Tot în acea zi de 15 februarie, în oraşul natal al preşedintelui, un copil de nici 13 ani, ce purta semnele bolii cancerigene, tăcut şi umil, ţinea întinsă o căciulă, acolo în plin centrul oraşului. Câţiva trecători s-au oprit şi au lăsat câteva bancnote. O imagine tulburătoare şi nefirească. Nu mai este acceptabil ca un copil suferind de cancer să cerşească mila trecătorilor. O imagine ce contrastează cu tot ce vedem în Occident. Tocmai din această pricină, o atenţie a Preşedintelui chiar printr-o simplă vizită la o clinică de oncologie este un gest de maximă importanţă atât pentru instituţiile statului, fie chiar vorba de sărmanul Minister al Sănătăţii, cât şi pentru fiecare cetăţean în mod individual. 

Fără să ne vorbească, preşedintele ne comunică ceva extrem de important. Ce observăm din acest material video scurt de 2 minute este decenţa preşedintelui. Preşedintele tratează cu o sinceră şi onestă decenţă lucrurile şi situaţiile care trebuie tratate cu decenţă. Acesta este lecţia pe care trebuie să o învăţăm. E filmată vizita domnului Iohannis, întâlnirea cu medicii şi copiii, vedem cum discută şi interacţionează cu copilaşii, ba primeşte şi o pictură, dar nu avem nicio declaraţie din incinta spitalului. Este un video emoţionant cu prilejul Zilei Internaţionale a Copilului Bolnav de Cancer. Nu ştim când a fost făcută vizita şi nu vedem nicio mulţime de reporteri şi cameramani îmbulzindu-se în faţa clinicii, pe holuri ori prin saloane. Nu auzim nicio declaraţie a preşedintelui nici la început, nici în timpul şi nici la finalul vizitei. Şi nici vreo declaraţie de mulţumire şi încântare din partea medicilor. 

Un alt mesaj transmis nouă şi mai ales oamenilor politici şi oamenilor publici este că în faţa bolii şi suferinţei eşti discret şi respecţi demnitatea umană. Nu faci prilej de rating. Cu atât mai mult cu cât vedem că este vorba de suferinţa unor copilaşi de doar câţiva ani. Nu pot să nu-mi amintesc de imaginile filmate de camerele televiziunilor care nu demult au redat cum primul ministru şi alţi câţiva miniştri au mers la un spital să doneze sânge. La două zile după „spectacol”, presa a dovedit că totul a fost un joc de imagine, că niciunul dintre demnitari nu se împunseseră cu vreun ac, nu donaseră sânge, ci doar s-au întins demonstrativ pe patul de spital. 

Mâine, 15 februarie, este Ziua Internaţională a copilului bolnav de cancer. În ţara noastră se înregistrează anual 500 de cazuri noi de copii bolnavi de cancer. Statisticile nu spun nimic despre suferinţa lor şi a familiilor lor. Am vizitat recent o secţie de oncologie pentru copii. După şedinţele de chimioterapie, sunt epuizaţi şi obligaţi să stea mult în pat. Toţi sunt însă curajoşi şi îşi doresc să meargă la şcoală sau măcar în sala de joacă a spitalului, care este şi sală de clasă. Acolo, dascăli voluntari predau lecţii de limba română, matematică, fizică, pictură. Dăruirea acestor oameni este un exemplu pentru noi toţi. (Pagina oficială de Facebook)

Îndemnul final din mesajul scris al preşedintelui este un îndemn la solidaritate. Deşi a fost prezent în clinică printre medici, părinţi şi copii în suferinţă, a venit să îi încurajeze, de fapt mesajul principal al lui Klaus Iohannis este pentru România întreagăO societate devine cu adevărat puternică numai prin solidaritatea şi curajul cetăţenilor ei.

Pe 15 februarie, peste 65 de ţări din întreaga lume, ne trag un semnal de alarmă asupra cancerului la copii. 15 februarie se celebrează din anul 2002. În lume sunt peste 250.000 de copii diagnosticaţi cu cancer. Din păcate mai mult de 160.000 pierd lupta anual. În România în fiecare an 500 de cazuri noi de copii se îmbolnăvesc de cancer. În total se aproximează că sunt 5.000 de copii diagnosticaţi. 7 sau 8 din 10 reuşesc să învingă boala. Sunt copii care îşi petrec luni şi ani prin spitale, mâinile lor poartă rănile înţepăturilor şi suferinţa zilnică a lor şi a părinţilor. Leucemia, neuroblastomul, tumorile cerebrale, limfoamele, cancerele osoase sunt doar câteva dintre tipurile de cancer frecvent întâlnite la copii. 

