Cum a desfiinţat CCR ordonanţa traseismului

Magistraţii CCR

Curtea Constituţională a arătat că ordonanţa de urgenţă care a permis traseismul aleşilor locali pentru 45 de zile nu avea caracter de urgenţă şi nu a făcut decât să încalce o lege în vigoare

În 17 decembrie, Curtea Constituţională (CCR) a decis că Ordonanţa de urgenţă 55/2014, ce poartă numele de ordonanţa traseismului, este neconstituţională. Ieri, CCR a publicat motivarea deciziei, arătând aberaţiile gândite de Liviu Dragnea şi puse în aplicare de Victor Ponta, în prag de alegeri prezidenţiale.

Parlamentarii PNL au contestat ordonanţa la CCR pe motiv că ar fi încâlcat, printre altele, şi articolul 115, alineatul 4 din Constituţie, ce spune că „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora“. Guvernul a motivat ordonanţa prin faptul că în urma ruperii USL, s-au format alte majorităţi politice în consiliile locale şi judeţene decât cele rezultate în urma alegerilor din 2012.

„Un astfel de motiv nu se poate constitui într-o situaţie extraordinară care să necesite adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. Constituirea sau ruperea alianţelor politice intră în exerciţiul democratic firesc “, se arată în decizia CCR. Concret, după ruperea USL, liberalii au format alte majorităţi cu PDL şi PPPD, astfel încât PSD s-a trezit în situaţia de a fi la guvernare, dar de a nu avea majoritate în unele consilii locale şi judeţene. „Faptul că majorităţile iniţial constituite prin alianţe politice sunt supuse schimbării nu reprezintă o situaţie extraordinară“, au adăugat magistraţii CCR.

Părinţii ordonanţei – Ponta şi Dragnea - s-au mai plâns de faptul că „o parte dintre aleşii locali care au obţinut un mandat prin asumarea programului politic comun al alianţei (n.r.- USL) s-au văzut în situaţia total nerezonabilă ca, după scindare, să devină oponenţi ai obligaţiilor asumate electoral, fiind obligaţi să încalce mandatul obţinut“. Judecătorii CRR le-au explicat liderilor PSD că alianţa este formată din partide, iar aleşii au rămas membri de partid şi după ruperea alianţei. „Faptul că o alianţă politică ce s-a prezentat în alegeri cu liste comune încetează să mai existe nu înseamnă că aleşii locali care au candidat pe listele acesteia îşi pierd apartenenţa politică, ei rămânând membri ai partidelor politice componente ale alianţei“, au punctat  judecătorii CCR.

2014 nu e 2006
În expunerea de motive pe care a trimis-o la CCR, Guvernul a pus cele 45 de zile de permisie în care aleşii locali au putut să-şi aleagă partidul fără să-şi piardă mandatul pe seama unui precedent din 2006. Atunci, Parlamentul, înainte de a opri prin lege traseismul politic, le-a permis primarilor sau şefilor de judeţe ca, într-un interval tot de 45 de zile, să-şi aleagă partidul. Însă situaţia din 2006 - în care s-a modificat legea în sensul în care a fost oprit traseimul -  nu se compară sub nicio formă cu cea din toamna lui 2014- în care traseismul a fost doar suspendat pentru 45 de zile. „Anterior intrării în vigoare a Legii nr.249/2006, mandatul primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene nu înceta în situaţia pierderii calităţii de membru al partidului politic pe a cărei listă a fost ales, drept pentru care legiuitorul a prevăzut o normă tranzitorie pentru a se regla tensiunile apărute prin introducerea acestei noi reglementări. Aşadar, nu există identitate de situaţie şi conţinut normativ între cele două reglementări în vederea acreditării tezei potrivit căreia ar fi existat deja un precedent în materie“, arată judecătorii CCR.

