Dennis Rodman, la 59 de ani. Cum a devenit „bad-boy“-ul NBA: „Aş fi putut fi un vagabond, în puşcărie sau mort“
0
„Aş fi putut fi un vagabond, puteam fi în puşcărie sau mort. Auzi multe lucruri negative despre Dennis Rodman. Dar oamenii nu-l cunosc. Ştiu doar ce văd pe teren sau citesc în presă, apoi spun: e un om rău!“ Uriaşul de 2,01 m, cel mai controversat baschetbalist din NBA, împlineşte astăzi 59 de ani.
Aceste cuvinte, ce apar în startul episodului cu numărul trei al seriei documentare „The last dance“, despre Michael Jordan şi Chicago Bulls, au fost rostite de Rodman şi în 2011, când a fost introdus în Hall of Fame-ul baschetului. Este prezentarea dramatică pe care şi-o face singur.
Cărţile de istorie îl reţin ca fiind cel mai bun jucător pe fază defensivă din istoria NBA! A fost de cinci ori campion NBA, în 1989 şi în 1990 cu Detroit Pistons şi de trei ori între 1996 şi 1998 cu cea mai bună echipă din istoria NBA - Chicago Bulls-ul lui Michael Jordan şi Scottie Pippen.
Bad-boy Rodman
Eticheta de bad-boy s-a lipit natural de Rodman. Şi cum ar putea fi altfel în cazul unui sportiv care a apărut pe parchet cu părul vopsit de la galben-ţipător la verde şi albastru, care îşi spune „The Worm“ (n.r. - Viermele), care apărea împopoţonat cu haine şi berete în culori ţipătoare ca o damă din Cartierul Roşu al Amsterdamului, care a adunat cercei şi piercing-uri ca pe timbre într-un glosar şi care îşi numea cartea biografică: „Bad as I wanna be“, promovând-o apărând îmbrăcat în rochie de mireasă!? În plus, Rodman şi-a tatuat într-atât corpul cu desene supradimensionate, de la doi tauri pregătiţi să se dea cap în cap, la o femeie ce îşi muşcă zona intimă, încât e imposibil să alcătuieşti lista completă a tatuajelor de pe corpul americanului din South Oak Cliff. Trecut de 50 de ani, Rodman apare la interviuri cu cerceii ce l-au făcut celebru în nas, dar şi cu unghiile date cu ojă!
Rodman a fost întrebat, direct, pentru „The Last Dance“: „Te deranjează că publicul te consideră bombastic, nebun?“. Iar răspunsul a fost pe măsură: „Nu. Cred că eu am creat monstrul ăsta. Însă nimeni nu putea spune că eram un coechipier slab. Îi aveai pe marele Jordan, pe marele Pippen, dar dacă mă scoţi pe mine din echipă, mai câştigă vreun titlu? Nu cred. Îi iubesc pe toţi aceşti băieţi, dar ei nu fac ce fac eu. Sunt singurul care face munca murdară, care încasează abuzurile. Vreau să îmi rup nasul, să mă rănesc pe teren. Ceva care să îmi provoace suferinţă, durere. Asta vreau să simt“.
Îmi place ce fac cu look-ul meu. Asta mă face fericit. Mă simt ca un copil de zece ani. Dennis Rodman, baschetbalist
Însă când Rodman a încheiat conturile cu viaţa de baschetbalist de Colegiu şi ajungea la Detroit Pistons, în 1986, era un „tip inocent, chiar naiv“. Arăta ca orice alt puşti de vârsta sa şi se pierdea în mulţime. Sufletul său îndurase însă enorm: tatăl îl părăsise la trei ani, iar mama muncise pe rupte ca şofer pe autobuze şcolare pentru bani, fiind însă incapabilă să exprime dragoste maternă. La 18 ani, Dennis a fost dat afară din casă. Oare un bad-boy veritabil ar fi rezistat părţii cu adevărat întunecate? Iată ce povestea Dennis Rodman: „Am trăit pe străzi doi ani. Nu ştiu de ce n-am vândut droguri, dar n-am vândut niciodată. Stăteam şi mă uitam la alţii cum o fac, dar eu ieşeam pe uşă şi mergeam la sală. Mă întorceam, iar a doua zi o luam de la capăt. Am avut norocul să joc baschet.“
În al doilea sau al treilea an în Ligă mi-am dat seama ce ştiu să fac: să recuperez şi să mă apăr. Am studiat mult unghiul aruncării şi traiectoria. Am învăţat să mă poziţionez pentru a recupera mingea. Eram ca o iritaţie pentru adversari, o iritaţie de care nu poţi să scapi. Dennis Rodman, fost baschetbalist
Schisma din personalitatea lui Rodman
În toamna lui 1993, Dennis Rodman şoca NBA-ul, apărând vopsit în cap. Era intrarea în scenă a rebelului Rodman, cel care, ulterior, avea să pozeze nud pentru o campanie PETA, iar în 2012 avea să accepte să antreneze pentru un meci caritabil o echipă de baschet cu fete topless.
