Expert în nutriţie: „Poţi să încerci oricât să faci o pisică să mănânce mere, nu vei reuşi“. De ce le este greu oamenilor să-şi aleagă hrana potrivită

Suntem ceea ce mâncăm, iar istoricul nostru de boli este expresia alimentaţiei, direct sau indirect. Personalitatea, educaţia, stările emoţionale şi nivelul de cultură sunt tot atâţia factori care ne influenţează instinctul în ceea ce priveşte gustul şi alegerile alimentare.

De departe, greşeala cea mai frecventă pe care o fac oamenii este ingerarea unei cantităţi mari de mâncare, peste nevoile lor. Ce înseamnă hrana de calitate, cum să învăţăm să ne ascultăm organismul, care este cea mai bună dietă sunt tot atâtea întrebări ale omului modern. Veronica Bâtcă, expert în nutriţie în cadrul clinicii Bio-Medica, explică principiile unei alimentaţii echilibrate şi sănătoase.

Eşti ceea ce mănânci. Ce înseamnă, concret, această zicală?

Organismul îşi însuşeşte propriu-zis hrana pe care o consumăm. Hrana devine, chimic şi fizic, parte din organism. Suntem construiţi din ceea ce ingerăm, de aceea hrana este atât de importantă. Vrem sa fim sănătoşi? Atunci trebuie să alegem hrană de calitate. Iar pentru aceasta, cel mai important lucru este să învăţăm ce este bun pentru noi şi ce nu.

Detaliaţi ce înseamnă mai exact hrană de calitate. Toată lumea caută hrană de calitate. În teorie este uşor…

Cel mai simplu ar fi să traduc „calitate” prin „natural”. Aceasta înseamnă hrană integrală, organică, fără substanţe de sinteză adăugate în niciun moment al procesului de creştere. Hrana de calitate presupune, din păcate, un efort, atât pentru producător (care trebuie să se asigure că totul este conform standardelor), cât şi pentru consumator (care trebuie să găsească aceşti producători şi să plătească un preţ ceva mai mare).

Excluderea cărnii de alimentaţie pare să fie un trend. Dumneavoastră îl recomandaţi?

Eu n-aş  vrea să fac o recomandare directă aici. Ce pot să recomand, totuşi, este o perioadă de 90 de zile de hrană integrală, organică, bazată pe fructe şi legume proaspete, fără alimente de origine animală (adica postul nostru), de preferat şi fără alimente prăjite. După această perioadă, fiecare este liber să aleagă ce tip de hrană va consuma în continuare, cu menţiunea că, dacă alege hrană de origine animală, trebuie să îşi asume şi responsabilitatea suferinţei pe care o provoacă.

Se poate spune că istoricul nostru de boli este expresia alimentaţiei noastre?

Da, direct şi indirect. Direct, pentru că în majoritatea cazurilor, legătura între alimentaţie şi boală este direct proporţională. În alte cazuri însa, reacţia organismului este disproporţionată, şi atunci alimentaţia este doar indirect un factor de boală. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul nostru nu există independent de minte, spirit şi emoţii. Şi aici este cheia majorităţii dezechilibrelor noastre.

Dar omul pare să fie singurul animal care nu ştie care îi este hrana…

Orice animal ai alege, observi că dincolo de perioada în care este pui, dacă vrei să îi introduci în alimentaţie un produs care nu-i este potrivit, nu îl va mânca. Poţi să încerci oricât să faci o pisică să mănânce mere, nu vei reuşi. Dacă într-un fel special reuşeşti, totuşi, să o convingi, ea va dezvolta în scurt timp dezechilibre grave pe care noi le numim boli. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu omul. Singura diferenţă este că în cazul omului educaţia suprascrie instinctul, sau cel puţin ascultarea lui. Aşa se face că omul de obicei nu ştie ce trebuie să mănânce. Mai mult, consideră hrana o chestiune de identitate (familială, culturală, socială ş.a.m.d.) şi nu primeşte uşor informaţii în acest domeniu.

De ce oamenilor le este mai greu decât animalelor să îşi găsescă hrana potrivită?

Este foarte simplu: animalele nu reacţionează la marketing. Nu veţi găsi un leu mai bogat, pentru că a convins girafele să mănânce peşti! Nici nu veţi vedea o pisică intrând într-un pet shop şi comandându-şi un plic de mâncarică moale! Oamenii caută hrană ieftină şi la îndemână. Au uitat cât este de important ce mănâncă, iar producătorii de alimente şi medicamente profită de acest lucru şi le oferă exact ce caută. Din păcate, această hrană cu greu se poate numi astfel. În plus... nici nu e ieftina. Pare doar, pe moment. Dar, dacă adunăm tratamentele medicale cauzate de alimentaţie, zilele în care nu putem lucra din cauza lor şi timpul pe care nu-l putem valorifica altfel, din cauza suferinţelor fizice...

Cât de bine ar fi să ne ascultăm organismul, cererile lui?

Ar fi unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am putea face! Însă ştim ce înseamnă acest lucru? Sau confundăm „poftele” cu nevoile şi cerinţele organismului? Şi apoi, cum ştim dacă este o nevoie autentică sau o dependenţă? Pentru acest lucru este nevoie de o perioadă de recalibrare a organismului, cu o dietă şi atitudine corespunzătoare.

Cum ne explicăm diferenţele de preferinţe alimentare între oameni şi de unde vin acestea?

Multe studii arată că preferinţele alimentare au la origine un factor psihologic, că sunt o trăsătură de personalitate. Deşi acest lucru nu poate fi contrazis, nu cred că este singura conexiune. Educaţia, stările emoţionale, nivelul de cultură, atitudinea, nevoile organismului şi mulţi alţi factori ne fac să preferăm un gust altui gust. 

