VIDEO: Au supravieţuit 72 de zile la 4.000 de metri altitudine! INCREDIBILA POVESTE A UNOR RUGBYȘTI URUGUAYENI
0
România a jucat împotriva Uruguayului la rugby, primul meci din barajul de calificare la Cupa Mondială. În spatele naţionalei sud-americane stă o poveste dramatică, petrecută în urmă cu aproape patru decenii.
În ziua de 12 octombrie 1972, de pe aeroportul internaţional Carrasco, de lângă Montevideo, a decolat un avion Fairchild F-227 al Forţelor Aeriene din Uruguay. La bord se aflau componenţii unei echipe de rugby a colegiului Stella Marris, invitaţi să dispute un meci în Chile, rude şi prieteni ai acestora. Cum vremea era neprielnică - în America de Sud era primăvară -, aeronava a oprit pentru o noapte la Mendoza, în Argentina. În ziua următoare, deşi situaţia meteo nu se schimbase foarte mult, pilotul Julio Ferradas a decis să decoleze, alegând să treacă peste Anzi prin colidorul Planchon. Din cauza norilor şi a vântului puternic din faţă aeronava a fost încetinită în drumul ei. Aşa că pilotul a comis o eroare, anunţând turnul de control din Santiago de Chile că se află deasupra oraşului Curico când de fapt aeronava se afla încă deasupra munţilor. Aflat în coborâre, avionul s-a izbit de stânci, iar apoi a alunecat pe un gheţar aflat la graniţa dintre Argentina şi Chile. Din cei 45 de oameni aflaţi la bord, şase au murit pe loc, inclusiv pilotul, iar alţi şapte au fost daţi dispăruţi.
Adăpostul lor a fost înghiţit de o avalanşă
Aflaţi la o altitudine de circa 4.000 de metri, într-o zonă acoperită de gheaţă şi zăpadă, fără vegetaţie, supravieţuitorii teribilului accident au fost nevoiţi să se adăpostească în resturile avionului. Cum noaptea temperatura cobora până la 40 de grade Celsius sub 0, iar unii dintre ei erau răniţi, ei au tras speranţa că vor fi găsiţi cât mai curând. Ceea ce nu s-a întâmplat. Fiind de culoare albă, resturile aeronavei nu puteau fi detectate uşor pe zăpadă. Astfel că după opt zile, avioanele militare din Uruguay, Chile şi Argentina, care survolaseră zona în care credeau că s-a produs prăbuşirea, au abandonat căutarea.
Rămaşi fără hrană, fără haine care să-i protejeze de frig, dar şi de razele soarelui pe care le reflecta zăpada, cei 27 de supravieţuitori (cinci muriseră între timp), au fost nevoiţi să găsească soluţii. Una dintre ele, pe care au fost nevoiţi să o accepte cu greu: să se hrănească cu trupurile celor decedaţi şi care erau conservate în zăpadă... Necazurile nu se încheiaseră însă pentru ei. În noaptea de 29 octombrie, o avalanşă a acoperit carlinga în care se adăpostiseră, iar din zăpadă au reuşit să iasă doar 19 dintre ei. Conştienţi că nimeni nu-i mai căuta, Fernando Parrado şi Roberto Canessa au plecat după ajutoare. În 20 decembrie 1972, după zece zile cumplite, în care au escaladat o serie de vârfuri, ei l-au întâlnit pe Sergio Catalan, lângă Rio Azufre. Cu ajutorul lui, au fost anunţate autorităţile din Chile, iar înainte de Crăciun, în 22 spre 23 decembrie, au fost recuperaţi ceilalţi supravieţuitori. Doar 16 oameni rămăseseră în viaţă timp de 72 de zile. Un adevărat miracol, dacă ne gândim prin ce au trecut.
S-a făcut un film după tragedie
Povestea a fost ecranizată în 1993 ("Alive"), rolul lui Parrado fiind interpretat de Ethan Hawke. Dintre supravieţuitori, Roberto Canessa a candidat la preşedinţia Uruguay-ului în 1994, fiind om politic, Fernando Parrado a scos în 2006 cartea "Miracol în Anzi", prima în care au fost publicate mărturii ale celor salvaţi, iar Gustavo Zerbino este acum preşedinte al Federaţiei Uruguayene de Rugby - a fost la Bucureşti, în 2009, la IRB Nations Cup.
Se încarcă comentariile...