În spatele schimbării draconice se afla o revelaţie avută de Rodman. Depresiv, acesta încercase să îşi pună capăt zilelor, luând cu el o puşcă încărcată. Rodman spune că a avut noroc că a adormit până să vină poliţia. „Eram pierdut atunci. Acel moment a fost o trezire la realitate şi un strigăt de ajutor.“ Şi-a dat seama însă că vrea să trăiască şi să arate lumii exact ceea ce doreşte el. Încurajat şi de Madonna, la rândul său o nonconformistă, Dennis Rodman a arătat de atunci, în fiecare clipă, că este un băiat rău. Iar asta se potrivea de minune jocului prestat.
Dennis Rodman. Foto: Profimedia
Rodman se remarcase la Pistons, într-o echipă dură, atletică - de fapt cea mai dură din NBA la vremea aceea, kryptonite-ul construit la comandă pentru a anihila jocul armonios, genial al celor de la Bulls şi al lui Michael Jordan. Trupa din Detroit îşi câştigase porecla de „Bad Boys Pistons“ şi Rodman era în prima linie când se puneau pe parchet fără scrupule „Regulile anti-Jordan“ - un ghid despre cum să-l pui jos pe MJ de câte ori se apropia de panou, nepermiţându-i să se înalţe pentru a dirija mingea portocalie. Rodman şi Pistons au câştigat lupta din 1989 cu Jordan şi titlul în NBA.
Tocmai pentru că a fost genial în felul său, în 1995, a fost acceptat de Jordan şi ai săi la Chicago Bulls. Însă doar după ce şi-a prezent scuze în faţa lui Scottie Pippen, pentru o sporovoială avută în trecut, ca rivali. Neaşteptat pentru mulţi, cea mai bună perioadă a carierei lui Rodman în tricoul lui Bulls a fost în ultimul sezon al lui Jordan, când în lipsa lui Pippen, accidentat, Dennis a devenit mâna-dreaptă a lui MJ. A fost perioada despre care Jordan spunea că a văzut un comportament exemplar al lui Rodman - evident, acesta având nevoie să o dea întâi în bară. Rodman s-a trezit la realitate după ce fusese eliminat într-un meci, a înţeles că a greşit şi i-a arătat asta lui Jordan, prezentându-se în premieră în uşa camerei acestuia după meci, ascunzându-şi adevăratul mesaj - recunoaşterea greşelii, într-o replică banală: „Ai un trabuc în plus?“
În felul său, Rodman a suferit când a pierdut statutul de om numărul unu din spatele lui Jordan, la revenirea lui Pippen. Şi a evadat în Vegas. Dennis Rodman a fost şi un jucător care se putea trage singur în jos, pentru că pe alocuri nu găsea motivaţia necesară la fiecare meci. Însă asta a contribuit la aura sa.
11.954 de recuperări a reuşit Rodman în 911 partide în NBA (14 sezoane)
Dennis Rodman a purtat în carieră doar numerele 10 şi 91. Foto: Gulliver / Getty Images
Rodman: aventurierul, agresorul, artistul
Viaţa lui Dennis Rodman a fost tumultoasă: a fost arestat de mai multe ori, a avut probleme cu alcoolul şi, deşi a avut relaţii cu femei celebre, de la Carmen Electra la Madonna, a avut episoade de violenţă domestică. A furat, a condus beat, a lovit, a făcut gesturi reprobabile şi scandaloase.
Şi-a vârât coada şi în politică, susţinându-l în campania pentru preşedinţie, în 2016, pe Donald Trump şi având opinii legate de cam orice subiect.
A început cariere în cinematografie (are la activ 29 de roluri, inclusiv în producţii precum Double Team sau Simon Sez), dar şi în wrestling.
Per total, Dennis Rodman rămâne unic în istoria NBA, un tip cum n-a mai fost şi, totuşi, greu de descifrat din exterior.
Dennis era omul care strică tot! O pacoste! Bloca orice jucător! Garry Payton, de nouă ori inclus în NBA All Star Team
Se încarcă comentariile...
