Cancerul, depistat cu mult înainte de a se declanşa

Un nou marker tumoral ar putea fi pus la punct de cercetatori FOTO Arhiva

Este posibil ca, într-o zi, cancerul să se poată descoperi cu mult timp înainte ca boala să se declanşeze? Secretul stă în ADN, mai exact la nivelul cromozomilor.

Cercetătorii de la Northwestern University şi-au concentrat atenţia asupra telomerilor, mici secţiuni situate la capătul cromozomilor. Se ştie că telomerii se scurtează pe măsură ce înaintăm în vârstă. Stresul şi inflamaţia accentuează procesul degenerativ al telomerilor. Or, telomerii scurţi se asociază cu o serie de boli specifice procesului de îmbătrânire: cancer, Alzheimer, Parkinson. Totuşi, până în momentul de faţă, studiile realizate pe această asociere nu au ajuns la rezultate foarte clare.

În cazul, studiului de la Northwestern University, cercetătorii au monitorizat 1.000 de persoane pe o lungă perioadă (aproximativ 15 ani). Lungimea telomerilor în celulele sangvine a fost evaluată periodică.

Ce s-a constatat? În cazul persoanelor care prezintă riscul de a dezvolta un cancer în viitor, telomerii se scurtează mai repede decât în mod normal în primii 10 ani, dar acest proces se derulează mai încet sau se opreşte brusc cu trei ani înaintea diagnosticului de cancer. „Acest lucru ar putea explica motivul pentru care cercetările anterioare nu au stabilit o legătură clară între scurtarea telomerilor şi procesul canceros”, explică specialiştii.

Aceste rezultate sunt un prim pas spre dezvoltarea unor teste de diagnostic precoce bazate pe lungimea telomerilor, care vor deveni markeri de depistare a cancerului.

Telomerii şi durata de viaţă

Odata cu trecerea timpului, telomerii se scurtează progresiv, concomitent cu îmbătrânirea celulelor. Când lungimea lor devine insuficientă, cromozomii se destramă, celulele nu se mai pot divide şi se instalează moartea celulară (apoptoza).

Persoanele cu un procent ridicat de telomeri scurţi sunt mai predispuse dezvoltării cancerului, bolilor cardiovasculare şi altor boli degenerative.

Oamenii de ştiinţă estimează că aproximativ 50% din gradul de variabilitate al lungimii telomerilor este moştenit, iar restul este influenţat de modul de viaţă şi de factorii de mediu. Trei cercetători americani au primit premiul Nobel pentru Medicină în anul 2009, pentru descoperirile lor legate de telomeri şi longevitate.

În prezent, specialiştii încearcă să identifice o metodă de întreţinere sau creştere a lungimii telomerilor, care să ajute la încetinirea îmbătrânirii şi la menţinerea sănătăţii odată cu trecerea anilor.