Preşedinţii, Monarhii şi Parlamentele europene luptă contra cancerului

De fapt ceea ce a făcut Preşedintele României se înscrie în activitatea publică pe care înalţii preşedinţi de state, monarhii şi parlamentele statelor civilizate fac déjà de ani buni. Preşedintele Franţei, Francois Hollande, alături de câţiva miniştri a vizitat în ianuarie 2014 Institutul de Cercetare a Cancerului din Strassbourg. 

Tot în 2014 cancelarul federal Angela Merkel a vizitat la Heidelberg, Centrul German de Cercetare a Cancerului cu prilejul a împlinirii a 50 de ani de cercetare. Vă daţi seama. 50 de ani de când Germania se cercetează această maladie ucigătoare. În acel centru astăzi lucrează peste 2.500 de cercetători, medici, profesori, doctoranzi. Nu, nu putem compara cu România.

Michelle ObamaRegina Elizabeta a Marii Britanii, Prinţul Charles şi recent Ducesa de Cambridge au vizitat spitale şi centre pentru copii şi au participat la deschiderea de noi clinici medicale. Memoriabilă pentru ducesă în vizita ei în Canada a rămas întâlnirea şi îmbrăţişarea unei fetiţe de 6 ani. Din păcate, ea a decedat doi ani mai târziu. În 2012, Regina Rania a Iordaniei a vizitat şi a oferit sprijin departamentului pediatric al Centrului de Cancer Regele Hussein.

În 2013, când Societatea Copii cu Cancer UK a împlinit 25 de ani de luptă împotriva cancerului, Parlamentul Marii Britanii, prin Camera Lorzilor, a fost gazda acestui eveniment. În România nu am auzit de vreun parlamentar român care să fie interesat de astfel de acţiuni de conştientizare, caritabile şi de impact. Nu am auzit de niciun grup parlamentar care să susţină cercetarea medicală, care să aibă astfel de iniţiative sau să facă lobby pentru cercetare sau tratament.

Dimpotrivă am auzit că nu sunt bani pentru tratamente, că există o criză de citostatice, că nu sunt medicamente de fapt, că pacienţii apelează pe cont propriu la amici care locuiesc în Austria şi Germania pentru a-şi procura medicamente. Am auzit de afaceri cu medicamente şi reţete compensate şi afaceri cu medicamente contrafăcute. Adevărate crime împotriva umanităţii. 

Când în România un pacient primeşte acest diagnostic deja situaţia îi este nefavorabilă, 

Preşedintele Obama anunţa zilele trecute o suplimentare de 215 milioane de dolari în bugetul din 2016 pentru cercetarea medicală care să studieze tratamentul personalizat prin genetică, mediu şi stilul de viaţă a pacienţilor. Nu vreau să întreb câte milioane de euro a oferit Guvernul României pentru cercetarea medicală în România în ultimii 10 ani? Căci însuşi preşedintele Colegiului Medicilor a recunosc că România are cea mai mare mortalitate din Europa. Când în celelalte state un pacient află diagnosticul lupta începe şi şansele de învingere a bolii sunt aproape de maximum, familia şi prietenii şi întreaga societate îl sprijină, îi oferă speranţă şi serviciile medicale sunt de îndată accesate şi devin eficiente. 

Când în România un pacient primeşte acest diagnostic deja situaţia îi este nefavorabilă, este stigmatizat, prietenii şi familia în loc să îl încurajeze, îi poartă milă, când statul prin sistemul medical în loc să îl sprijine prin servicii medicale şi tratament îl defavorizează până la extrem. Până când? Rămâne deci şi în sarcina Preşedintelui să lupte cu stigmatul căzut asupra pacienţilor, să influenţeze ministere şi politici publice şi să dea soluţii avantajoase copiilor şi adulţilor diagnosticaţi cu cancer.