Cum evoluează gusturile alimentare, din copilărie, până în perioada adultă? De ce apar schimbări între timp?

Revin la explicaţia cu factorii care conduc la un set de gusturi sau altul. În timp ce personalitatea şi educaţia pot stabili nişte direcţii, starea emoţională, dezechilibrele interne (fizice, chimice, emotionale) pot fi mult mai importante. Nevoile reale ale organismului sunt diferite de la un moment la altul, de la o etapă la alta. Corpul nostru nu este ca un mecanism de fier căruia îi mai ungem o rotiţă, un ambreiaj şi gata, merge! Este un sistem foarte complex, din multe puncte de vedere. Noi am vrea să fie simplu şi, eventual, matematic. Ei bine, unde e viaţă, intervine întotdeauna şi alt factor decât cel fizic.

Care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le facem în privinţa alimentaţiei?

Imediat după alegerea neinformată sau ignorantă a hranei, greşeala cea mai mare şi frecventă în alimentaţie este cantitatea. Cei mai mulţi dintre noi tindem să mâncăm cantităţi mult mai mari decât avem nevoie. Pe de altă parte, tindem să bem mult mai puţină apă decât avem nevoie. O altă greşeală este aceea că nu acordăm importanţa cuvenită mesei. Fie mâncăm pe fugă, fie mai facem si altceva în acelaşi timp, fie sărim pur şi simplu peste mese cu gândul că „recuperăm” la următoarea. La fel de frecvent este mestecatul insuficient. Toate acestea par lucruri fără însemnătate, dar vă asigur că sunt de primă importanţă.

Care este cantitatea potrivită de hrană? Există vreo formulă prin care o putem calcula sau pur şi simplu trebuie să învăţăm să ne ascultam organismul? Care sunt semnalele pe care el ni le transmite?

Există o comunitate de japonezi care practică o dietă excepţională: stomacul pe jumătate plin. Pe lângă faptul că hrana de bază este alcatuită din legume şi fructe crude, orez şi cantităţi foarte mici de peşte, regula lor este de a mânca doar până când simt că stomacul este 75-80% plin. Până acum, nu am găsit o metodă mai bună de explicare a cantităţii optime de hrană la o masă. Condiţia este, însă, ca alimentele să fie naturale, potrivite, integrale, adică să aibă şi calităţi nutritive, nu doar să umple stomacul.

Există alimente rele, interzise?

Nu există răul absolut în alimentaţie. Totul ţine de cantitate. Însă există câteva alimente care au limite cantitative relativ mici şi pe care noi ne-am obişnuit să le consumăm frecvent. Printre acestea ţin să amintesc câteva din cele mai dăunătoare: zahărul, lactatele, făina albă, sarea, alcoolul rafinat.

Dacă vreau o schimbare, cum procedez?

Oamenii se descurajează întotdeauna când primesc o listă mare de alimente pe care nu au voie să le consume. Varianta „orice, dar cu măsură” este chiar şi mai rea, pentru că „măsura” aceasta e un element puternic variabil. Cel mai simplu este ca pacientul să ceară şi să aibă la dispoziţie/îndemână o lista cu alimentele cele mai indicate pentru el, cu alimentele pe care le poate consuma în siguranţă. În felul acesta dispare întrebarea „bine, bine, dar eu ce mănânc!?”

Care e cea mai bună dietă?

Nu există o dietă perfect valabilă pentru toată lumea. Fiecare individ are nevoile lui speciale. În afară de câteva reguli generale cu valoare orientativă, nu există nici diete minune, nici alimente panaceu. Iar regulile generale nu sunt altceva decât formularea nevoilor chimice şi fiziologice de bază ale corpului uman, limitele lui de toleranţă şi procedura optimă de alimentare. Atunci cînd alegem informat ce mâncăm, hrana devine medicament şi medicamentul hrană, cum spunea Hipocrate.

Mesele regulate sunt mai bune decât mesele neregulate, dar luate după cum ne cere organismul?

Aş merge mai degrabă pe o variantă de mijloc, în care mâncăm relativ regulat, adică într-un anumit interval. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive. Unul ar fi acela că alimente diferite au timpi diferiţi de digestie. Or, dacă ai luat o masă care se digeră în 6 ore şi programul tău zice că după 4 ore trebuie să mănânci, vei avea în stomac două rânduri de mâncare, unul semiprocesat şi unul proaspăt. Asta va duce la probleme de digestie. Pe de altă parte, dacă ai mâncat câteva fructe apoase, care se digeră într-o oră, nu poţi să rabzi de foame 3 ore până la următoarea masă! Este bine să cunoaştem câteva reguli de bază ale alimentaţiei şi să avem un program flexibil de genul: nu mai puţin de 2 ore între mese, dar nici mai mult de 6, în funcţie de ce mâncăm.

Cât de importantă este menţinerea glucidelor în dietă, atunci când vrem să slăbim, pentru menţinerea rezultatelor ulterioare, pentru cât mai mult timp? O serie de studii arată că oamenii renunţă complet la glucide în timpul dietelor şi, pentru că nu pot face acest lucru pe termen lung, se îngraşă şi mai mult. Aşa-zisul efect yo-yo.

Este de importanţă crucială, nu atât pentru efectul de yo-yo, cât şi pentru sănătatea generală. Energia noastră de bază vine din prelucrarea glucidelor, în special a celor din fructe. Dacă privăm corpul de ele, îl privăm de energie vitală, deci... la ce să ne aşteptăm?! Glucidele trebuie consumate după câteva reguli, trebuie să provină din anumite alimente şi neaparat integrale şi atunci nu există probleme. De fapt, nu există atâtea ocazii cât să subliniez suficient cât de importante sunt fructele în alimentaţia noastră!