozivă a cuvintelor. Mai mult, pentru a compensa deficitul de exprimare, mişcările devin ample, gesturile largi, iar persoana în cauză transpiră în exces. În timp, se instalează teama de a repeta ori de a nu face faţă exprimării", explică psihoterapeutul Laura Saed.

Bâlbâiţi celebri

- Lewis Caroll, scriitor, creatorul lui „Alice în Ţara Minunilor"
- Regele George al VI-lea al Marii Britanii - filmul „The King's Speech (Discursul regelui)" ilustrează povestea reuşitei sale de a-şi stăpâni tulburarea de vorbire
- Marilyn Monroe, actriţă - se pare că stilul ei lent de a vorbi era de fapt o metodă de a-şi controla respiraţia, învăţată de la un logoped

5 ani este vârsta maximă până la care trebuie începute exerciţiile de corecţie logopedică.

Manifestări care indică probleme

- Nu reacţionează la diferite sunete până la vârsta de 6-8 săptămâni.
- Are infecţii repetate la nivelul urechii.
- Plânge şi surâde rar şi puţin.
- Priveşte fix buzele persoanei care i se adresează.
- Nu manifestă interes faţă de oameni şi de obiecte până la vârsta de 3-4 luni.
- Nu gângureşte până la vârsta de 10 luni.
- Vorbeşte fie foarte tare, fie foarte încet.
- Până la vârsta de 3 ani, nu utilizează în vorbire propoziţii simple.
- Nu formulează propoziţii dezvoltate până la vârsta de 5 ani.
- Nu spune „mama" în primul an jumătate.

Sursa: www.psiholog-logoped.ro/ Cristina Gheorghe, psiholog logoped

Persoane-cheie în tratament: logopedul şi părinţii

5% din copii suferă de balbism, dar 80% din ei îşi corectează această tulburare până la vârsta adultă. Problema este de cinci ori mai frecventă la băieţi, parţial pentru că ei recuperează mai greu. După cum ne explică psihologul logoped Cristina Gheorghe, întârzierile şi tulburările de vorbire trebuie depistate şi tratate din timp, pentru a fi corectate cât mai eficient. „Aceste tulburări nu dispar de la sine. De aceea, în funcţie de natura şi de specificul lor, sunt necesare exerciţii logopedice speciale. Cu cât tratamentul logopedic se desfăşoară mai de timpuriu şi în mediul natural de viaţă al copilului, cu atât este mai eficient", atrage atenţia logopedul Cristina Gheorghe. De exemplu, dacă părintele observă la copilul de 3 ani tendinţa de repetare a primei silabe, trebuie să-i vorbească mai rar, accentuând intonaţia.

Pot duce la tulburări de scris

Un alt motiv pentru care trebuie să se intervină devreme este acela că, la vârsta şcolară, tulburările de vorbire pot duce la tulburări de scris, după cum ne explică prof. dr. Nicoleta Elisabeta Elena Stanciu, logoped la Policlinica „Regina Maria" din Bucureşti. Aceşti copii vor scrie cuvintele aşa cum le pronunţă, adică greşit. De exemplu, un copil care nu-l poate pronunţa pe „r" va ajunge să omită această literă şi din cuvintele scrise.

Între bisturiu şi psihoterapie

Uneori, intervenţia logopedului nu este suficientă. Pentru a preveni surdo-mutitatea, este important ca orice copil să fie testat de un medic specialist ORL-ist. Pentru tulburările de limbaj provocate de mici defecte anatomice, tratamentul începe cu corectarea chirurgicală a organelor implicate în vorbire, cum ar fi, de exemplu, ajustarea frenului lingual (membrana care fixează limba de podeaua cavităţii bucale) sau extirparea vegetaţiilor adenoide (polipi). De abia apoi intervine logopedul.

Iar în cazul tulburărilor de vorbire provocate de traumatisme psihice, este necesară în primul rând psihoterapia. Schema de intervenţie terapeutică trebuie să ţină cont, deci, de cauzele tulburării de vorbire, dar şi de vârsta şi de personalitatea copilului. Un rol important îl au şi părinţii, care trebuie să-l ajute pe copil să se relaxeze: nu trebuie să-i facă observaţii în public şi nici să îl certe pentru dificultăţile lui de a vorbi. În caz contrar, copilul se poate bloca, refuzând să mai vorbească.

Cum poţi îmbunătăţi vorbirea

Pentru a scăpa de balbism, Demostene, om de stat şi orator grec, vorbea ţinând pietricele în gură şi recita versuri în timp ce alerga. Actorii folosesc un creion pe care-l pun între dinţi pentru a vorbi mai rar şi mai clar. „În cazul celor care suferă de balbism, există exerciţii de respiraţie şi de pronunţie pe silabe, care se învaţă cu logopedul şi apoi se repetă acasă", menţionează logopedul Nicoleta Elisabeta Elena Stanciu.

Potrivit publicaţiei britanice „The Daily Mail", actorul american James Earl Jones a petrecut opt ani în muţenie autoimpusă, începând  cu primele zile de şcoală. A fost un mecanism de autoprotecţie faţă de ironiile copiilor la adresa bâlbâielilor sale. În liceu, un profesor l-a încurajat să-şi citească zilnic câte o poezie, creaţie proprie, în faţa clasei. Acum, James Earl Jones este „vocea" CNN, vocea lui Darth Vader din „Războiul Stelelor" şi a Regelui Leu (Mufasa).