Magistraţii au sancţionat şi însăşi maniera insolită de legiferare, prin care prevederile unei legi nu au fost abrogate, ci suspendate de la aplicare pentru o perioadă limitată de timp. „Curtea nu poate califica ordonanţa de urgenţă criticată ca fiind o normă tranzitorie, specială, derogatorie, de suspendare sau cu aplicare limitată în timp, ceea ce duce la concluzia că Guvernul a optat pentru un procedeu legislativ sui generis, neprevăzut în Legea nr.24/2000 (legea privind tehnica legislativă – n.r.).“

Primarii, separaţi de consilieri
Magistraţii constituţionalişti au făcut o distincţie, pe cât de fină, pe atât de importantă, între statutul juridic al primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene - pe de o parte - şi al consilierilor locali şi judeţeni- pe de altă parte. Astfel, CCR arată următoarele: consilierii locali şi judeţeni îşi pierd mandatul dacă îşi dau demisia sau dacă sunt demişi din partidul pe listele căruia şi-au câştigat mandatele. În schimb, primarii şi preşedinţii de CJ îşi pierd mandatele numai dacă demisionează din partid. Dacă sunt daţi afară, îşi păstrează mandatul.

De unde vine această distincţie? CCR invocă articolul 8 alin.(2) din Constituţie, care spune: „Partidele politice contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor“. Astfel, pornind de la faptul că orice consilier local sau judeţean este ales pe lista unui partid, CCR interpretează că „de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat“. Deci trebuie să rămână fără mandat.

De partea cealaltă, primarii şi preşedinţii de CJ nu sunt legaţi direct la un articol din Constituţie, ci doar la Legea 393/2004, care spune că îşi pierd mandatul numai dacă demisionează din partid. Această largheţe juridică vine din faptul că primarii şi şefii consiliilor judeţene sunt aleşi uninominal, deci nu reprezintă în primul rând un partid.

Curtea aminteşte faptul că a stabilit faptul că orice consilier local sau jedeţean îşi pierde mandatul în caz de demitere sau de demisie „în peste 20 de decizii în perioada 2007-2014“, iar articolul 147 alin. (4) din Constituţie spune că deciziile CCR, de la data publicării în Monitorul Oficial, „sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“. Curtea a mai arătat că „ o soluţie legislativă care să nu condiţioneze încetarea mandatului de consilier local sau judeţean de pierderea calităţii de membru de partid  poate fi acceptată doar în condiţiile modificării tipului de scrutin în cadrul căruia sunt aleşi consilierii locali sau judeţeni“. Însă ordonanţa traseismului nu a modificat tipul de scrutin, ci doar le-a permis consilierilor să treacă de la un partid la altul. „În lipsa reglementării unui alt tip de scrutin, Curtea nu poate decât să constate, în cauza de faţă, încălcarea art.147 alin.(4) din Constituţie“, mai arată magistraţii CCR. Astfel, toţi consilierii care şi-au părăsit partidul şi-au pierdut automat mandatele, pentru că au încălcat un articol constituţional . În schimb, primarii nu au încălcat Constituţia, ci doar legea aleşilor locali.

Curtea Constituţională a cerut Parlamentului să ia „măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a Ordonanţei de urgenţă pentru a le pune de acord cu decizia Curţii Constituţionale“. Asta înseamnă că Parlamentul are trei variante. Prima: adoptă o lege prin care toţi aleşii locali care au profitat de ordonanţa lui Dragnea se pot reîntoarce în partidele din care au plecat, fără să-şi piardă mandatului. A doua: adoptă o lege prin care numai consilierii locali şi judeţeni se pot întoarce în partidul care i-a propulsat, iar primarii pot să rămână în partidele de adopţie. A treia: doar consilierii locali şi judeţeni să-şi piardă mandatele, iar primarii şi şefii de CJ să şi le păstreze, chiar dacă nu se întorc în partidele care i-au susţinut.

Alte păreri
Judecătoarea CCR, Mona Pivniceru, a făcut opinie concurentă de la decizia majorităţii, în senul în care a găsit un argument în plus care demonstra că ordonanţa lui Dragnea este neconsituţională. În schimb, Tudorel Toader şi Valer Dorneanu nu au fost de acord cu deciza colegilor de a declara ordonanţa neconstituţională. Cei doi magistraţi au susţinut că CCR trebuia să respingă sesizarea PNL drept inadmisibilă sau neîntemeiată, din moment ce ordonanţa şi-a făcut deja efectele pe deplin. „Examinarea unei ordonanţe abrogate sau care a ieşit din vigoare ca urmare a ajungerii la termen este lipsită de sens şi sub aspectul consecinţelor sale“, au invocat cei doi magistraţi.
 

Cuteşte şi:

Bilanţ final: câţi primari a racolat PSD prin ordonanţa traseismului